Fărădelegea lui Călin – Iedul… civil

Ambiguu. Rău de tot.
,,… o anumită durată…”. Nici zile, nici ani. Fără să se calibreze ,,… natura obligației…”și ,,… împrejurările…” ,,asumării”. Recent m-am lovit de o asemenea situație ce se pretindea mai mult decât promisiunea Art. 1327, generalizată, tocmai pentru că se prezuma a fi un contract verbal de prestații plătite, pus la cale amical și colegial. Dovedindu-se o deșartă purtare pe drumuri. Trebuia să refuz, ca-n Al. 2, fiindcă cel ce încă ne duce cu gura, conform legii, e cam singur pe tarla.
Publică a fost și promisiunea de recompensare în schimbul a două programe de cântecele. Chiar de n-aș fi știut cât s-a obligat respectivul să plătească, tot ar fi fost obligat să mă remunereze. Să ne remunereze, așa ca la Al. 2: egal. Al. 3 mă intrigă. Păi, dacă prestează mai mulți, fie și separat, cum să achiți doar celui ce ,,… a comunicat… (cel) dintâi rezultatul.”? (Art. 1328)
Pare că am parte numai de inechități. Revocare de promisiune. Ok. Dar să fie înainte de începerea cheltuielilor pentru ducerea la îndeplinire. Primește ceva-ceva totuși cel ce s-a apucat de treabă, nu mai mult decât recompensarea, însă nu și daune pentru păcălire, răzgândire…. Poate și nimic, din moment ce promitentul aduce dovezi că năzăririle sale nu puteau fi puse în practică în totalitate. La fel de ,,puțin” și dacă trece anul de grație pentru obținerea de despăgubiri. Scapă de ,,răsucirea” promitentului acela care vine cu misia împlinită. (Art. 1329)
Dintre toate recompensele, gratificarea pare mai cu moț ca alte răsplătiri. Și soiul ăsta de gestiune pentru o afacere, în care un ins se încumetă cu de la sine voință la administrare. Există o astfel de situație la care să fi fost gerat – seamănă, dar nu răsare – fără să știu. Nefiind înștiințat de tamja în cauză. Cestiunea vânzării de acțiuni, dovedită a fi doar o înstrăinare care a mai lucrat în interesul meu încă vreo trei ani, a adus profituri, s-au transformat automat – spuneau ăi de mă re-făcuseră acționar – în alte acțiuni care la rândul lor…. Greu mi-e să cred că mai sunt persoane care să lucreze în necunoștință de cauză pentru alții. Fraza ce continuă ,,identificarea” unei asemenea tipologii, deși echivocă, poate fi interpretată doar în favoarea acestui binefăcător: să i se recompenseze munca, conform ,,… regulilor aplicabile îmbogățirii fără justă cauză. La final despre limitele gestiunii de afaceri: nu se potrivește cu gratificarea în schimbul ei. (Art. 1330)
Voluntariatul gerantul este controlabil. Începe, dar continuă cu obligația de a da de știre geratului. (Art. 1331)
Durează cât îl ține cureaua pe gerant, dar să nu ducă afacerea de râpă. Sau până când geratul, reprezentanții ori moștenitorii acestuia preiau gestiunea afacerii. (Art. 1332)
Nu numai gerantul trebuie să țină pe linia de plutire afacerea, ci și moștenitorii geratului. (Art. 1333)
Și ca să nu se piardă nicio nuanță, gerantul are de îngrijit de afacere ca și cum ar fi a dânsului – se pusese deja în sarcina lui și a moștenitorilor în articolul precedent. Dacă motivul acestei gestiuni este apariția unei pagube iminente, gerantul se disculpă de orice, numai de prejudiciile intenționate sau produse din culpă gravă nu. (Art. 1334)

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share