Cenaclul Alexandru Sihleanu – 6 August 2022
ÎNTRE CAUZĂ ȘI EFECT DRUMUL ÎN VIAȚĂ TREBUIE SĂ CONTINUE DEMN
Sâmbătă, 06 august, ziua (†) Schimbării la Față a Domnului (Pobrejenia), ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„(Ilie Năstase) Lui Năstase și Ilie/ I-au greșit numărătoarea./ A rămas numai cu-o mie,/ Printre ele… țața Floarea! (Unui doctorand) Facultăți mai multe am,/ La angro și kg./ Doar puțini am plagiat,/ La master și… doctorat! (Las Fierbinți) Lasă-i, mamă, că-s fierbinți/ Și ca ei prin sat sunt zeci./ Nu-i de râs, dar strâng din dinți,/ Totu-i bine, nu sunt reci! Dl Dumitru Hangu a continuat cu o epigramă din volumul Cu nuielușa prin cetate, autor Mihail Voicu: (Unei tinere libertine) Zveltă ești, un pic cochetă,/ Numai un an repetentă,/ Ai cercel și în buric,/ Dar în cap, nu scoți… nimic! ” (Dumitru Hangu)
„(Cerere în căsătorie) Euro, dolari nu am,/ Calul mi-a murit în ham/ Și te-ntreb acum pe tine,/ Vrei să te măriți cu mine? (Zodia Leu) Te crezi regele din junglă!/ Ești un amărât de leu/ Înghesuit într-o pungă,/ Lupți cu euro la greu.” (Safta Leaută, prin telefon, cu drag de Năvodari)
Dl Nicolae Constantinescu a lecturat o epigramă din volumul Epigrame, autor Smarandache Agheană: „(Unui gropar) Meseria mea e bună:/ Nici director, nici văcar,/ De vrei să mă iei la muncă,/ Atenție…! Sunt gropar!” A continuat cu un cuplet muzical-satiric din volumul Înțepături utile, autor Matincă Costea: „(Nu mă-nsor) Căsătoria în viață/ Fraților, v-o spun pe față/ E un lucru complicat/ Când ești subapreciat./ Însurați-vă că-i bine,/ Dar să nu pățiți ca mine…/ Eu de-acum, v-o spun pe șleau:/ Nu mai vreau!// Am zis și eu să mă-nsor,/ Fiind foarte amator…/ Să-mi iau soață pe-al meu plac/ Cu ea bine să mă-mpac…/ Am văzut-o, mi-a plăcut,/ Apoi mâna i-am cerut./ Ea mi-a răspuns că nu vrea,/ Adresându-se așa: (melodia „Trandafir de la Moldova”)// Mă mărit dacă-mi convine,/ Dar nu cu unul ca tine/ Vreau unul mai elegant,/ Prezentabil, curtezan,/ Să poarte părul buclat/ Și pantalonul decoltat./ Pantalon după revistă/ Și la buzunar batistă./ Uite-așa îmi place mie/ În pas cu moda să fie,/ Așa tip vreau să găsesc,/ Altfel nici nu mă gândesc. (Muzical)// Dacă nu vrea , ce pot face?/ Are fata gustul ei./ nu mă supăr pentru asta,/ Fiindcă fete-s câte vrei!