Spații culturale nr. 36 (13)
Nicolai TĂICUŢU
Raftul cu cărți
Dragoş Vitencu, Scrisori de la Dumnezeu, Editura Karl A. Romstorfer, Suceava, 2012, 418 p. Ediţie princeps îngrijită de dr. Aura Brădăţean, care într-o notă asupra ediţiei menţionează: Dragoş Vitencu, scriitor pe care istoria literaturii române se cuvine să-l recupereze, a publicat în timpul vieţii mult în reviste (poezii, traduceri, articole, studii istorice, memorialistică, fragmente din romane ş.a.) şi puţin în volume – doar trei cărţi: Când dai nas lui Ivan… Mic tratat despre ucrainomanie, Cernăuţi, 87 p., Caiet de Duminică (cu 45 de poezii şi trei gravuri de Ion Cârdei), Cernăuţi, 80 p. Şi Viaţa pasionată a lui Ciprian Porumbescu, 169 p. (…) Manuscrisul inedit pe care îl publicăm acum (…) se compune din trei caiete şcolare (tip dictando), cu 481 de file scrise pe o singură parte cu cerneală neagră şi albastră, grupate în 30 de capitole şi Epilog. Din însemnarea de la sfârşitul textului sfârşitul textului, reiese că aceasta este varianta finală, pregătită pentru tipar: „Terminată de transcris în ziua Paştelui 1981.” Peste numai trei luni avea să se stingă din viaţă.
Mircea Motrici, Recuperări, Editura Muşatinii, Suceava, 2013, 147 p. ,,Un bucovinean curat” este postfaţa acestui volum, semnată de Nicolae Cârlan, în care face şi următoarele menţiuni: Avem certitudinea că recuperările cuprinse în cartea de faţă, la a căror ieşire în lume am contribuit din punct de vedere editorial, la solicitarea doamnei Rozalia Motrici (care a mizat pe concursul nostrum şi la amenajarea Casei Memoriale ,,Mircea Motrici” de la Udeşti) reprezintă un aport de neignorat la conturarea mai precisă şi la amplificarea mai exactă a dimensiunilor unei personalităţi (nu numai) jurnalistice şi umane de o frumuseţe care poartă pecetea de neconfundat a spiritului bucovinean. Nu întâmplător Geo Bogza, în clipele de graţie pe care i le-a acordat spre a dialoga, aproape ,,ca între confraţi”, l-a gratulat pe Mircea Motrici cu cuvintele: ,,Eşti un bucovinean curat. Să nu uiţi asta niciodată.”
Octavian Mihalcea, Bestii şi basme/ Brutes et contes bleus, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014, 81 p. Tradudecere de/ traduit par Ioana Trică. Scurtă, foarte scurtă, ca toată poezia din acest volum, şi menţiunea lui Mircea Bădiliţă de pe ultima copertă: Octavian Mihalcea, ştiind că poate să piardă (ce poet important nu ştie că poate să piardă?), apucă decis dalta sublimă şi ciocanul celest pentru a rupe din stânca Poeziei. Şi nu se pierde nimic, credem noi, pentru că orice bucată desprinsă de Octavian Mihalcea din stânca Poeziei, se iveşte, de sub gândul artistului, poezie surprinzătoare. După cum spune autorul: simple nuanţe înşelătoare// a sta numai lângă tuşă/ promite floarea colţului/ încercuind cu viu întuneric// pe drum sunt bestii şi basme/ mâine vor curge râuri triste/ prin venele pietrelor noastre// legile se ascund fără linişte/ şi urmează inimile alungate/ în cinstea vântului (Bestii şi basme).
Mircea Brăiliţa, Vals în întuneric, Editura SemnE, Bucureşti, 2014, 135 p. Volumul este alcătuit şi postfaţat de Octavian Mihalcea. Iată câteva din aprecierile lui Octavian Mihalcea: … Demersul poetic al lui Mircea Brăiliţa, cu certitudinea predestinării, se situează în proximitatea disperărilor paradoxale, condiţie ce predispune atât la adânci maculări, cât şi la sclipitoare fulguraţii ale idealului. Succesiunea anotimpurilor, parcurs aparent obişnuit, evidenţiază măcinările unui eu înstrăinat. Amintirile nu aduc decât suplicieri. Conştiinţa damnării cuprinde şi iubirea, acum doar o entitate clar obscură. (…) Odată cu pătrunderea în regiunile poetice stăpânite de Mircea Brăiliţa, avem acces la eclectismul stărilor de conştiinţă artistic, la metamorfozele eminamente turbionare ce decurg consonant cu realitatea crepusculului. Vals în întuneric, iată un volum care îl individualizează in aeternum pe Mircea Brăiliţa, prezenţă elegantă, mult prea discretă în peisajul liric românesc.
