CulturăSpații culturale

Spații culturale nr. 82 (3)

Haiku italian

în traducerea și prezentarea lui Leo BUTNARU

Mario CHINI
(1876 –1959)

S-a născut în Borgo San Lorenzo, Toscana. Poet, muzeolog, traducător, eseist, docent și militar. În 1900 absolvă Facultatea de Litere și Filosofia a Universității din Florența. Din bibliografia sa: Despre mine pentru mine (1901), Pânza de păianjen (1918), Teoriile romanticilor despre poemul epic (1920), Pluvios (1939), Clipită (1961, postum).

Timp mistic

Pe coline elfii
îngenunchează în vânt…
Trece Dumnezeu.

Haikai

În trei versuri
un întreg poem și, poate,
întreaga viață.

Amplu

Sunt de ajuns trei greieri
pentru a face o mare noapte
din miezul vierii.

Curte veche

Colonade și arcade
iar între colonade și arcade
luna și liniștea.

Mărturisire

Am cutreierat lumea toată
să iau trei tonalități
de poezie.

Toamnă

Frunză uscată
care cade, suspinând,
pe mormânt.

Grădină

Pe ramuri înflorite
râvna păsărilor ce-și risipesc
trilurile pe vânt.

Rugăminte

Lasă-mă să privesc
stelele cu sufletul…
nu rosti niciun cuvânt.

Curaj

Nu plânge. Cântă.
De cânți, te vor alina
cerul și inima.

Amiază

Totul odihnește
în aceeași inerție:
lumina și umbra.

Moleșeală

Binecuvântați ciulinii care
argintându-se
dorm la soare.

Sălcii plângătoare

Ploaie verde care
în revărsări torențiale
nu atinge pământul.

Frunză căzută

O frunză ce cade
nu înseamnă că primăvara-i
pe terminate!

Astfel că

Fiind singur
nu îmi pasă dacă apar
în gândul tău.

Tristețea

În această toamnă gri
unele dimineți arată
leit apusuri de soare.


Luigi OLDANI

S-a născut la Milano nu își divulgă data apariției pe lume). Și-a făcut studiile în universitățile din Florența și Urbino. A avut un sejur de creație la Tokyo. A publicat volumele „Dialogamento” (1996), Haikuuri italiene” (2016). A fost coordonatorul revistei de a literatură și artă „Pioggia Obliqua” (Ploaia oblică). Adeptul zen budismului.

***

În octombrie
ca de chimono
foșnetul boschetelor.

***

Frumusețea se înalță
pe chipul tău
de arțar roșu.

***

Sub cerul negru
marea agitată
are miros de laur.

***

În toamna aceasta
arțarul e atât de roșu:
câmp de luptă.

***

Fiece grădină
are un măceș înflorit
Mă mănâncă palma.

***

Eu rămân în picioare
pe iarba cosită
… o rugăciune.

***

Între pietre și spini
M-am parfumat
Cu roza canina.

***

Stele căzătoare
adulmecate pe acoperiș
de un Buddha, de o pisică.

***

Camelie în floare
Stropi roși peste alți stropi
„Salonul de chimioterapie”.

***

Zăpada cedează
albul ei de hortensie
alb pe alb.

***

Vreau să iubesc
cireșii înfloresc
moartea mea.

***

Parcă fanii
ar încuraja bambușii
însă fără vânt.


Radu ULMEANU

***

În mâna mea
țin cartea sângerând

***

Cenușa imperiilor
în vântul de seară

***

Carnea luminii
măcelărie
program extins

***

Când mori
și alții îți încrucișează mâinile
pe piept
te pierzi pe tine însuți
și îl câștigi pe El

***

În mâna mea
țin cartea sângerând

***

Moartea
tăcerea mieilor

***

Niciun cântec
în pădurea ce arde

***

Iubita dormind
corabie legănată
de cânt

***

Tăcerea
albește munții
în depărtare

Sens

Murim
tineri
ca să trăim
bătrâni

***

Craniul lui Yorick
pe masa poetului

***

Veghează
noaptea târziu
la geamurile ființei

***

Nulla dies sine linea
blestem
și binecuvântare

***

Iubita mea e un înger de smoală

***

Ce geamăt e iubito
în lunca de mai ieri

***

Să plângi mereu, numai să plângi
ca apa izvorului

***

Aluneci
pe patinele timpului

***

Praștia nopții
aruncă stele pe cer

***

Strălucitoare
umbra profetului

***

Vântul ce cântă
pe străzile toamnei

***

Mori încet
când sufletul
miroase a ceară

***

Noapte de iarnă.
Vântul aprinde
urletul lupilor.