/ Cunoscui alta, băiete,/ Ce tare mult mi-a plăcut,/ La mine geaba venit-ai astăzi,/ Vezi-ți de treabă de-acum, moncher,/ Unul ca tine nu-mi trebuie,/ eu mă mărit doar c-un inginer… (Muzical)// Așa am tot încercat,/ Dar mereu am eșuat,/ Voi spune-n mod triumfal/ Că-s director general./ Așa poate reușesc/ Fiindcă altfel mă lipsesc/ Și-o să cânt dezamăgit/ Cântecelul potrivit. (Muzical)// De-aș muri de dor, de dor,/ Nici în cinci ani nu mă-nsor;/ Nici în șapte, nici în zece,/ Până timpul meu v-a trece./ Nu mă-nsor și nu mă-nsor,/ Ni-a dispărut orice dor;/ Cavaler prefer să stau,/ Să mă-nsor, eu nu mai vreau.” A încheiat cu Omul cu chitara, autor Ioan Nicolae Mușat, din volumul Cartea sufletului meu, Amanda Edit, autoare Ecaterina Chifu: „Vă spun povestea de iubire/ Între un om și-ai lui confrați,/ Cum omenia este-n fire,/ Aici, în curba de Carpați.// Agheană cu a lui chitară/ Este iubit cum altul nu-i/ Și ne-ntâlnim ades pe seară,/ Plutind pe pana dorului.// Suntem familie mai mare:/ Buzău, Brăila, București,/ Ne facem serile-n serbare,/ Trăind o lume din povești,// Dar într-o zi, ce supărare!/ Maestrul nu a mai sosit,/ E sala toată în rumoare,/ S-agită toți, nu-i de găsit…// Mai trece timpul, ca veacuri pare,/ Maestrul chiar a apărut…/ – De ce vă temeți fiecare…?/ O pană-n drum m-a reținut…// Și-n cântec iarăși/ Am tot cântat și petrecut,/ Despre a dragostei cunună,/ Prin câte doruri a trecut…// Menestrel, menestrel!/ Să ne mai spui un cântecel,/ Cu chitara ta cea dragă/ La inimă să ne meargă!”
Dl Cristi Rusin a lecturat din volumul AGGREGATOR, Ed. Rafet, 2012, autor Mircea V. Homescu: (Posibile bilete ale unui papagal care și gândește în colivia în care trăiește) („obraznică” aluzie la Tudor Arghezi/ Și inutilă colecție de realități/ Trăite de fiecare) p. 19: „(+) –Radicalismul a fost totdeauna dovada neputinței și a lipsei de legitimitate; toleranța, totdeauna dovada siguranței necontestate și a temeiniciei.”
A urmat lectorul de serviciu, Ionuț Bălan, cu un grupaj de poezii, poezii precedate de un material în proză. Vă ofer lectura: „Bună ziua, astăzi, 06 august, este o sărbătoare foarte importantă, mai precis „Schimbarea la față a Domnului Iisus Hristos”. Această mare sărbătoare are drept semnificație momentul în care apostolii Mântuitorului, aflați pe muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un proroc al lui Dumnezeu, ci este Fiul Său.
În această zi de sărbătoare, am oportunitatea de a vă prezenta câteva din scrierile mele, dar înainte de toate aș dori să vă povestesc cum și-a făcut apariția această pasiune în sufletul meu. Inițial această pasiune a fost utilizată cu scopul de a mă răzbuna, dar la scurt timp după aceea răzbunarea a devenit alinare. Încă de mic mi-a plăcut enorm să ascult poveștile oamenilor, deoarece orice persoană are în componența vieții sale o carte specială cu amintiri formată din multe capitole atât fericite, cât și neplăcute. Pe scurt voi relata un capitol deosebit din viața unui om.