Florentin Popescu, Coman Şova, omul şi scriitorul, Monografie, ediţia a II-a Editura SemnE, Bucureşti, 2014, 250 p. Câteva menţiuni ale autorului cărţii: Personajul cărţii de faţă ni s-a înfăţişat/ ni se înfăţişează ca o personalitate polivalentă şi proteică (ziarist, poet, dramaturg, cronicar de teatru şi de film), cu o operă nu prea întinsă ca dimensiuni, dar având virtuţi multiple, ce se cer a fi analizate şi detaliate. (…) Astăzi octogenar, Coman Şova este opera lui: cea pe care a scris-o şi până acum, adăugându-i noi carate de adevăr şi frumuseţe. Şi invers: opera lui Coman Şova este viaţa lui, cu toate meandrele, răsturnările de situaţii, bucuriile şi neliniştile ei. (…) Opera acestui autor este departe de a se fi încheiat. Astăzi Coman Şova continuă să scrie literatură, să facă publicistică (este fondatorul şi directorul unei reviste din ce în ce mai apreciate de public, Bucureştiul literar şi artistic) rămânând un scriitor aflat încă foarte departe de a ,,pune lira-n cui”.
George L. Nimigeanu, Exerciţii de echilibru, Editura Samuel, Mediaş, 2014, 120 p. Cartea este însoţită de o amplă prefaţă (studiu critic, eseu) semnat de Maria Radu, din care cităm: George L. Nimigeanu este pentru mine prilejul unei duble cunoaşteri, iar descoperirile converg înspre o percepţie unitară a unei personalităţi seducătoare. E vorba despre o seducţie în termenii lui Liiceanu, în sensul de a-se-duce pe o cale înspre care te orientează atât omul, profesorul, cât şi poetul George L. Nimigeanu. Modestia omului, îngemănată cu disciplina şi rigoarea trăirii exersate îndelung de profesor, dau forţă poetului de a-şi afirma credinţa într-o unică virtute, aceea de a scrie poezie. Nu orice fel de poezie, pentru că George L. Nimigeanu nu este un poet din întâmplare, sau pentru că aşa a vrut norocul vieţii acesteia recente; nu este nici genul de poet care scrie ca urmare a vreunei determinări estetizante prin care să adere voit la o grupare literară. George L. Nimigeanu este poetul care scrie poezie cu credinţă şi din credinţă.
Mihai Merticaru, Fiordurile memoriei, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ, 2014, 118 p. Cartea este însoţită de o fişă bibliografică, din care amintim pe cei care au semnat referinţe critice despre poezia lui Mihai Merticaru: Ioan Holban, Lucian Strochi, Vasile Spiridon, Ioan Enea Moldovan, Constantin Cucu, Petre Isachi, Nicolae Sava, Emil Nicolae, Simion Bărbulescu, Ion Rotaru, Cristian Livescu, Constantin Tomşa, Adrian Alui Gheorghe, Amalia Voicu, Victor Sterom, Monica I. Costea, George Mihalcea, Petruş Andrei, Cornel Galben, Florică Dan,, Ion Amironoaie, Emilian Marcu, Nicolae Busuioc, Marius Chelaru, Mircea Petean, Remus V. Giorgioni, Gabriel Basarabescu, Leonard Gavriliu, Emanuela Ilie, Constantin Mănuţă. Victoria Milescu spunea: …Nu de puţine ori, poetul Mericaru ridică sentimentul de cunoaştere la proporţii inefabile prin tensiunea trăirii – o vitalitate când neliniştită, când exuberantă…
Clelia Ifrim, Cei născuţi/ The born ones, Editura Limes, Floreşti-Cluj, 2013, 79 p. Versiunea în limba engleză aparţine autoarei. Poeme de mici dimensiuni, consistente. Poemul este metafora titlului. De la un capăt la altul. Exemplificăm prin poemul Ritual solar: De la lentila aceasta/ iau foc stupii de albine,/ unghiile,/ prăvăliile de geamuri/ şi pleoapele/ ce-ascund bănuţul ars.// O mie de lucruri stau cuminţi/ ca-ntr-un ceremonial de mulţumire/ pentru obiectele de folosinţă. Sau Drumul nativelor: Încep prima zi – / apa desparte fruntea de genunchi/ şi pasărea-umeraş modelează clar/ locul unde am să stau.// Încep drumul nativelor – / pasărea-umeraş mă conturează clar/ cu ciocul ei subţire.// Mă agăţ de mal – / pasărea-umeraş mă ia pe umerii ei.