***

Să mori sau să dormi.
Visul este același.

***

Se-aude cum bate
inima lui Dumnezeu
în noaptea adâncă

***

Să pășești ca un sfânt
în ceasul de taină

***

Distihuri.
Terține.
Tăceri.
Mângâieri.

***

Te doare
când cântă
privighetoarea

***

Lacrima christică
usucă obrazul

***

Fete nubile se scaldă
în cerneala amurgului

***

Cântecul mierlei
sfâșie câmpia

***

Fosforescență –
lumină a morții

***

Cântecul lumii
îți sparge retina

***

Brontozauri tăcuți
în mlaștina somnului


Haihui prin Europa

Stan BREBENEL

MALTA

Suntem, cu un grup de turiști români, într-un sejur de o săptămână în Sicilia, în localitatea Letojanni, aflată lângă superbul orășel-stațiune Taorimina. Aceasta se află pe coasta de est, la jumătatea distanței dintre Catania și Messina. Eram pentru prima dată în Italia și aventura noastră a început cum nu se poate mai bine, în Sicilia. Încă din țară știam ce obiective turistice vor fi incluse în programul sejurului. Printre ele era prevăzută și o excursie de o zi în Malta. După ce am ajuns în stațiune și am fost luați în primire de ghidul român, am fost informați de întregul program. Însă o veste nu tocmai plăcută se referea la riscul ca excursia în Malta să nu poată fi făcută din cauza condițiilor meteo. Deși ne-am întristat, totuși o umbră de speranță mai exista. Vremea în următoarea perioadă se va îmbunătăți considerabil, după cum am aflat de la gazdele noastre. Și am avut noroc. În ziua stabilită, am plecat devreme de la hotel și, după două ore de mers cu autocarul, am ajuns în portul Pozzallo, din sudul insulei. De aici am luat feribotul, operator Virtu Ferries, cu destinația Valletta, capitala Maltei. După încă două ore de navigat și vreo 80 km. parcurși pe mare, am ajuns în portul Valletta. Mai vreau să spun că vremea era superbă. Cerul era de o limpezime nefirească, iar marea era liniștită și de un azur fermecător. În timpul cât am fost la bordul feribotului, ni s-a mai explicat încă o dată ce obiective vom vizita. Mie, unul, gândul îmi zbura la faptul că în apropierea arhipelagului maltez, la bordul unui vas, spre sfârșitul anului 1989, a avut loc celebra întâlnire dintre Mihail Gorbaciov și George Bush, când au fost stabilite înțelegeri planetare pe care, apoi, le-am văzut punându-se în practică. Malta este o țară insulară din Marea Mediterană, al nouălea cel mai mic stat din lume, fiind formată de un arhipelag aflat la 284 km est de Tunisia și 333 km nord de Libia. Malta are doar 316 kmp și o populație de aproape 450000 de locuitori. Din sumedenia de insule care compun arhipelagul, doar cele mai mari sunt locuite: Malta, Gozo și Comino. Aflându-se pe rutele importante din Marea Mediterană, strategice și economice, Malta a fost influențată de-a lungul istoriei de fenicieni, cartaginezi, greci, romani, mauri, sicilieni, spanioli, francezi și britanici. Vremurile au trecut, iar influențele celor cu care populația băștinașă a intrat în contact de-a lungul veacurilor se văd la tot pasul: în cultură, arhitectură, limbă, tradiții. Populația majoritară este cea malteză, urmată la mare distanță de englezi. Acest lucru explică faptul că aici se vorbește malteza și engleza. În Malta există numeroase atracții turistice, pe unele le vom prezenta în continuare. Sunt mulți turiști care vin pentru obiectivele turistice, clima deosebit de propice și plajele cu nisipuri fine. Când am intrat în port, unul destul de îngust și stâncos, am avut impresia că intrăm într-un tunel al timpului. Deasupra golfului am recunoscut acele imagini pe care agențiile de turism le postează despre această țară minusculă și exotică. Anual, Malta este vizitată de peste 1,6 milioane de turiști, pe apă și prin aer. După ce am debarcat, suntem așteptați de un autocar al unei agenții de turism partenere și ne deplasăm către primul obiectiv.

