Cotețul cu metafore – Tot o Mioriță
Pe-un picior de plai
Pe-o gură de rai,
Iată vin pe cale,
Se cobor la vale,
Ciobani fără oi
Ce vin către voi!
Cei parlamentari,
Javre și șpăgari,
Măre s-au vorbit
Și s-au ostenit
Să scoată o lege,
Câinii să le lege.
Ca să poată ei,
Capii mafiei,
Cei cu handicap,
Să-și facă de cap!
Cei plini de osânză,
Nu miros a brânză.
Ei nu stau în ploaie
Ca să pasc-o oaie,
Nu stau în furtună
Pentru-o viață bună,
Dar, din Parlament
Urlă vehement,
Că ciobani-s proști
Simpli și anoști!
Iar în timp ce-afară,
Bacii îi strigară,
Înăuntru-și votează,
Pensii și nechează,
Cei cu mintea scurtă,
Ce se bat pe burtă.
Uită de popor,
Și de rolul lor,
Parcă-s Dumnezei,
Așa se cred ei!
Ridicând din mâini
Au tăiat din câini!
Au votat ca chiorii,
Legea vânătorii
Și cu aroganță,
Despre transhumanță,
Munte, deal, câmpie,
Câinii, câți să fie,
Pe unde să meargă,
Câinii, când aleargă!
Așa, dând din mână
Nu știu ce-i o stână,
Și cât e de greu,
Pe drumuri mereu…
Dar, de mii de ani,
Noi am fost ciobani,
Tot acest popor,
Le este dator!
Aici s-a născut,
Așa a crescut
Și-a ajuns, în lume,
Ca să-și fac-un nume!
Cu-ale lor turme,
Au lăsat și urme.
Dacă-i după mine,
Zic că nu-i rușine
Ca să recunoști
Că toți suntem proști!…
Pe-un picior de plai,
Nu mai e de trai!
Suntem niște oi,
Este vai de noi!

