Spații culturale nr. 37 (2)
Radu CÂRNECI
Definiri întru puterea cuvântului – rondosonete în timp
ÎN STEMĂ
… ca zilele, iubirile trecură
ca frunze-n vânt în înserarea sură
pierzându-se în vagul fără zare
lăsându-mă de duh și întrebare
asemeni ceței care-n ea ne fură
ca zilele iubirile trecură…
(… rămâi așa: înaltă-n frumusețe
orgoliul, cine, oare, să mă-nvețe
să-ți dărui ce ? și steaua cum să fie
cum să pătrund cu clipa-n veșnicie
iar lacrima, ce aștri s-o răsfețe ?
rămâi așa: înaltă-n frumusețe…)
… o, voi, iubiri, dramatică emblemă
cum v-ați topit ca rimele-n poemă
lăsându-mă-n această cathedrală
spre-a o-ntâlni pe cea de imn și fală
și a intra cu ea de timp în stemă
o, voi, iubiri, dramatică emblemă…
Ianuarie, 1986
SOMNUL-NEPUTINȚĂ
… somn întru gând, re-inventând o lume
în care viața-i stranie precum e
ochiul tăcând sub pleoapa de-nchisoare:
nimic nu doare-n ceea ce ne doare
ne-îndrăznind către o stea anume:
somn întru gând, ne-inventând o lume…
(… de-ar fi plăcerea-n suferința pură
de m-ar topi, topindu-se augură tăcere
de m-ar face, de cenușă: privighetoare
fără sfânta gușă aș fi abia ideea de făptură
de-ar fi plăcerea-n suferința pură…)
… nefericit e somnul-neputință
și toți îl dorm: ființă, neființă
iar visul se topește-n fum și piere
acolo, sus, putere din putere
veghindu-ne cu-a binelui știință:
nefericit e somnul-neputință…
DESEN DE ȚARĂ
… Te desenez pe suflet: dor în dor
precum un fruct în rumenit amor
ca o fântână murmurând în vis
ca pasărea în cântecul deschis
ce mă cuprinde lin-mângâietor
Te desenez pe suflet dor în dor…
(… străvechiul tău hotar în mine-i gând
ca horă-n piatra-ncremenită stând
iar morții-șir: necunoscuți viteji
în roșii flori invindu-se pe vreji
mă-mpodobesc: interior orând
străvechiul tău hotar în mine-i gând…)
… o, fără liniști ! vajnic voievod
stăpân pe taine cântece înnod
cunună-gând pe gândul tău așez
regina mea, cu vis în proaspăt miez
când peste-un câmp de ii dă rodu-n rod –
o, fără liniști ! vajnic voievod…
LIMBA DOMNITOARE
… asemeni ierbii, pururea stăpână
mereu înțelepțindu-se, fântână
învăluind în sunete celeste
adâncul de putere și aceste
lumini care-n lumina-i se adună
asemeni ierbii pururea stăpână…
(… izvor de cer și de pământ izvoare:
noi am învins prin Limba domnitoare
păstrând iubiri, rostindu-le-n iubire;
Cap-Voievod sfințind în mânăstire
și un cioban zidindu-se-n odoare:
izvor de cer și de pământ izvoare…)
… cale lactee stirpea mea latină
spirală împlinindu-se regină
mari frumuseți în vârf cu nestemate
iar între ele imnele carpate
rotindu-se-n culoarea lor divină:
cale lactee stirpea mea latină…
1 decembrie 1987
LEAGĂN DE DOR
cu neuitare,
poetului Grigore Vieru
… acel divin de cântece-odoare:
iluminări din suflet către soare
pânză de vis topindu-se-n armură
înnobilând adâncul din făptură
ce tăinuit se-nchipuie-n izvoare
acel divin de cântece-odoare…
(… leagăn de dor apusa mea pruncie
iubiri și nunți cu-alai de veșnicie
colinde la a timpului fereastră
și pomeniri: lumina lor albastră
între cei morți și vii o punte vie –
leagăn de dor apusa mea pruncie…)
… ce foc de neam; putere din putere
ce clopote vuind întru veghere
lin legănând în armonii Carpații
cu aripi mari suind în constelații
ce frumuseți în ceea ce nu piere
ce foc de neam: putere din putere!…
POEM ÎN ALB
… ce alb în alb, însemn de puritate
și-nalturile cerului-cetate
făcându-ne de imn și de coroană:
icoană-a stelei care ni-e icoană
și rază-chin când clipa ne răzbate
ce alb în alb, însemn de puritate…