Beatrice Ruscu, Cinquine, Editura Timpul, Iaşi, 2014, 127 p. Criticul literar Ionel Necula, după citirea acestui volum, într-o cronichetă (adecvată la cele 22 de silabe ale fiecărei poezii), printre altele, face următoarele constatări: … Într-un fel, cinquinele sunt mai mult sugestii şi reclamă o co-participare din partea cititorului pentru a-i împlini toate înţelesurile. Nu lipseşte, bineînţeles, infuzia afectivă, emoţională, empatică – combustia oricărei dispuneri lirice, dar parcă se adresează mai mult intelectului, raţiunii decât sensibilităţii. Redăm două cinquine: Mister/ mov ca steaua/ explică trăirea/ în descompunere de gând/ dubiu. (A fi sau a nu fi) şi Curent/ periferic/ e maramureşean/ în mânăstire închisă/ zborul. (Icarus)
Ştefan Al.-Saşa, parfumuri şi delicatese, Editura Premier, Ploieşti, 2013, 88 p. În Mecanica poetică şi practica râsului (prefaţă), Florin Dochia menţionează: … Riguros în ceea ce priveşte mecanica poetică originară, poetul nu ocoleşte nici un mijloc prin care ar putea obţine efectele focurilor de artificii ale unei sărbători intelectuale a practicii râsului. Parodiile sale se remarcă, în câte un caz, prin concurenţa pe care o pot face, prin profunzimea emoţiei stârnite, originalului. Ştiinţa versificaţiei şi spiritul critic exacerbat nu îi permit să facă rabat la calitatea expresiei, aşa că uneori parodia ne poate părea mai valoroasă decât textul parodiat. Poetul nu numai că împrumută „parfumul”, dar îi mai şi adaugă arome noi, secrete! Cât priveşte „delicatesele”, adică fabulele şi satirele din partea a doua a volumului, mă fac să mă gândesc la viitorul volum de epigrame, pe care sunt sigur că îl va intitula „Condimente”…
Constantin Ştefuriuc, Pagina de literatură a ziarului „Zori noi” din Suceava, Editura Lidana, Suceava, 2014, 112 p. Ediţie îngrijită, cuvânt înainte şi notă editorială de Nicolae Cârlan, care precizează: Interesantă din mai multe puncte de vedere (…), lucrarea lui Constantin Ştefuriuc (…), pe care o publicăm acum, este bine venită în primul rând pentru istoria ziaristicii (…), din primele decenii de după mijlocul veacului al douăzecilea, ca să nu mai vorbim de biografia spirituală a autorului ei – singurul poet genuin sucevean de după Nicolae Labiş… Despre Constantin Ştefuriuc fac mărturisiri: Eugen Frunză, Traian Filip, Dragoş Vicol, Iulian Vesper, Geo Bogza, Ion Ţugui, Mircea Filip, Grigore Ilisei, Ion Beldeanu, Vasile Andru, iar reflexe confraterne semnează: Doina Cernica, L.D. Clement, Ion Paranici, Mircea Sfichi, Stefan Stroe şi Dumitru Teodorescu.
Codruţ Radi, Porţi de… vreme închise, Editura Premier, Ploieşti, 2013, 132 p. Volumul de faţă se înscrie, credem noi, celor spuse de scriitorul Emilian Marcu, într-o prezentare făcută volumului Dincolo de a fi, 2008: Tăcut precum umbra unui înger, planând pe sub cerul înstelat spre poalele munţilor, Codruţ Radi îşi aburcă, încet, dar cu osârdie, condiţia de poet… (…) Mereu neliniştit, poetul Codruţ Radi ştie că steaua lui norocoasă este un brad de poezie şi acestei stele îi închină poezia, în liniştea care coboară de pe munţi odată cu ceaţa deasă, acoperindu-i existenţa… Cităm poezia Restul tăcerii: Mă-nvârt cu mine într-un cerc/ zadarnic zbor să ies spirală/ din rana dedesubtu-i boală/ ce timpul e trecut de-ncerc,// Doar nopţile nesomnu-şi spală/ prin orice gând în ochi cât piere/ să nu mai ştie că-i durere/ când moartea-l ţine aproape-n poală,// Şi nu-i îngăduie să spere/ c-ar fi vreun rost pe-aşa părere.
File din albumul „DanyMadlen” al pictoriţei bucovinence Dany Madlen Zărnescu, editat de Centrul de Cultură „George Apostu”, Bacău, 2013