Acest simplu om, era un tânăr adolescent ce și-a început viața de liceu într-un cămin, unde a întâlnit profesori noi, obiceiuri noi și cel mai important colegi noi. Ca în orice instituție, se întâlnesc diferite tipologii de oameni, cu anturaje diferite, vicii diferite, pasiuni diferite, mai pe scurt toți sunt diferiți într-un mod special. În această mulțime de oameni, tânărul adolescent a încercat să își găsească un grup în care să se integreze, dar a conștientizat că nu se potrivește în totalitate în niciunul dintre aceste grupuri, deoarece avea prea multe pasiuni și prea multe obiective de atins. La scurt timp s-a apropiat foarte repede de un coleg care avea aproape în totalitate aceleași pasiuni, devenind astfel buni prieteni. Încetul cu încetul, cei doi au ajuns să se înțeleagă mai bine ca frații. Aceștia discutau orice, chiar și secretele pe care nu le știau nici părinții. Se ajutau reciproc în orice situație, chiar dacă era bună sau rea, astfel încât ajunseseră cunoscuți de întreg liceul ca fiind cei mai buni prieteni și la fapte bune, dar în același timp și la acțiuni rele. Aceștia ajunseseră la stadiul în care printre secretele pe care și le divulgau, încrederea a devenit atât de mare încât foloseau cardurile unul altuia fără probleme. După un timp, unul dintre ei a început să aibă vicii periculoase încercând să îl atragă și pe celălalt; încrederea dintre ei fiind neschimbată. Omul nostru s-a abținut cu greu de a merge pe drumul greșit al prietenului său și cu timpul au început să apară suspiciuni de lipsa unor sume mici de bani. Pe neașteptate, a observat lipsa unei sume mari de bani și întrebându-l pe prietenul său a primit un răspuns ferm negativ. Tânărul a rămas îngândurat… nu știa ce să facă, așa că s-a plâns unui alt coleg de cele întâmplate. Acel coleg l-a sfătuit să verifice tranzacțiile. În urma verificării a rămas marcat de fapta bunului său prieten. După negarea primită de la prietenul său, adolescentul a rămas fără cuvinte, fără idei… pe scurt nu știa cum să reacționeze. Mâhnit, acesta a dorit să se răzbune, dar ideea era prea dură, așa că a luat o foaie de hârtie și un pix. Pe acea foaie a scris cuvinte de neînțeles pentru acel moment, dar în urma acelei acțiuni, omul din poveste a găsit o modalitate de a se liniști și a creat următoarele poezii:
(DEZAMĂGIRE) Dragă dezamăgire…/ Știu că sunt un poet singur, dar plin de iubire./ Lângă patul meu hidos,/ Într-un colț întunecos Au venit să bage un joint noaptea/ Prietenii tăi depresia și anxietatea/ M-au constrâns să bag cu ei un cui/ Toate speranțele pentru a mi le nărui.// sufletul ai tăi prieteni mi-l fumau/ Al meu corp devenind inamicul tău./ Pentru a mă scăpa de sentimente rătăcite/ A încercat sindromul inimii frânte/ Și astfel ca o lumină orbitoare/ Ai apărut, draga mea salvatoare/ După o mică întârziere,/ Scumpa mea dezamăgire/ Aducându-mi cu tărie/ Bătrâna mea insomnie./ Mă simt ciudat… pierd capitole și rânduri/ Și îmi revin, încet, o mie de gânduri./Simt iar durere, e vina mea,/ Iar sunt pierdut în vise și lumea rea.
(INSOMNIA) Am scris multe capitole/ Și totuși, printre file/ Mă întorc la tine,/ Scumpa mea insomnie./ De unul singur, mă întreb…/ Cât o să mai rezist până fierb?/ Realitatea-i compromisă…/ N-am dormit de o săptămână,/ Iar eu umblu de nebun,/ Urlu ca lupul la lună./ Scumpă insomnie, eu am observat/ Că te-ai îndrăgostit de un băiat./ Întunericul fiind iubitul tău fuzibil,/ Devine irascibil subiectul ăsta imposibil./ Controlez orice vers/ Și îți spun din mers./ Căci va fi o veste tristă,/ Întunericu-i o definiție, el de fapt nu există!