(… te-aștept mereu în vârful de-așteptare
voievodița mea de adorare
iar tu sosești din timp cu lerui-leruri
nălucă albă peste albe geruri
fierbinte gând îngândurând hotare
te-aștept mereu în vârful de-așteptare…)
… să ningă, deci, precum în vechi poeme
alb întru alb zăpezile ne cheme
în codru-acela alb de-nțelepciune –
– sălbăticiune spre sălbăticiune –
și, lupi de dor, ne vom ascunde-n steme –
să ningă, deci, precum în vechi poeme…
O DEFINIRE A POEZIEI
… esențe sublimându-se-n esență
vis colorat în somnul transparență
tânjind în miezu-i spiralata formă
spre-a-nvrednici materia informă
iris veghind cea tainică prezență:
esențe sublimându-se-n esență…
(…desăvârșire în desăvârșire
frământ al meu, iubire de iubire
mereu mă subțiezi pân’ la idee
precum frumosul intră-n orchidee
pisc irizând sublim apusul-mire:
desăvârșire în desăvârșire…)
…gând al Naturii ferm năzuitoare
fluid etern dinspre și către Soare
distanță măsurând cu ne-distanțe
precum speranța însumând speranțe
ființa ta mă-nalță și mă doare
gând al Naturii ferm năzuitoare…
VAN GOGH
în amintirea pictorului
George Ştefănescu-Râmnic
… se-nalță Domn iluminând calvarul
pisc din adânc, amarul din amarul
acelui fruct cu miezul dulce-n fiere
ducând prin timp imensa lui avere
din care n-a gustat precum avarul
se-nalță Domn iluminând calvarul…
(…doi sori eram – a lui închipuire! –
și ne-adoram: iubire spre iubire
mari hăuri stând în dedesubturi grele
iar împrejur în largi noianuri stele
și între noi distanța-nemurire:
doi sori eram – a lui închipuire!…)
…El stă mereu în stranie lumină
cea a tăcerii de tăcere plină
iar împrejuru-i timpul murmurându-l
blând paradis în care crește gândul
când chipuri trec și chipului se-nchină
El stă mereu în stranie lumină…
Amsterdam, 1984
MOARTEA COLINDULUI
… al semnelor semnul de aur ivind
un tainic și mistic și straniu colind
în sunete picur de ceruri, odor
miresmelor calme în veșnicul cor
de îngeri spre care mă-ndeamnă cu jind
al semnelor semnul de aur ivind…
(… o vale de cântec, o vale de vis
iar cerul deasupra cu ochiul deschis
de veghe luminii din mugur lucea
și Steaua în suflet pornise și ea
ciudată și naltă: iris în iris:
o vale de cântec, o vale de vis…)
… sub zări de putere și zări de oțel
e timpul și-nchină un vânăt drapel
și lacrima care, chircindu-se grav
sărută colindul de moarte bolnav
iar cerul nevolnic plecându-se chel
sub zări de putere și zări de oțel…
Buc., 1975
ÎMBLÂNZITORUL DE CUVINTE
… cuvintele, ca pietre prețioase
stând în adânc și așteptând sfioase
pe cel sortit luminii să le deie
în străluciri de alte curcubee
ca tainele din tainița lor scoase
cuvintele, ca pietre prețioase
(…Iubire, tu, ți-am măiestrit carate
în umbre și lumini neașteptate
a’ sângelui porniri și-ale gândirii
ți le-am trecut prin porțile rostirii
făcându-mă de imn și nestemate:
Iubire, tu, ți-am măiestrit carate…)
…ce chin sublim să te înalți statuie
cuvintelor și sângerând în cuie
spre înțelesuri veșnice cununa
de spini să ți-o așezi pe totdeauna
simțind în tine nemuriri cum suie –
ce chin sublim să te înalți statuie…
CARNAVAL CU MĂȘTI
în amintirea artistei
Margareta Sterian
… ivind Frumosul ațipești Durerea
iar dulcele îl îndulcești cu fierea
cerului ametist în care-adastă
neîmplinirea-n împlinire vastă
surâzi plângând și-ți irosești averea:
ivind Frumosul ațipești Durerea
(… ce dans în sinea mea, ce căi ciudate
străvechi mistere, invocări uitate
când aerul e saturat de chipuri
din lumi tăcute, stranii arhetipuri:
om-animal mireasa mi-o străbate!
