Cotețul cu metafore – Vremuri
Vremuri
Aud vorbind pe la teveu
(Ptiu, ferească Dumnezeu!)
că dup-această pandemie
o să ne-aștepte-o anarhie!
Căci, cei numiți ,,mileniali”
nu vor să mai fie egali
cu noi, ce astăzi, mai trăim
și încet-încet, îmbătrânim!
Ei zic că le mâncăm venitul
și le-njumătățim profitul,
așa că vor inflație mai mare
și nu mai vor globalizare!
Văzând și auzind acestea,
am înțeles care-i povestea:
copiii noștri n-or mai vrea
bani pentru pensii să mai dea!
La dracu` pensii speciale,
la fel și contribuții sociale!
La dracu` cu oricare boală,
Vivat selecția naturală!
Atuncea să văd eu Sistemul
cum va ajunge la cheremul
unor copii prea râzgâiați
și chiar de El școlarizați!
Atuncea, statul o să vadă
ce bun era statul la coadă
urmat de milogeala la ghișee
unde scriai o-ntreagă epopee!
Când Statul te privea de sus
tu, nefiind decât un biet supus
pe care îl trata cu umilință
pentru-o banală adeverință!
Sau când făceai spume la gură,
pentr-un… de semnătură
pe care, nu-știu-care doamnă
nu ți-o dădea decât la toamnă!
Dar pân` la dânsa, trebuia
să ai răbdare, dumneata,
degeaba faci fața umilă,
că doamna nu are ștampilă!
Așa că mai încerci matale luni,
dacă ai inimă și nervii buni,
iar azi e marți și nu se poate,
chitanța nu se poate scoate!
Și când vii luni, să nu disperi
că doamna a fost până ieri,
însă, de astăzi, dânsa și-a luat
concediu pe timp nelimitat…
Și nu se știe când revine
de-aceea ar fi mult mai bine,
ca să ți-o spun p-aia dreaptă,
să mai vii la Sfântu-Așteaptă!…
Ei, de-aia, ăștia ce-or veni,
zic că nu se vor mai umili
să stea la mâna statului,
și-și cam doresc pieirea lui!
Ei spun că vor altfel de viață,
mult mai modernă, mai măreață,
și vor avea alte aspirații
mai fără stres și transpirații!
Ei vor progres, diversitate
care să fie-n tot și-n toate,
să aibă toți șanse egale,
fără acele tipare sociale!
Astfel, peste tot vom întâlni
persoanele de gen LGBT,
care-și vor afirma identitatea
și vor influența societatea!
Și nimeni nu va fi discriminat,
indiferent că-i fată sau băiat
transgender, sau oricine-ar fi,
tot într-o armonie vor trăi!…
Iar asta-i doar o mică parte
din vremea aceea de departe…
Noi am trăit doar după ierarhie
nu știm ce-nseamnă o anarhie!
Ei, dar cine știe ce și cum va fi,
Ce fel de vremuri vor veni?
În acea dezordine mondială
Normalitatea va fi ca o boală!
Bătrân fiind, poate-o să mor,
n-o să trăiesc în lumea lor,
și sper că vremea care vine
nu mă include și pe mine!
