Spații culturale nr. 33 (13)
Raftul cu cărți
NICOLAI TĂICUŢU
Viorel Savin – Comentat de…, Editura VALMAN, Râmnicu Sărat 2014, 632 p. 70 de critici români şi-au dat concursul la realizarea acestui tom despre valoarea operei scriitorului Viorel Savin. Valeria Manta Tăicuţu spune: Viorel Savin, în cele trei ipostaze ale sale – poet, prozator şi dramaturg – este observatorul lucid, pe care făţărniciile realităţii nu-l descurajează: revoltat, nonconformist, sarcastic de cele mai multe ori, el caută – şi descoperă – ceea ce se ascunde sub măşti, sub vorbe şi fapte aparent normale şi frumoase. Că spulberă mituri dragi umanităţii, că nu crede în salvatori şi în purtători de făclie, că nu consideră scrisul drept acţiune sacră, iar pe poet (prozator, dramaturg etc.) nu îl sanctifică sunt acuzaţii care, departe de a-l face să îşi reconsidere metoda de abordare, îi alimentează scrisul nervos, parşiv pe alocuri şi nicidecum pe placul cetitorului comod.
Maria Pal, Cheia, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2013, 86 p. Pentru scurta prezentare apelăm la un fragment din referinţele critice ale lui Ion Cristofor din revista Tribuna, nr.5-6, 2001: Oscilând între sinceritatea unei confesiuni abia şoptite şi o poezie cerebrală, care-şi marchează stările de spirit într-o sintaxă a ambiguităţii, poezia Mariei Pal traversează o etapă de agravare a tensiunii ideatice care-i alimentează viziunea. Fluxul asociativ al acestei elegii crispate, mascată de un ,,fard” al metaforei, aduce la suprafaţă o vibraţie sufletească autentică, de o aleasă nobleţe spirituală. Iar Carla Bratu, în revista Ateneu, nr.3, 2006, spune: …lirica poetei nu izvorăşte din sentimente belicoase de tendinţă feminină, ci ia naştere dintr-un har particular, care îmbracă rapid lexemul în veşmântul figurativ adecvat unei tonalităţi individuale fără echivoc.
Clelia Ifrim, Lumea de acasă – The world of home, Editura Universitară Bucureşti, 2013, 143 p., traducerea în limba engleză: autoarea. Pe coperta a patra cărţii întâlnim două scurte aprecieri critice: O poezie de excepţie. – An exceptional poetry. (Andrei Zanca) şi Her poems reach my heart and my mind. – Poemele sale ajung la inima şi mintea mea. (Karl Lubomirski). Cităm poemul De rerum natura: Fără saci./ Fără cenuşă./ Vă spun: nici o albină/ nu va plăti oalele sparte./ N-au cerut niciodată nimic – / umbra lor este la fel de uşoară/ ca o aripă./ În vremea asta furnicile m-au tapat mereu/ azi îmi cer paturi pliante./ Zburătoare?/ De unde?/ Tradiţia nu-i bună?
Daniela Şontică, Însemnări din pridvor, Editura TRINITAS a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, 200 p. Carte publicată cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În Addenda, autoarea face şi menţiunea: Articolele din acest volum constituie o antologie de editoriale şi alte texte publicate de Ziarul Lumina şi săptămânalul Lumina de Duminică… Iar Pr. Nicolae Dascălu, în Cuvânt înainte, spune: …textele Danielei Şontică denotă preocuparea de a-i înţelege pe oameni în lumina credinţei, de a mărturisi cu mijloace jurnalistice bucuriile vieţii duhovniceşti trăite cotidian. Stilul simplu, eleganţa exprimării şi înşiruirea, de multe ori surprinzătoare a ideilor, fac din ,,Însemnări în pridvor” o lectură agreabilă, pe care o recomandăm cu căldură tuturor jurnaliştilor creştini. Chiar şi celor din mass-media laică, pentru că vor găsi astfel şi o parte din frământările lor spirituale şi, poate, răspunsuri la întrebări pe care nu şi le-au pus încă.
Mircea Dinutz şi Rodica Lăzărescu, Confesiuni provocate, Editura Nico, Târgu Mureş, 2013, 292 p. În cuvânt-înainte, Rodica Lăzărescu face câteva menţiuni, din care cităm: Acest volum cu doi autori ora orânduit să apară mai spre sfârşitul anului 2013, când se vor fi adunat mai multe confesiuni, după ce se vor fi concretizat alte proiecte… Dar nici Timpul, nici Mircea Dinutz n-au mai avut răbdare, obligându-ne a încredinţa acum tiparului cartea de faţă – gândită împreună -, despre care am purtat câteva discuţii, fără a mai apuca să ne punem de acord asupra titlului şi a ordonării interviurilor. (…) Dacă ar fi să-i dau astăzi un titlu confesiunii sale, cu siguranţă acesta ar fi: Îmi place să cred că nu am dezamăgit pe nimeni, nici măcar pe mine. Ceea ce urmează se vrea o dovadă în acest sens.