ce dans în sinea mea, ce căi ciudate…)
de unde vii, din care gintă-amară
ce idoli bat în gândul tău, ce țară
ți se arată-n vuietul tăcerii
și ce iubiri te-mpresură, mă sperii
cu-atâtea taine-n taina mea primară:
de unde vii din care gintă-amară?!…
ÎMPOTRIVA TĂCERII
… tăcere-i totul?!, semn suprem, puterea
tăcere: visul izvodindu-i vrerea
tăcere: zborul către stele,-acele
porniri de geniu, zămisliri rebele
ce-și rotunjesc de gând avar averea
tăcere-i totul?!, semn suprem, puterea…
(… cuvântul fraged, fragedă făptură
– ca bobul germinând în arătură –
ivindu-se spre-a veșnici un spațiu
de dor mereu în sufletu-mi nesațiu;
o pasăre-i, albastră, și ne fură
cuvântul fraged, fragedă făptură…)
… dorința ta înfăptuind o lume!
o, cum te-aștept în dangăt de parfume
cu străluciri: odoare în odoare
un singur da și clipa nu mai moare
ci se-adâncește într-un zeu anume
dorința ta înfăptuind o lume…)
Leo BUTNARU
Principiul îngerului
Odată
pe când eram învăţăcel la cursul primar
al şcolii personale de literatură
văzând cum coboară din cer un înger
mi-am pus gând ce aş fi vrut de la el
ieşindu-mi că ar fi bine să-mi dăruiască un poem
tocmai despre lăsarea sa pe pământ
despre ce simte
etcetera.
Chiar aşa i-am şi spus:
Dăruieşte-mi te rog un poem.
Dar nu m-am ales decât cu ce aţi citit până aici
atât:
îngerul era surdo-mut.
…Aşa gândeam
însă uimitor îngerul a dat glas:
Te-am lăsat să te descurci de unul singur
a zis
oprindu-se din drum.
Vezi? Ai reuşit şi fără ajutorul meu.
Poate că am contribuit şi eu puţin
oarecât
aici
în final
prin ceea ce-ţi spun acum.
Mai apoi
din alte întâmplări similare
am priceput principiul neabătut:
de obicei
îngerul te ajută la început
sau la final de poem.
Cât de cât.
Deloc mai mult.
19.X.2013
Bacovia
Dormea întors amorul meu de plumb.
George Bacovia
Greu, dormea întors amorul său de plumb
Iar, obosit, poetul dormea neîntors
Şi obscuritatea-n lume tăinuia
Metalul măsliniu şi omenescul tors.
Alchimii erau, de azi şi de trecut,
Vibraţie păgână-n vers de acatist
Ca transfer de sens pe largul înţeles
Al timpului de mâine, trist şi hedonist.
Noduri mari de viaţă cu vipere, fachiri
Legau umanul cu ce înseamnă plumbul
În alianţe reci sub umbre albăstrui
Ca despre ele însele lung şir de ştiri
Şi negaţii care izvodeau poemul
Ca dedicaţie şi-ofrandă nimănui.