/ Mintea-mi joacă feste și-mi spune că-s incapabil,/ Eu am de ales și trebuie să fiu amabil!/ Devorez orice creez,/ Să pot să manipulez./ Și totuși, iubita mea insomnie/ ai uitat de nebunie,/ Care pentru a mă salva,/ Mi-a trimis în ajutor liniștea./ Mă autodetest că dau șanse fără sens,/ Însă insomnia îmi dă un avantaj imens./ Acest avantaj nu o să-l divulg,/ Fiind secretul meu aflat de la un fulg./ Într-un singurul loc mă aflu doar eu cu mine;/ Acolo unde soarele apune!/ Iar ca și încheiere la poalele unui munte,/ Când uit să-mi iau pastilele, rostesc cuvinte! (VIAȚA) Ce-i viața? Ce sunt idealurile? Ce sunt visele sau visurile?/ Ce înseamnă să trăiești? Să simți? Să iubești? Să suferi? Să simți? Să mori…/ Recluziune, epifanie, jovialitate, imuabil/ Cuvinte grele și dificile pentru o poezie despre iubire, durere, prietenie, fericire și VIAȚĂ./ Înșiră-ți visele pe hartă și trasează linii cu degetul urmând drumul sadovenian,/ Caută morți în peșteri, dansează cu lilieci și ascultă cum tace întunericul./ Ieși la soare, îmbie-l cu merișoare, mângâie-l cu o floare,/ Fugi pe autostradă cu Dacia blindată, simte cum căldura te îngroapă,/ Cântă la mandolină și stai cracii afară din mașină în plin ambuteiaj,/ Învață amor, simte amor și fă amor,/ Fredonează manele, poeme bacoviene sau melodii mozartiene,/ Sari în bălți de apă pline, înoată seara pe lună plină,/ Sărută apa și mângâi-o ca pe-o vecină,/ Despre asta-i viața, despre nebunie, frenezie, torente de trăiri, despre povești scrise fără cuvinte pe plaja însorită unde te-ai dezvirginat./ Viața-i despre conversații mute și iubiri trecute, chiștoace fumate și sticle băute, versuri scrise cu mii și mii de cuvinte mărunte./ Viața-i despre tine și mine, noi și voi, ei și ele./ Viața… Viața-i despre…
(DEMONUL) Îl țin închis de multă vreme,/ Pentru a nu-l scăpa în lume,/ Dar oboseala mă cuprinde/ Și poarta se deschide.// Demonul din mine sapă/ Căci vrea la suprafață,/ Dar eu îi dau o țeapă/ Și l-am băgat în ceață.// L-am pârât la vamă/ Pentru trafic de agheasmă./ Dragul meu, demon, știu că te-a durut,/ Așa că urlă-n capul meu cât vrei, căci liniște mi-e scut!
(FUMUL) Uite cum arde…/ Oricât aș încerca să o sting, ea tot arde…/ Oare mă stoarce de puteri?/ Este o întrebare de care mă voi feri…// Arde până la moarte,/ În urma ei un nor întunecat apare…/ Ce de vise mă desparte/ Până când fumul dispare.// Unii cred că-i o aprigă suferință,/ Alții cred că-i o dorință./ Eu consider că-i prosteală/ Când o luăm pe aiureală.// Tot ce-mi poate oferi,/ Sunt niște demoni negri./ Aceștia în întunericul meu șușotesc,/ Versuri să vă grăiesc.
(DRAGUL MEU ÎNTUNERIC) Dragul meu întuneric,/ Nu îți cer prea multe./ Dar,/ Te-aș ruga la miez de noapte/ Să mă învelești blând și mămos/ Cu a ta negură îndoliată./ Să-mi cânți balade surde/ Cu șuierături mute./ Să stăm la ora trei și jumătate/ La discuții obscure-depravate,/ Despre draci, satane și femei denaturate,/ Iar când capul îl voi pune pe a mea pernă/ Să te așezi ușor lângă al meu trup,/ Iar în liniștea asurzitoare/ Să așteptăm lumina albă-salvatoare.”
Prin felul cum își prezintă lucrarea, dl Ionuț Bălan, lectorul de astăzi, pentru care îi mulțumim și mai mult pentru că a ales să vină la cenaclul nostru, se află într-un proces de cauză și efect. Materialul în proză, cauza sau pretextul pentru prezentarea poeziilor, poezii ce reprezintă efectul și care dovedesc sensibilitatea autorului aflat la început de drum, o sensibilitate ce tinde spre suprarealism, îl recomandă ca pe un viitor poet pe urmele marelui nostru Nichita Stănescu. Îi urez succes în viață și îl așteptăm cu noi creații!