Calistrat Costin, Pe contrasens… (re-versuri), Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2014, 104 p. Drept scurtă prezentare la recenta carte a domnului preşedinte de filială scriitoricească, luăm şi noi zisele a doi mari critici români: Eugen Simion – Când trece la stilul parodic, Calistrat Costin are imaginaţie, ironie, inocenţă prefăcută, abilitate prozodică şi, prin toate acestea, el este foarte convingător şi Vlad Sorianu: Scriitor polivalent, Calistrat Costin are şi o vocaţie certă de umorist, având înclinaţie pentru satirizarea năravurilor lumeşti. În acest domeniu verva lui polemică este inepuizabilă, recomandându-l ca pe un redutabil pamfletar. Noi cităm doar finalul la Replici: „Atotputernicul Dumnezeu/ şi-a început lucrarea/ prin a planta o grădină”! -/ Şi uite ce-a ieşit! Oricum,/ mare ţi-e grădina,/ Doamne!… Data viitoare încearcă/ să plantezi/ un maidan, un lan de spini ori/ un codru pustiu…
Grigore Codrescu, Ironicul reflexiv CALISTRAT COSTIN – micromonografie -, ROVIMED PUBLISHERS, Bacău, 2013, 167 p. Câteva aprecieri despre autorul cărţii: Petru Poantă – Grigore Codrescu îşi păstrează luciditatea şi echilibrul judecăţilor, iar faţă de denigratorii Istoriei… îşi exprimă dezacordul. Din aceeaşi generaţie cu Nicolae Manolescu, el îşi recunoaşte în acesta, dincolo de un cult discret şi decent, propriile iluzii şi certitudini!, Mircea Dinutz – Dintre poeţii contemporani, Grigore Codrescu îşi manifestă preferinţele pentru Ovidiu Genaru, poetul Provinciei şi al iubirii, Calistrat Costin, a cărui operă, în opinia sa, e datoare atât unei culturi clasice, cât şi unei postmodernităţi asumate şi Gheorghe Drăgan – Studiile, articolele şi eseurile lui Grigore Codrescu se sprijină pe temeinice informaţii de istorie literară.
Dumitru Brăneanu, Condamnat la dragoste, Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2013, 112 p. Cităm din nota autorului, pagină ce încheie acest volum: Am scris aceste versuri sub presiunea timpului şi a transcenderii prin această lume, către o alta eternă. Vremelnicia noastră, Dumnezeu a înnobilat-o cu ceea ce se numeşte dragoste, o trăire unică, tulburătoare, fărâmă din trăirea divină. Trăim într-o lume din ce în ce mai complex, comunicăm, paradoxal, din ce în ce mai greu şi suntem bombardaţi în fiecare secundă cu mii şi mii de informaţii. Devenim tot mai ostili mediului şi nouă înşine. Într-o lume tot mai aglomerată suntem tot mai singuri. Din păcate nu mai comunicăm faţă către faţă, să ne privim în ochi cu căldură sufletească şi cu dragoste. Trăim într-o realitate care pare mai degrabă virtual. Lumea pare un ecran cu plasmă imens în care ne mişcăm ca nişte marionete. Comunicarea postmodernistă e din ce în ce mai sofisticată şi mai greu de înţeles…
Emilian Marcu, Feţele insomniei – poeme patriotice -, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Premier, Ploieşti, 2013, 166 p. Un duh baladesc străbate de la un capăt la altul discursul patriotic al lui Emilian Marcu, inspirat de devenirea noastră istorică, elocvent şi exemplar mobilizatoare prin nesomnul ilustrelor umbre care ne protejează benefic şi ne ghidează în căutarea unui sens existenţial major (…) Chiar de va rămâne o vreme cvasi-singular, gestul lui Emilian Marcu de a reabilita poezia aşa-zis angajată, se cere salutat ca unul simptomatic pentru ieşirea din marasmul discursului politic agresiv şi mocirlos al tranziţiei… spune în prefaţa actualei ediţii Ion Roşioru. Cartea este însoţită şi de trei articole critice, prilejuite de apariţia primei ediţii, semnate de: Gheorghe Lupu (Resurecţia poeziei patriotice), Ioan Holban (Poezia patriotică) şi Corneliu Ştefanache (Un poet în plină forţă creatoare).