Mdina

Este un oraș cetate, fortificat, aflat în centrul insulei principale, Malta, fiind situat pe vârful unui deal. Este reconstruit în întregime. A fost capitala statului din antichitate până în anul 1530. I se mai spune Medina, în malteză L-Imdina, iar în feniciană Melitta. Mai este cunoscut și ca Citta Vecchia sau Cita Notabile. Are o vechime ce dăinuie dinainte cu 4000 de ani dinaintea lui Hristos. O legendă spune că Apostolul Pavel a trăit aici după ce ar fi naufragiat pe o insulă din apropiere. De altfel, majoritatea bisericilor și troițelor din Malta sunt închinate Sf. Pavel. Acesta a propovăduit creștinismul cât timp s-a aflat aici. Orașul cetate Mdina este parțial locuit. Sunt aproximativ 300 de locuitori permanenți. Arhitectura actuală a cetății datează din perioada arabă, de la 870 până când normanzii au cucerit insula în anul 1091. Ceea ce impresionează pe oricare turist este liniștea, curățenia, arhitectura, străzile înguste și modul exemplar în care au fost readuse la viață vechile edificii. Străzile sunt concentrice, înconjurate la exterior de ziduri groase și un șanț de apărare, fiind pietonale și pline de florile ce se găsesc pe fiecare clădire. Tocmai de aceea se mai numește Orașul Tăcerii sau Orașul Tăcut. În afara clădirilor bine reconstruite, vizităm Piața Sf. Publius și Catedrala Sf. Paul (Pavel). Cea mai importantă arteră este Triq Il-Villegaignon, pe care o admirăm în tăcere. Mdina este un exemplu pentru noi despre modul cum trebuie valorificat trecutul istoric, care vorbește mai mult decât orice istoric corect sau năimit. Am părăsit orașul cetate, nu înainte de a face cuvenitele fotografii și a observa împrejurimile din punctele de observație dominante spre toate punctele cardinale. Se spune că Mdina este cea mai bine conservată cetate medievală din lume. Sub impresii dintre cele mai diverse și apreciative, ne deplasăm la următorul obiectiv: capitala statului Malta.

