Cenaclul Alexandru Sihleanu – 5 Martie 2022
TALENTUL CU MODESTIA FAC CASĂ BUNĂ ȘI CREEAZĂ OPERE SENSIBILE ȘI FRUMOASE
Sâmbătă, 05 martie, ziua, Sf. Conon din Isauria și Conon Grădinarul; Sf. Cuv. Marcu Pustnicul (Sâmbăta Sf. Cuvioși), ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„(8 martie la țară) DE ZIUA ta soție dragă/ N-o să-ți spun că plouă,/ Chit că dau pensia întreagă,/ Am să-ți iau o sapă nouă! (Țăranii) Ară, seamănă, culeg,/ Mai și dorm pe ogor,/ Iar din când în când aleg,/ Între furcă și topor! (Urmașii tătucului Stalin) Rușii au fost ce sunt și acum!/ Drept model au luat pe taica,/ Lăsând în urmă numai scrum/ Și apoi ,,Davai hazaica!”” (Dumitru Hangu)
„(Cu proștii să nu te pui) De-i testăm avem dovada,/ Nu-s puțini, sunt cu grămada,/ Să-i stârpim n-avem metodă,/ De un timp chiar sunt la modă. (Fără leac) Știința a avansat/ De la raze la transplant,/ Dar prostia n-o poți scoate/ Nici cu laserul, măi frate! Și o dedicație pentru toate femeile cu ocazia zilei de 8 martie: La mulți ani, dragă femeie cu suflet de orhidee, ești frumoasă și deșteaptă, și mereu pe prima treaptă!” (Safta Leaută prin telefon, cu dor de la Năvodari)
A urmat lectorul de serviciu, Laurențiu Selegian, cu un grupaj de poezii. Vă ofer lectura: „O fântână este ca un fir de păr crescut pe creștetul lui Dumnezeu./ Pentru că fântâna nu poate să zboare din cauza apei.// Și te întreb acum/ Dacă și la ce noapte din zi/ strivește Dumnezeu sorii/ ca pe niște boabe mari de struguri// Dacă și la ce poartă a lumii// Dumnezeu își leapădă de pe tălpi/ mustul păcatelor mele/ Fir de apă transformat în fir de păr// prin care curge sângele Tău,/ Doamne al puterilor…/ Dacă și cum poți Tu răbda/ palpitația zborului meu,/ fie el chiar și frânt/ Sete cu glas de pământ *** șterg praful așternut peste chipul tău/ și-ți văd oglinda acoperită cu un cearceaf// îmi împart hainele cuvintelor goale/ și ele mă refuză *** sunt flăcări ajunse până la umeri,/ valuri ca niște stele învinse de stele// sunt gânduri pierdute legate de gânduri,/ nopți legate la umeri cu nopți/ sunt pietre rupte din pietre,/ ca niște valuri învinse de flăcări,/ ca niște clipe de carne/ în sufletul meu *** lacrimă, gând/ cearcănul învins/ de înălțimea unei alte așteptări// gând, lacrimă amară// picătură de dor după picătură/ amară de dor// foc în care ard îngenunchiate/ toate visele lumii// blestem infinit al orbitelor, foc// în care dansăm/ sub nemiloasa privire a cerului *** despre inimă de praf/ culegând frunzele, uscatele/ cum zac// despre inimă rece, ninsa/ cuprinsa de întrebări// despre inima asta deșartă, cum plânge/ și iartă// despre, încă purtata de vânt,/ inimă de pământ *** aici este galben, e cer,// nu este nimeni aici, este seară// stau și ascult o rană/ sau umbra ieșind dintre ziduri,// sau zidul, și cred/ doar în visele tale// aici ascult șarpele unor zile mai bune,/ luna,// un copil în calea vântului pierdut/ de mamă *** să-ți fi fost ca o umbră târzie…/ fruct al nopților peșteră, crud// ca un zbor ascuns și departe/ al clipei/ când treceai, când plângeai…// să-mi fi potrivit tăcerea/ după zâmbetul tău, pasul tău,/ tăcerea ta// petală galbenă cu petală ninsă încet/ peste noi./ Și alt început n-aș fi vrut *** acum rămâne iertata/ uitata turlă ce urlă/ când tot ce pot să mai fac/ e să tac// rămâne doar ploaia,/ văpaia să curețe pata/ lăsata de mine/ și gata”. Dl Laurențiu Selegian este printre puținii poeți ai Râmnicului care scriu în acest stil abstract ce necesită o instruire prealabilă pentru înțelegere. Astăzi melancolia îl caracterizează. O tristețe existențială „sub nemiloasa privire a cerului”. O serie de constatări existențiale chinuit de întrebări adresate omului de lângă el și divinității: „Dacă și la ce poartă a lumii/ Dumnezeu își leapădă de pe tălpi/ mustul păcatelor mele”… „Dacă și cum poți Tu răbda/ palpitația zborului meu,/ fie el chiar și frânt”. Își mărturisește un regret „să-ți fi fost ca o umbră târzie…”, „ca un zbor ascuns și departe/ al clipei/ când treceai, când plângeai…// să-mi fi potrivit tăcerea/ după zâmbetul tău, pasul tău,/ tăcerea ta” și o constatare ca o concluzie la această analiză: „ce pot să mai fac/ e să tac”. O poezie tulburătoare a unui creator care își analizează viața în raport cu divinitatea. Felicitări! Pace în suflet și putere de muncă! Îl mai așteptăm cu o nouă analiză.
„Versurile recitate de către lectorul de serviciu de astăzi sunt caracterizate de o tematică tristă, melancolică, cu referire la relația omului cu divinitatea. De asemenea acestea sunt extrem de bogate în figuri de stil, metafore și comparații de tot soiul: „o fântână este ca un fir de păr”, „fir de apă transformat în fir de păr”, „sete cu glas de pământ”, „clipe de carne”, „inimă de praf”, „șarpele unor zile mai bune”, „fruct al nopților, crud”. Îi doresc succes și mult spor în ceea ce intuiește și în noile sale creații!” (Cristi Rusin)
„Am vrut să particip, astăzi, la această întâlnire în jurul acestui izvor limpede de poezie la care simțeam nevoia să sorb o picătură hrănitoare a sufletului. Cred că lectorul de serviciu, a simțit mesajul cititorilor de a reveni în mijlocul cenaclului și să producă o surpriză prin creația prezentată. Este prezent, astăzi, cu o creație ce poate constitui o înscenare de film de factură psihologică, deoarece privește în jurul și în interiorul umanului. Eu apreciez, ca cititor, descoperirea unor cuvinte de o mare expresivitate simbolistică. În concluzie, cititorul trebuie să traducă prin filtrul propriu imaginile prezentate și să descopere frumusețea secvențelor poetice. Sunt pe aceeași frecvență cu acest stil de poezie și de aceea aștept cu mare interes alte realizări literare. Multă inspirație și sănătate!” (Adrian Câmpeanu)
Sâmbătă 12 martie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Cristi Rusin. Vă așteptăm, cu drag!
