Spații culturale nr. 39 (13)
Nicolai TĂICUŢU
Raftul cu cărți
Viorica Răduţă, Vremea Moroiului, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2015, 297 p. Pe coperta a patra a cărţii sunt trei scurte menţiuni critice semnate de Dan Gulea, Gelu Negrea şi Felix Nicolau. O redăm aici pe cea a lui Gelu Negrea: Dacă întâmplător doamna Viorica Răduţă s-ar fi născut bărbat, configuraţia valorică a literaturii române contemporane era acum fără îndoială alta. Cine se îndoieşte de acest adevăr este suficient să citească acest roman puternic şi fascinant al unui scriitor de prima linie, intitulat Vremea Moroiului, şi se va convinge. În plus, va avea revelaţia că realismul magic – concept aşezat de critic în siajul literaturii sud-americane – nu este în primul rând şi neapărat o chestiune de geografie (nici măcar literară), ci, fundamental, una de stilistică şi de viziune.
Marcel Mureşeanu, Voi plăti pentru faptele mele, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014, 125 p. Mircea Popa scria recent în revista Cultura: … Pentru poetul Marcel Mureşeanu poezia este o meta-realitate virtuală, un cîmp semantic deschis tuturor zonelor de sensibilitate şi de conceptualizare pe care universul trăirilor sale, tot mai supus unei hiper-lucidităţi funciare, le asumă drept câştiguri ale postmodernismului şi fantasticonului nichita-stănescian. Răsturnarea completă a unghiului de abordare a realităţii, schimbarea de registru retoric şi de abordare imagistică prin sublinierea trăirii poetice la nivel textual sînt modalităţi curente de operare la care poetul recurge în momentul de faţă. […] Poezia lui Marcel Mureşeanu a atins punctul astral al unei înălţimi de unde nu mai poate fi coborîtă, iar fantomele care o bîntuie înteţesc suflul ei ludic şi jocular, conferindu-i durabilitate.
Viorel Savin, Exilat în strigăt/ Exiled in a scream, Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2014, Free translation by Mariana Zavati Gardner and John Edward Gardner, 234 p. Redăm câteva din consideraţiile critice ale scriitorului Adrian Botez: … Poetul dă mărturie că, dincolo de ek-stasa poetică, este un om. Dar nu oricum „om”, ci ipostază a Omului Eroic, al unei… „Rase Eugenice”, în sensul benefic şi stimulativ-emulativ al termenului… – o „rasă” care îi contrariază pe toţi ceilalţi oameni: cine s-ar aştepta ca greutăţile şi obstacolele vieţii să-l fi înăcrit pe Omul-Poet, cine crede că apropierea morţii îl covârşeşte ori înspăimântă, se înşală profund, nu ţine cont de Duhul Vitalist al acestui Atlet, POETUL – care nu se lasă exilat… cel mult, se autoexilează, în ceva ce rareori devine strigăt autentic…
Ioan Ţicalo, Zarea de sub amurg, Biblioteca Mioritza, Câmpulung Moldovenesc, 2014, 187 p. O saga cu femei bărbate, sub bagheta bunicii Paraschiva, cea cu chef de povestit, dar numai după ce acesta, cheful, este amorsat de un ceai îmbunătăţit cu rom, asigurat de nepotul Viorel. De acolo, de pe patul bătrâneţilor, povesteşte bunica despre bravul ei soţ, care o obligă să bage divorţ înainte ca el să fie încarcerat de comunişti, despre Olga, năzdrăvana ei fiică, ajunsă, cum nimeni nu se aştepta, schivnică, despre oameni din târgul moldav de după ’90. Despre cătunul de munte Valea Colibii şi oamenii lui pe cale de dispariţie vorbeşte în scrisori monahul Dragoş, scrisori provocate de Olga. Vocabularul plin de moldovenisme curgătoare, redarea cu savoare a unor date şi obiceiuri, firul narativ este bine condus, chiar dacă se încheagă din capitole (14), fac un roman agreabil la lectură.