Valletta

Este capitala statului maltez, fiind o așezare din secolul al XVI-lea, multe din clădiri datând din perioada Cavalerilor Maltezi. Fondatorul orașului este marele maestru Jean de la Valletta. În limba malteză, orașului i se mai spune il-Belt, într-o traducere colocvială însemnând „orașul”. Încă de la intrarea în port se poate vedea o baterie de artilerie ce datează din secolul al XVI-lea, The Saluting Battery, ce și-a dovedit utilitatea la începutul anilor 1800, dar și în timpul celui de-al doilea război mondial. Această baterie este funcțională și în fiecare zi la orele 12.00 și 16.00 execută salve de artilerie, spre deliciul turiștilor. Valletta are o populație de aprox. 9000 de locuitori, cea mai aglomerată zonă urbană, având o suprafață de sub un kmp. Clădirile și străzile impecabile te fac să sorbi cu nesaț imaginile, fiind un veritabil muzeu în aer liber, având cea mai mare densitate de monumente istorice din lume. Sunt în jur de 320 de monumente, stilul arhitectural predominant fiind cel baroc, dar sunt și tente de neoclasicism și arhitectură modernă. Din anul 1980, Valletta face parte din Patrimoniul UNESCO. Importantă arteră, care se deschide cu Poarta Victoria și duce până în mare, este Bulevardul Republicii unde întâlnim magazine de suveniruri, haine, parfumuri, bijuterii, saloane de înfrumusețare, fast-food-uri și terase, ceea ce caută turiștii de pretutindeni. Străzile sunt aglomerate și înțesate de turiști din toate colțurile lumii și se aud aproape toate limbile pământului. După ce ne pierdem în această mulțime pestriță, trecând pe lângă sediile Guvernului și Parlamentului din Malta, ne retragem la un obiectiv deosebit de important: Catedrala Sf. Ioan. Construită în stil baroc, catedrala este considerată de specialiști una dintre cele mai importante și frumoase construcții din Europa. Dacă din exterior nu ești prea convins să o vizitezi datorită sobrietății sale, la interior ai parte de o minunăție de decorațiuni, pline de simboluri religioase realizate cu o artă desăvârșită, până la detaliu. Cele mai multe se referă la scene din viața lui Ioan Botezătorul. Ești cuprins de desăvârșita lucrare și, pentru moment, ai senzația că ești în altă lume. Ca să vă dați seama de valoarea acestei catedrale, trebuie spus că și podeaua de marmură este compusă din aproape 400 de pietre funerare ale cavalerilor Sf. Ioan. Fiecare piatră este decorată cu blazonul și epitaful defunctului. Cea mai veche piatră funerară datează de la anul 1606. Catedrala are și un ctitor: Jean de la Cassière, Mare Maestru al Maltei, la 1572. Catedrala găzduiește una dintre cele mai impresionante și celebre picturi din Europa. Aceasta îi aparține lui Caravaggio, un geniu al picturii italiene, deși a trăit doar 38 de ani, și se cheamă „Decapitarea Sfântului Ioan Botezătorul”, fiind realizată în anul 1608, când acesta s-a refugiat în Malta ca urmare a unor conflicte cu autoritățile italiene. Timp de minute bune, după vizita acestui impresionant monument al artei, rămânem fără cuvinte. Ne revenim la o terasă unde degustăm o marcă a berii locale. Mai trebuie spus faptul că alte obiective ar fi trebuit să fie în portofoliul acestei unice călătorii, locuri de un farmec aparte ce au făcut ca arhipelagul maltez să fie scena unor filme de mare succes. Dar în patru ore ce poți cuprinde? Ne mulțumim cu acest prim contact cu cea mai sudică țară a Europei. Ne întoarcem la hotelul din Sicilia cu amintiri de neuitat și cu aparatul plin de fotografii, obosiți, dar fericiți.


Emily Dickinson

(traducere de Veronica Porumbacu)

Auzeam, de parcă n-aveam Ureche

Auzeam, de parcă n-aveam Ureche
Până ce un Cuvânt Vital
Făcu tot drumul de la Viață la mine
Și-atunci am știut c-auzeam.

Vedeam, de parcă Ochiul mi-era
Un altul, până ce-n Lucru –
Ce știu azi c-a fost Lumina, căci ea
Îmbrăcă – intră – înlăuntru.

Mă purtam, de parcă trăiam afară,
Și numai trupul, în sinea-i.
Până ce o Putere mă descoperi
Și-mi suflă Spiritu-n mine.

Și Spiritul se-ntoarse în Pulberi, spunând:
„Bătrâne prieten, mă știi”,
Și Timpul ieși cu Știrea pe buze
Și Veșnicia-ntâlnii.


Conexiuni

William Butler Yeats

(n. 13 iunie 1865, Sandymount – d. 29 ianuarie 1939) a fost un poet și dramaturg irlandez, una dintre cele mai importante figuri al literaturii secolului al XX-lea, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1923.

Mi-aş vrea veşmântul rupt din cerul pur

Mi-aş vrea veşmântul rupt din cerul pur,
Ţesut din aur şi argint şi umbre,
Tivit cu soare, noapte şi azur,
Şi cu paing de raze şi penumbre,
Şi la picioare-aş vrea să ţi-l aştern,
Dar sunt sărac – şi nu am decât vise!
Să calci uşor când visele se cern,
Căci calci pe vise – şi pot fi ucise!