Iulian Moreanu, Febra, Editura Premier, Ploieşti, 2013, 181 p. Criticul Constantin Trandafir, pe coperta a IV-a a cărţii precizează: Prozele lui Iulian Moreanu (descoperite cândva de Nicolae Velea şi premiate de revista Luceafărul) se sprijină, înainte de toate, pe armonizarea realului imediat cu imaginarul condus, adesea, până la pragul de fantasticitate. Autorul a moştenit, ca să zic aşa, şi interesul pentru personaje de vârste extreme, copii şi bătrâni, ori pentru „ciudaţi” (contemplativi, suciţi, buimaci, de care era plină proza anilor 60-70 ai secolului trecut. La fel ca marea parte a optzeciştilor, în rândul cărora se situează ca vârstă, autorul pune preţ pe o lume de bas-étage, dar cu specială aplecare spre contextul socio-psihologic. Şi în acest volum, Febra, Iulian Moreanu se dovedeşte bun povestitor şi grijuliu lucrător al stilului, preţuitor al misterului bazat pe ambiguitate, pe modul amânării şi pe surpriză.
Stan V. Cristea, Fotografii la periscop, Editura Aius, Craiova, 2013, 220 p. În prefaţa cărţii autorul menţionează: Recurgând la principiul unui instrument marinăresc, dar utilizat în sensul invers al funcţiei pe care i-o recunoaştem îndeobşte, adică sondând de deasupra liniei orizontului înspre profunzimile care ascund amfore pline de comori necercetate încă de un ochi atent, aceste Fotografii la periscop reprezintă, în fond, mai multe “secvenţe” de istorie literară, ce încearcă să lămurească unele chestiuni rămase până acum neclare, din pricini mai mult sau mai puţin ştiute, ori să dezvăluie câteva documente, mărturii şi fotografii inedite, cu scopul subînţeles de a prilejui un plus de cunoaştere în privinţa unor personalităţi cărora literatura română are ce le datora, fără doar şi poate.
Ştefan Al.-Saşa, Zeu fără nume pe bicicletă, Editura Premier, Ploieşti, 2013, 72 p. Constantin Trandafir spune în ,,planeta”-postfaţa cărţii: … Că Saşa e un poet al timpului său se observă numaidecât, în ciuda sau chiar datorită unor accente voit vetuste care amintesc ba de A. Mirea, Topârceanu şi Minulescu, ba de Arghezi şi de cutare avangardist. El aparţine, totuşi, generaţiei sale, optzeciste-nouăzeciste, tocmai prin alăturarea insolită de tonuri vechi şi de acorduri de ultimă oră, prin amestecul programatic de genuin şi de reflexe. De la modul camilpetrescian, poetul nostrum are obsesia ,,ideilor”, ,,tresăriri de orgoli”, râvneşte ,,transparenţa lucidităţii supreme”. Truverul pluteşte şi către cerul platonician, unde sălăşluiesc ,,zei fără nume”. (…) Mica noastră ,,planetă” e un ,,bilet de trecere” pentru Saşa, în lumină, spre Galaxia Gutenberg. El ştie că are multe şi ,,nebănuite trepte”, acolo sus, unde cineva oficiază Botezul.
Asociaţia de Tineret ONIX – ,,Trăieşte poezia prin teatru” TRUP; proiect desfăşurat cu sprijinul Comisiei Europene prin Programul ,,Tineret în Acţiune”, acţiunea 3.1 a – Schimb de tineri; coordonator: Florin Ceparu; manager de proiect: Maria Alexandra Constantinescu, elevă în cadrul Colegiului Naţional ,,Al. Vlahuţă” Rm. Sărat; coordonator tehnic al proiectului: Volodea Mateevici; prefaţă: Valeria Manta Tăicuţu; facilitatori TRUP: Manuela Camelia Sava şi Nicolae Bratu. Florin Ceparu, preşedintele A.T.ONIX, precizează în postfaţa cărţii: ,,Trăieşte poezia prin teatru TRUP” se doreşte a fi o colecţie a creaţiilor poetice realizate de un grup de peste 24 de tineri provenind din Asociaţia de Tineret ONIX – Râmnicu Sărat, România şi Asociaţia Obştească ATENEU – Edineţ, Rep. Moldova, localitate înfrăţită, de altfel, cu municipiul nostru.(…) Scopul realizării tuturor acestor deziderate cu tineri din Râmnicu Sărat şi Edineţ a fost tocmai acela de unificare a valorilor poetice, omeneşti, reîmprospătarea legăturilor dintre cele două comunităţi, puntea de legătură fiind reprezentată de poezie.