Mihail Diaconescu, Istoria literaturii dacoromane, Ediţia a II-a revizuită şi adăugită, Editura Fundaţiei Internaţionale „Mihai Eminescu”, Bucureşti, 2013, 832 p. La finele cărţii sunt inserate selecţii din ecourile la prima ediţie. Acad. Alexandru Scurtu scrie: Monumentala lucrare Istoria literaturii dacoromane de Mihail Diaconescu este o contribuţie fundamentală la edificarea istoriei noastre spirituale. De asemenea, Liviu Franga: Adevărul despre primordiile culturii române a fost ţelul cărţii pe care ne-a dăruit-o profesorul Mihail Diaconescu în unul din ultimii ani ai secolului şi mileniului. O carte, i-am spune, milenară, în ambele sensuri ale termenului. Alte ecouri semnează: Dr. Teodosie Snagoveanul, preot acad. prof. univ. dr. Dumitru Popescu, Theodor Codreanu, Marin Diaconu, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, pr. lector univ. Gheorghe Bogdan, Ovidiu Drimba, preot univ. dr. Dumitru Radu.
Ionel Popa, Scrisori despre Liviu Rebreanu vol. III, Editura Samuel, Mediaş, 2014, 112 p. Această carte continuă seria Scrisori despre Liviu Rebreanu (2006) şi Scrisori despre Liviu Rebreanu, vol. II – proza scurtă (2013). Acest volum are ca obiect de studiu romanul Pădurea spânzuraţilor. În Argument, Ionel Popa menţionează: Gândul acestui studiu este vechi şi a apărut ca o replică la „studiile” descriptive şi rezumative, ca replică la paginile „eseistice” cu multe cuvinte „alese”, dar cu idei puţine şi „nealese”, multe din ele prezente în volume oferite sub eticheta comercială: „bacalaureat de nota zece”. […] Scopul acestor pagini este de a ordona, nuanţa şi, uneori, de a complete, prin negare sau adaos, părerile anterioare, într-o manieră care să trezească interesul şi să îndemne la noi reflecţii pe marginea textului rebrenian.
Monica Duşan, Simbolic, metafizic şi monumental în proza lui Mihail Diaconescu, Editura Magic Print, Oneşti, 2014, 412 p. Autoarea deschide cartea cu O necesară mărturisire din care cităm: … Îndeosebi umanismul diaconescian, afirmat ca preamărire a demnităţii umane şi a neamului românesc în istorie, dar şi a tuturor neamurilor şi culturilor lumii, în buna tradiţie impusă la noi de teologia ortodoxă şi de Mircea Eliade ca istoric al religiilor, tutelează şi orientează această dorinţă de lucru. Am înţeles, astfel, cât de profundă şi de subtilă este afirmaţia lui Mircea Florian, care ne spune că fiecare neam se închină cu încredere în primul rând la filosofii pe care propria sa cultură i-a produs. Cartea aceasta, gândită în primul rând ca o mărturisire necesară, este o dovadă, între multe altele, că trăirile noastre în actul lecturii ne marchează definitiv opţiunile şi, mai ales, valorile la care ne raportăm…
Marian Ruscu, Lungul drum până departe, Editura Premier, Ploieşti, 2014, 285 p. Este romanul Motelului Paralela 45 de pe DN1, din judeţul Prahova, iar eroul principal este autorul-narator, Marian Ruscu. Este scris într-un stil alert, atrăgător, cu ştiinţa evitării monotoniei. Povestirile, de o mare diversitate, serioase (cu predilecţie, cele legate de activitatea de turism), hazlii (din care nu lipsesc nici bancurile bune), drăcoveniile amoroase (din abundenţă şi acestea), creionările de personaje (precum ţiganul Gheorghe), întâmplările paranormale trăite de autor, pasajele lirice (că doar anterior a editat cel puţin zece volume de poezie), filozofările cu bună intenţie etc., la care se adaugă harul de narator şi pofta de vorbă, duc la o lectură agreabilă a unui lucru bine făcut… (în turismul românesc de dinainte de evenimentele din decembrie 1989!).