Nichita Stănescu

(n. 31 martie 1933, Ploiești – d. 13 decembrie 1983, București) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales membru post-mortem al Academiei Române.

Poem

Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
și ți-aș săruta talpa piciorului,
nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul?

(din vol. „O viziune a sentimentelor”)


Eugenia BURDUȘA

SIGILIUL LUI SISIF
(valabil pe orice catastif)

-1-
Gânduri de fantome din peșteră alung.
Cu țipătul de groază, pereții îi străpung.
Flăcări de gheață până la tavan ajung.
Iar dincolo de ele, conturul lor prelung.
-2-
Frig. Întuneric. Pustiu. Peștera goală.
Abia de răzbate o briză domoală.
Când valuri de mare spre cer se răscoală,
Mere pădurețe scuturând în poală.
-3-
Cândva pâlpâiau văpăi fierbinți. Ardea foc.
Adânc scobite-n piatră, plâng urme de joc,
De lacrimi tulburi, prefăcute-n scoc,
La moara de măcinat gânduri și noroc.
-4-
Ca să nu intre viforul și omătul,
Să-mi răvășească, ascuns în scrum, pomătul,
Pun bolovanul și m-ascund îndărătul.


MUNCĂ SILNICĂ

-1-
Vieți deșarte mărșăluiesc spre zare.
Dincolo de ea, neantul le înghite,
Spălându-le târziu, cu ploi amare,
Zdrențele de umbre mirosind a vite.
-2-
Zoaiele scurse la margini de lume
Îneacă diafanele pulberi de stea
Văzduhuri vineții se sparg în spume
Spaimă și oroare în hău se prevestea.
-3-
Nu freamăt, nu șipot, nu dans de spice
Ruginite lanțuri zac uitate-n lavă
Fulgere negre se-ntorc să despice
Pustiul împietrit stăpânind în slavă.
-4-
Deșartele vieți se întorc îndărăt,
Condamnate etern la chin și otravă,
Ca să facă din funingine, omăt.

P.S. Scuzați greșeala de tipar
E „muncă zilnică”, legat la par.


PEISAJ AUTUMNAL, VESPERAL

(reflectat în abisal)

-1-
Aș aduna cu mâna vălătucii de nori
Că s-a încurcat în ei un ditai cârd de ciori
Ba, încă, și mucurile de salcâmi și plopi
Că intră, ca proțapul, în ochiul de ciclopi.
-2-
Frunzele căzute, le-aș prinde iar pe ramuri
Că-mi pătrund în suflet când uit deschise geamuri
Vântul l-aș lega de țărușul înfipt în piept
Că el mă ispitește să nu țin drumul drept.
-3-
Aș alunga stropii de ploaie de la pervaz
Că îmi țin ochiul minții neliniștit și treaz
Noroiul de pe drum l-aș strânge în ulcele
Că se-mpotmolesc în el gândurile mele.
-4-
Toamnă mohorâtă. Miroase a fum prin grădini.
Priviri întunecate, cu stinse, reci lumini.
Vino, Doamne, în noi, să le aprinzi. Să ne alini.


DREPTUL DE A SPERA

(Ultimul drept uman,
garantat de Antykythera.
Înainte de zeul PAN)

-1-
Și vântul geme. Și iarba plânge.
Și stânca se teme. Și spada se frânge.
Focul țipă că apa îl strânge.
Potecile Lumii au urme de sânge.
-2-
Și îngerii cad în funduri de iad.
Pe cer, între stele, nu e pod, nu e vad.
Cuib de jar: ouă de gheață, năclad!
Plumb. Granit. Diamant. Niciun fir de răsad.
-3-
Pustiu de sare. Dâre de gheare.
Peste zare, bare: trupe militare.
Lacrimi albastre în călimare.
Terra atârnă într-un semn de întrebare.
-4-
Apocalipsa e trecătoare?
Homo Cosmo Sapiens mai are oare
Drept la speranța nemuritoare?

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share