Cotețul cu metafore – La mare
La mare
Pe litoralul mării românești,
cea neagră și sărată,
simți cum începi să-mbătrânești,
nu ești ca altădată!
Vezi că s-a dus vremea aceea,
când înotai în larg
ca să-ți impresionezi femeia
în valuri ce se sparg…
Iar abdomenul încă ți-era plat,
nici nu știai de burtă
tot mai înoți în stilul preferat
dar pe distanță scurtă…
Acuma când ajungi la geamandură
ești tare bucuros
deși îți iese sufletul pe gură,
te crezi victorios…
Și-o strângi cu disperare-n brațe
cu-n sentiment profund
de frică, ce-ți pătrunde-n mațe
să nu te duci la fund…
Apoi, te-ntorci precum după o luptă
de pe Omaha Beach,
cu părul lins și ud, cu burta suptă
și look… ,,son of a bitch”!
Ți-nchipui chiar că ești un Aquaman,
precum Jason Momoa,
și-n tine zace un imens vulcan
de genul… Krakatoa!
O cauți pe nevastă cu privirea
să savurezi momentul
dar ea își savurează ,,rumenirea”
și îți arunci ,,tridentul”…
Și nici măcar copilul nu remarcă,
cu ochii-n telefon,
așa că ieși din valul mării parcă
ai fi un biet… plancton.
Privești în gol acele exemplare,
din ,,marea” de anatomii,
adevărate bombe sexy pe picioare
sau mame cu copii…
Unele fac topless cu nerușinare,
iar ,,jos” au doar o ață,
și simți cum inima îți bate tare,
că ești încă în viață!…
Nu mai ești cum erai și te gândești,
că viața este dură,
ai vrea să mai înoți însă nu reușești,
nici pân` la geamandură…
