Fărădelegea lui Călin – Șodul civit
Să belesc ochii bine, să nu-mi închipui altceva.
Crezi că te-ai spălat pe mâini de moștenire renunțând la ea? Aiurea. Creditorii tăi se pot plânge instanței că astfel succesibilul le-ar produce un prejudiciu – fraudă -, dorind să obțină revocarea, cerere temporizată la trei luni, fără să se depășească limitele, este acceptat doar creditorul și creanța reclamată. (Art. 1122)
Revenirea la ideea de atotcuprindere se susține pe o impresie personală de apartenență la alte articole din urmă…. Art. 1123 aparține în primul rând în parte articolului invocat la Al. 1: Art. 1120. Apoi varianta termenului de opțiune, termen în care persoana ce a renunțat la moștenire se poate răzgândi, cu specificarea că în situația lui sunt și alți moștenitori, însă formularea ,,… nu a fost deja acceptată…” nu implică refuzul și renunțarea acestora la bunurile testamentare. S-a revocat renunțarea, se consideră că succesibilul a acceptat moștenirea – vedeți similitudinile -, iar bunurile se vor prelua cum sunt la acel moment, în plus și cu drepturile dobândite deja de terți.
Drepturile – acțiunilor in anulare: acceptare sau renunțare (a moștenirii și la moștenire) -, ca mai toate: prescriptibile. Șase luni doar de la încetare – versiunea violenței; alte cazuri pentru cei ce cunoșteau ,,… cauza de nulitate relativă.” a acestui drept. (Art. 1124)
Neștiința și ignoranța. Pe undeva și lipsa unei educații și culturi legislative de masă. La noi numai învățăturile clasice de fereală: să nu minți, să nu furi, să nu ucizi, să nu înșeli…. Degeaba titulatura matematicească ,,Noțiune”, explicația este ,,Pe lângă…” (citare din Art. 1125). Pe lângă ,,… stăpânirea de fapt…” a succesiunii – bunurile, valorile… -, cuvântul – încă nedezvăluit – le dă succesorilor încă trei drepturi: administrare de patrimoniu, exercitare de drepturi și acțiuni ce aparțineau defunctului. Sezină.
Dar nu iau pe crezământ legislatorul și mă duc acușica la dicționar. Variante două ale sezinei: luare imediată a moștenirii, fără autorizări prealabile ale justiției (încadrabilă în administrarea de patrimoniu, însă este mult mai mult de atât); posesiune cu cheie – numai unii moștenitori au dreptul de a percepe uzufructul bunurilor moștenite -, acțiuni ,,… privitoare la aceste bunuri încă de la deschiderea succesiunii.” – ceea ce nu se poate considera egalitate de acțiune cu defunctul.
Deci: a murit, din secunda doi viabilii sezinei sunt cei mai apropiați în grad de rudenie – și singurii -: soț supraviețuitor; descendenți privilegiați; ascendenți privilegiați. (Art. 1126)
Am așa o senzație de inutilitate…. Ne sunt introduși forțat pe gât și cei ,,nesezinari” și ,,sezina”, astfel încât să se îmbrace anumite persoane, și ei moștenitori legali, într-o nouă țoală juridică. Se stipulaseră deja gradele de rudenie, întâietatea la moștenire, creditorii bunurilor succesorale și drepturile lor, efectele existenței bunurilor și produsele lor, cine, cum și când intră în posesie, câtă cotă din posesie revine fiecăruia…. Să vii la Art. 1127 cu o chestiune contrară lexicului aferent – celeritatea, imediatitatea -, este de neconceput. Sezina fiind moștenirea în sine, totodată momentul intrării în posesie, persoanele cu drept sezinar și celelalte. Una peste alta, normale-anormale, se cere în Al. 1 o eliberare de certificat de moștenitor pentru sezină, chiar dacă Al. 2 îl dau drept nemoștenitor: ,,… nu poate fi urmărit în calitate de moștenitor.” până la intrarea în stăpânire a moștenirii.