„Interesant, de actualitate, în mod special tinerii au ceva de învățat.” (Dumitru Hangu)
„Referitor la poeziile dlui Ionuț Bălan, mă gândeam că și noi avem ceva de învățat de la acest tânăr. Poeziile sunt trăirile lui, sentimentele lui și mi se par ca un ecou al vieții tinerilor în prezent. Mie chiar mi-au plăcut.” (Carmen Popescu)
„Mă bucur că în Cenaclul Alexandru Sihleanu și-a făcut apariția un tânăr care, după ceea ce ne-a povestit, intenționează să scrie, și-i place literatura, chiar dacă vine dintr-un alt mediu, cel militar. Materialul prezentat de tânărul nostru lector cu prinde două părți: una de proză și una de poezii. Audiind doar prima parte, ne duce cu gândul la un reportaj, neavând nimic comun cu opera literară. Trecând la partea a doua a materialului, poeziile lecturate le-aș încadra într-un curent literar despre care se vorbește mai puțin acum în mediile literare și anume suprarealismul. Sunt convinsă că autorul nu a urmărit să creeze o operă suprarealistă, dar totul a apărut cu talentul său, care se pare că începe să dea roade. Poeziile scrise de Ionuț Bălan au elementele caracteristice suprarealismului. Poeziile sunt niște scrisori în versuri prin care autorul își exprimă sentimentele de care este cuprins la momentul creării. Una dintre poezii este intitulată Dezamăgire. Deoarece arta este indispensabilă vieții, tema pe care o abordează autorul nostru este legată de viața tineretului de la începutul secolului XXI. În poezia Dragul meu întuneric descopăr câțiva tropi și anume: epitete, personificări, care dau o nuanță artistică poeziei. Faptul că nu știm cui se adresează cu „întrebarea” din poezia Fumul „Oare mă stoarce de puteri?” putem spune că aici este o însușire a suprarealismului. În încheiere îi recomand lectorului să nu publice aceste poezii până când nu revine asupra lor.” (Aneta Țâru Pioară)
„Lectorul de astăzi ne-a prezentat un material care mă duce cu gândul la expresia „povestea vieții mele”. Materialul este structurat în două părți, aflate în relație de cauzalitate. Prima parte este cauza, a doua parte este efectul. În prima parte ni se explică circumstanțele ce au generat apariția poeziilor: o prietenie trădată. Sunt un număr de șase poezii ce dovedesc faptul că în ciuda pregătirii militare, viitoarei profesii și chiar a staturii, Ionuț este o fire sensibilă. Poezia Viața, care este „mai generală”, în ceea ce privește mesajul ei care este adresat publicului larg, prezintă, din punctul meu de vedere, o perspectivă hedonistă asupra vieții, pornind de la ideea că trebuie să te bucuri de viață și de fiecare clipă. Așa cum au spus și antevorbitorii mei, stârnesc într-adevăr emoție și nu pot decât să-i urez succes pe viitor, la cât mai multe creații.” (Cristi Rusin)
„Ionuț Bălan a folosit un pretext literar, dezamăgirea, ca să creeze o operă poetică. Este fenomenul de catharsis de la vechii greci, te eliberezi de durere, suferință, printr-o ardere interioară care duce la creație. Pe mine mă cam doare sufletul că tinerii au atâta melancolie în ei și nu simt frumusețea și bucuria vieții. Mi-a plăcut faptul că a personificat niște noțiuni abstracte, insomnia și întunericul cu care a dialogat pentru a-și descrie stările sufletești. Chiar titlurile indică aceste sentimente trăite de autor. În poezia intitulată Viața i-aș recomanda să mai adauge câteva versuri despre misiunea fiecărui om pe pământ. Este interesant să folosești arta ca terapie.” (Ecaterina Chifu)
