Fărădelegea lui Călin – Rodul civit
Cotă – cotitate. Reducere – reducțiune….
Literatura juridică nu cedează în fața nenumăratelor ,,provocări”. Nesfiindu-se, intitulează Art. 1090 ,,Cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor”. A mă despărți de impresiile personale, ar prejudicia rațiunea tuturor, dar și învățăturile normale pe care dascălii noștri s-au străduit să ni le implementeze corect. Printre lecțiile primite, cea de gramatica limbii române încă stăruie (!). Așa recunosc făcăturile neavenite. Ar spune majoritatea că un cuvânt pus în locul doi, nemeritat, nu cauzează. Poate nu, dar la noi atributul se pune întotdeauna după subiect, iar ,,special” i se adresează direct cotității. Disponibilă devine ulterior.
De aceea am revenit.
Masa succesorală. I-aș fi spus, chiar de m-aș fi lungit, totalitatea bunurilor succesorale. Fiindcă Art. 1091 încearcă determinarea valorii acestora, în sprijinul aflării celor două ,,necunoscute” ce schimbă din datele moștenirii: rezerva succesorală și cotitatea disponibilă. Spațiului acesta nededicându-i specialul. Astfel. Definirea activului brut – suma bunurilor existente (succesorale și la deschiderea testamentului). Determinarea activului net – scăderea pasivului din activul brut. Adunarea donațiilor făcute de testator, dar ,,… doar pentru calcul…”, într-o reunire fictivă. Al. 2 ne ia pe îndelete cu abia ,,abandonatele” donații, efectuând evaluarea bunurilor donate, starea lor, locul unde ar fi putut ajunge de la donatar, înlocuirea lor, pieirea acestora (însă de neluat în seamă la reunirea fictivă, deoarece a încetat să existe din motive fortuite și a fost înlocuit totuși) și supunerea sumelor de bani indexării, raportându-se la inflație. Mă uimește Codul Civil. Atât de scrupulos…. Renunță să treacă în rezervă o seamă importantă de particularizări: daruri obișnuite, donații remuneratorii (fără a ajunge la exces), banii cheltuiți pe școlile descendenților, pe învățăturile părinților și soțului, costurile nunților. Printre degete ,,scapă” inclusiv înstrăinările oneroase către descendenții, ascendenții privilegiați sau soțul supraviețuitor, fără dovezi, se consideră donații. Încă un reper pentru stabilirea rezervei succesorale: fără renunțătorii la moștenire.
O sugestie: Modus operandi (în latină ce-avea?). Se taie, dar să se ceară, dacă liberalitățile ,,… încalcă rezerva succesorală…”.(Art. 1092)
Premieră absolută. Totuși nimic nou. La ,,coranul” lingvistic, chirografarul este creditor, de aceea alăturarea celor două produce indiscutabil pleonasm. Deși pretențios și misterios, ,,omul” deține un act de creditare, dar nu și o ipotecă sau un gaj asupra bunului. Împins de curiozitate, am găsit chirograful și ca aparat care reeducă degetele unui mutilat, și ca act autentificat, semnătură olografă…. Uitam esențialul. Reducțiunea…, când liberalitatea este pornită pe excese, va putea fi declanșată de moștenitorii rezervatari, succesorii lor și… chiro…. (Art. 1093)
Cerere de reducțiune, dar cu învoială. Când nu este, apel la instanță. ,,… profită numai acestuia.” excedează cadrul unui limbaj coerent. Potrivit era ,,folosește…” celui care cere reducțiunea, cazul multiplilor moștenitori rezervatari, cu limită la cota de rezervă. (Art. 1094)
Prescrierea la…. După 3 ani. De la deschiderea moștenirii. De la momentul deposedării rezervatarilor de bunurile ce constituie liberalitatea. Pentru cele excesive, termenul curge din secunda luării la cunoștință. Excepția reducțiunii are imprescriptibilitate extinctivă…. (Art. 1095)