30.XI.-I.XII.2013
Ziua internaţională
după atâtea zile internaţionale ale diferitor profesii fenomene şi iluzii
inclusiv ziua internaţională a nopţii internaţionale (bineînţeles luminoase)
odată şi odată se va sărbători şi ziua internaţională – pur şi simplu – a zilei internaţionale
pentru ca să fie cum s-ar spune tacâmul deplin
dat fiind că sună chiar frumos: ziua internaţională a zilei internaţionale
rămâne să se elaboreze statutul zilei internaţionale a zilei internaţionale
modul ei de a fi sărbătorită ziua împrejur
circadian
adică şi noapte
inclusiv la circ
precum există noaptea muzeelor deschise
noaptea cărţilor neînchise (inclusiv în sine peste sine – cu copertele – dar
neînchise şi în puşcăriile cenzurii)
să existe şi noaptea zilei internaţionale vraişte
ca oiştea (simbolică a) tuturor celorlalte zile
19.IV.2013
Cele două Salomee
Salomeea venise la emisiunea „Dansez pentru tine”
şi lumea presupunea că moravurile deja s-au mai îndreptat
dar nu a fost să fie: peste câteva zile
preşedintele juriului a fost găsit decapitat
iar cu Salomeea s-a întâmplat exact ca la palatul lui Irod Antipa
ceea ce însă nu-nseamnă că a fost adus jertfă şi ciclul de emisiuni
„Dansez pentru tine”
capii televiziunii considerând că fusese de ajuns
capetele celor doi – al capului de juriu şi cel al dansatoarei…
…numai că – îmi dau seama – deja mi-i cam dat a confunda
a încâlci oarece iţe
neştiind de care Salomeea a fost totuşi vorba – de
fiica lui Iosif Logodnicul
cea dintre milostivele mironosiţe
care oblojiră cu mirt Mântuitorul
sau de fiica Irodiadei care când mama-şi întreabă
ce să ceară contra dansului său pentru regele Irod
Irodiada îi zice nemernic: capul lui Ioan Botezătorul!
20.X.2013
Şi caii…
I
Aceşti căluţi
aceşti ponei cu ochi semi-ciclopici
dar blânzi
mă duc cu gândul la inevitabila vreme
când mor şi caii
inclusiv Pegas
dar mai ales vremea când mor călăreţii
adică poeţii
indiferent de şi-au
sau nu şi-au ars spatele acolo sus
în prejma stelelor
sau a flăcărilor ţâşnite pe nările himerelor
II
… Parcă nimic în legătură cu
filmul tinereţii noastre
Şi caii se împuşcă, nu-i aşa? Dar
asta e… trist
însă mor şi caii
pentru că şi calul
cât o fi el de cal în fastuoasă coamă
tot cade în comă
şi face spumă la gură
cât un întreg lan de păpădii
dii dii dii murgule dii…
2.XI.2013
Sufletul
Probabil sufletul e ca un suflu
ce ar face să vibreze o harpă eoliană
însă uneori suflul sufletului te poate trage precum curentul
(de asemenea prin ferestuica deschisă
de asemenea la vreun colţ de stradă
unde rafalele vântului parcă s-ar opri şi
brusc
şi-ar privi peste umăr).
Sufletul are multe în comun cu circulaţia aerului în univers
cu fluxul şi refluxul acestuia
tocmai din acest motiv uneori putând să te tragă precum curentul
încât şi din cauza sufletului ai putea umbla obrintit
aiurit
poate chiar de nelecuit…
15.XI.2013
Pur şi simplu versuri dintr-o zi şi o noapte de septembrie
I
Probabil
la ora asta
în emisfera astrală apune constelaţia Săgetătorului
vânător voinic
cu ochi asiaţi
de calibru mic.
II
Odată ce câinii urlă la lună
probabil ar trebui să existe şi corăbii cosmice speciale
pentru aceşti patrupezi curioşi…
III
În gândul său mic
fluturele înjură omul care a stins lumânarea
astfel salvându-i viaţa.
IV
E la revărsat de zori. Un colţişor de beznă
câteva boabe de întuneric
câte au mai rămas
din noaptea asta de mas
pe care le vom măcina
ca pe negrul-ruginiul de cafea.
V
Când pui în ceainic la topit mici frunzuliţe de ceai cârlionţate –
de cum se topesc, se îndreaptă din spate, se desfac
se desfată în apa fierbinte
aceste frunzuliţe de ceai care, iniţial
uscate, cârlionţate
aduc a nişte circumvoluţiuni de nu prea multă minte.
VI
Biscuiţi şi fructe uscate…
Cum arată fructele uscate?…
Nu vi s-a întâmplat să vedeţi vulvele mumiilor?…
VII
Într-un loc anume al pustiului
există o carieră special amenajată
din care
să se extragă nisipul pentru clepsidre…
VIII
Probabil
la ora asta
în emisfera astrală
vreo cometă pe cer trece-aşa păgână şi neclară
ca o fesă şi un şold atacată de celulită…
IX
În poeticească îndeletnicirea când
des compun descompun o compun des
ce bine că e şi un Happy End!
Şi ce trist e că Happy
are End…
7-8.IX.2013