„Despre acea bucată de proză prezentată de autor la începutul momentului lectorului de serviciu, pot să spun că este o relatare a cugetărilor sale, care sunt interesante, chiar dacă nu sunt literare, dar lucrate pot ajunge literare. Referitor la poezii, aici autorul are talent. Mai are de lucru, însă, nu mă așteptam la poezii pline de maturitate. Următoarele versuri din poezia Fumul, „Tot ce-mi poate oferi,/ sunt niște demoni negri, arată lupta cu EUL său. Alte versuri care mi-au atras atenția din poezia Dezamăgire: „Simt iar durere, e vina mea,/ Iar sunt pierdut în vise și lumea rea.” Aici este cât se poate de realist. Îl felicit și îi urez succes! Închei cu câteva versuri personale. (S-a îndrăgostit insomnia) Iată timpul a venit,/ Insomnia s-a îndrăgostit./ Vrea o viață împreună,/ Urlă ca lupul la lună! (Sfat lui Ionuț Bălan) Despre dragoste și viață/ Scrii iar fără de speranță./ Ca o floare înflorești,/ Viața iar să o trăiești!// Dar nu te descuraja,/ Tinere la vârsta ta!/ Scrie și nu te lăsa,/ Este pasiunea ta!/ Mergi mereu tot înainte,/ Modelându-ne cuvinte.” (Nicolae Constantinescu)
„Lectorul de astăzi reușește să exprime cu sensibilitate trăiri și întâmplări specifice vârstei. Orice act artistic trebuie să demonstreze una sau mai multe idei, sentimente și mai ales să reușească să creeze emoții. Lectorul de astăzi se prezintă ca un tânăr la vârsta întrebărilor, pe de o parte, iar pe de cealaltă parte, care ne face să ne bucurăm, ne prezintă un învingător în lupta cu răul întâlnit până la această vârstă. Specific tinereții este curiozitatea și căutarea de răspunsuri. Tristețea, insomnia, dezamăgirea fac un tablou sumbru asupra căruia reușește să se ridice într-o luptă continuă cu ajutorul gândurilor pozitive. Este partea bună pe care și-a însușit-o din regimul militar și anume: lupta pentru a te ridica deasupra vicisitudinilor vieții. Îi recomand să citească foarte mult, atât poezie cât și proză, să mediteze asupra a ceea ce citește, să fie exigent cu sine însuși și să rămână original, să nu se lase influențat de asemănare cu cineva. Îi doresc succes!” (Georgeta Iuga)
„Astăzi Ionuț a venit și-a adus murmurul mării și din când în când vuietul mării în scoici. Ionuț m-a plimbat cu bricul Mircea în jurul lumii timp de 80 de zile. Alte deschideri spirituale pe care matelotul sosit la cenaclul râmnicean se referă la farmecul vieții pe mare, pe care și eu am trăit-o la bordul iahtului Adriano. Bazându-mă pe aceste argumente lichide, ca apa mării, apreciez mesajul poetic cu care a venit astăzi în persoana lui Ionuț Bălan și îi mulțumesc pentru buna dispoziție creată în sufletul meu și cred că acesta este punctul forte al poeziei. Și în încheiere îi doresc vânt bun la pupa, în ceea ce și-a propus în viață pe nava Poesis!” (Adrian Câmpeanu)
„Îl felicit pe dl Ionuț Bălan că a reușit să ne încânte cu poeziile și tinerețea lui. Eu am văzut în dl Ionuț că este receptiv nu numai la poezie, ci și la religie. Remarc la dânsul că putea să se oprească, ca un militar, doar la scris și la citit, dar dânsul ne-a arătat înclinația nu numai poetică, ci și creațiile lui care au dat soluții atât sufletului cât și militarului de frunte care va fi în luarea unor soluții. Din tot ce ne-a prezentat, eu cred că le va depăși, ca toate stările negative. Ce va depăși? Anxietatea, depresia, scriind pozitiv despre pace și iubire.” (Dumitru Bardaș)
„Pentru mine Ionuț a fost o apariție ca și o explozie a tinereții, care mi-a umplut inima de bucurie, dar și de melancolie. Scrierile lui mi se par atât de profunde încât este imposibil să nu miște sufletul celor pentru care poezia reprezintă ceva. Îl felicit, îl mai așteptăm, are talent, are har și avem nevoie de asemenea apariții în societate, nu numai în lumea literară!” (Adi Dogaru)
„Fiecare se scrie pe sine, astfel că autorul a descris tabloul actual al vieții unui tânăr.” (Paulina Iuga)
Sâmbătă 13 august, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi dl Cristi Rusin. Vă așteptăm, cu drag!