Iulian Moreanu, Năvala norilor, Bibliotheca, Târgovişte, 2014, 258 p. Pe coperta a patra a cărţii, Florin Dochia face câteva menţiuni: Romanul lui Iulian Moreanu surprinde stilistic prin îndrăzneala de a refuza mòdele (şi modelele) post- ori trans-moderne şi a rămâne legat de naraţiunea modernă solidă, nutrindu-se din expresionism şi existenţialism, cu subtile atingeri ale absurdului benign, caracteristic la jumătatea secolului anterior şi niciodată absent după aceea. Personajele sale par a fi citit cu toate Mitul lui Sisif camusian şi îl aplică în trăirile lor interioare, în evitabilul triumf al eşecului sentimental, într-o viaţă cotidiană anostă, pe un meleag românesc oarecare, în timpuri istorice în care oamenii sunt fără speranţă sub vremi, iar naraţiunea curge după un algoritm particular, creator de suspans, în care situaţiile conduc adesea spre soluţii imprevizibile, dar întru totul veridice.
Beatrice Ruscu, Creionul desculţ, Editura Premier, Ploieşti, 2014, 185 p. Acest volum începe şi se termină cu câte o ars poetica. Concludent, pentru prezentare, ni s-a părut a fi ultimul poem, inserat pe coperta a patra a cărţii: În poemele mele libertatea/ ia formă de interlocutor incert/ bărbat, femeie, zeu, erou, semizeu sau ego/ acceptă şi refuză, vine sau pleacă/ hamletian e sau nu e şi se întreabă,/ zâmbeşte sau tace, mai ales tace,/ îşi asumă mut şi orb cele mai virulente epitete/ de cele mai multe ori dezamăgeşte,/ se scaldă în ape tulburi/ ferecă uşile cu chei muzicale sau de boltă,/ alteori participă la războaie,/ rareori face ce-i spun, deşi/ vorbele mele sunt alese/ cu grijă senină/ cu gândul absent…
Manuela Camelia Sava, Experienţa închisorii politice în memorialistica feminină, Pro Universitaria, Bucureşti, 2014, 193 p. Eseistul şi criticul literar Vasile Spiridon spune în prefaţa acestui studiu: Cartea cu titlul Experienţa închisorii politice în memorialistica feminină, scrisă de Manuela-Camelia Sava, are drept scop relevarea acestei trăsături comune a literaturii memorialistice de detenţie scrisă de femei care au trăit experienţa închisorii în România între anii 1945 – 1964. […] Manuela-Camelia Sava atrage atenţia, (…) prin pertinenţa opiniilor în orizontul tematicii abordate, ea contribuind la îmbogăţirea bibliografiei despre literatura carcerală cu o lucrare de reţinut, ce se constituie într-un „memento” despre două decenii întunecate ale istoriei noastre. Nu trebuie uitat faptul că procesul comunismului se află încă în faza de adunare a probelor, iar cartea de faţă se poate constitui într-o „piesă la dosar”.
Apostu Panaitache Vultureanu, Tăcerea cuvintelor, Editura Armonii culturale, Adjud, 91 p. Foşnetul cuvintelor care tac constituie prefaţa la acest volum de poezie şi poartă semnătura lui Paul Spirescu, din care cităm partea finală: Universul tematic, divers şi unitar în egală măsură, se roteşte concentric în jurul unui soare structurat triadic: Viaţă, Moarte, Dragoste – înţelese toate trei într-o simbioză superioară, vecină cu Dumnezeul creştinilor… […] Lexicul utilizat este când colţuros ca piatra de stâncă uitată de vremuri, când neted şi şlefuit ca pietrele preţioase ieşite din atelierul maestrului bijutier. Atmosfera poetică este când lină şi liniştitoare, când învolburată ca valurile unui ocean în furtună. Cartea de faţă este, într-un fel, oglinda fidelă a sufletului autorului ei. Dar, într-o oarecare măsură, şi a sufletelor noastre, ale cititorilor ei.
