Cotețul cu metafore – Inimă
Cine mai poate avea un răspuns
la întrebările ce ne frământă:
ce este în locul acela bine ascuns,
unde sufletul plânge și cântă?
De unde își ia un om acea forță
de-a iubi, de-a urî, deopotrivă
arzând pătimaș și intens ca o torță
apoi plutind fără rost, în derivă?
Ce se ascunde-n acele unghere,
prin care doar sângele trece,
cărând după el slăbiciune, putere,
dar și deznădejdea cea rece?
Ce fenomen ciudat ți se întâmplă,
când simți cum pieptul se zbate
iar sângele, aprig îți bate în tâmplă
în ritmuri prea devreme uitate?
Unii se laudă că trăiesc fără ea,
fericiți, nu cunosc suferința,
pentru alții, e o povară și-ar vrea
s-o înlocuiască cu necredința…
Toate acestea, hărăzite de zei
se-adună în bogat și sărac
având, într-o viață, o zi doar a ei:
a INIMII cu-al ei ritm cardiac…

