Brigada diverse – Ste(r)e (e) (l)egal
4, 9 mai 2022
La un moment dat mai mor și dictatorii, se mai frământă împotrivă vreun slujnicel sau pur și simplu războiul plictisește. Mai merge și soldatul la culcare, la o țuică ori la vreo mândră. Îi reamintesc lui Zelenski despre sfârșitul marilor campanii de cucerire.
Mai tinerii persiflanți. Cum și Gates a fost la viața lui, cum și Musk își întărește mușchii acu. Și alții. Deh, înainte era suficient să faci pe unul tataie și se simțea luat peste picior. Azi glumele se întind în imensitatea de posibilități sexuale. Cum că Bill ar fi un fel de babă borțoasă (na, nu-mi vine la îndemână să zic bărbat gravid).
Volodimir suferă de complexul artistului nebăgat în seamă. S-a pus pe dojenit bossul de la Onu că s-a dus să-l vază pe Putin cum își etalează schemele de ,,judoka”. Ce vrei, nene, unul cu sportul, altul cu glumele….
……………
Om omul. Gându-i stă astfel la ce i se întâmplă, la cât știe până azi. Și nu ezită să catalogheze pe oricine după sine. El n-a putut străbate universul, nici extratereștri n-au avut putirința s-o facă. Noi de prea proști, ei de prea deștepți. Cică nu poate ține pasul inovația cu cererea. Cerere mare, inovație ioc.
Țară mică – relativă părere -, tancuri…. Așa stau lucrurile, invers proporțional, pe frontul de est: ruși mulți, tancuri puține, ucraineni puțini, tancuri multe. N-ai zice….
Acest mic filozof, acest doctor în psiho…. Zelenski se uită-n creierul adversarului și-l găsește prea curat de la spălare.
Nu prea stă bine cu mirosul președintele ucrainean, nu prea înțelege ce înseamnă să primești bani de la capitaliști. Va pricepe peste nu peste mult timp cine-i americanul și pentru ce investește în țara lui.
Am văzut cu ochii mei ce le poate trece femeilor prin cap. Pe cap. O nuntașă și-a prins în ciuf un fel de mărgele argintii. De aia nu mă miră că de-alde prințese își agață pe frunte ditai zorzonul parcă desprins de pe fațada liceului Vlahuță.
Toți smeriți. Toți bisericoși. Toți părelnici. Declamând ierarhiile religioase prin metoda comparației cu managementul corporatist, așa cum nu ezită nimeni să modeleze societatea actuală după acest precept. Făcând din sfinți angajați: sf. Gheorghe, amploiatul lui Iisus; Iisus, adjunctul prima al lui Dumnezeu.
Sunt întru totul de acord, de principiu, că e un nimic 5.000 de lei, drept remunerație. Că poate angajatorul să ofere mai mult pentru o prestație decât cea actuală. Doar așa s-ar mai putea drege discrepanța uriașă între costurile produselor și salariu…. Celor care consideră leneș pe cel ce refuză să se ofere aproape pe gratis angajatorilor, le fac o propunere: lucrați pe șantier măcar o zi.
