Cotețul cu metafore – Teama
Teama
Te-am ascultat atâta de aproape,
încât mă tem de ce o să devin:
intrus în visu-ți de sub pleoape,
o să rămân un veșnic pelerin…
Te-am aruncat apoi, în păpădii
cu ale lor corole albe, diafane,
arhanghel de lumină tu să-mi fii,
ce-mi reînvie ochii în găvane…
Te-am așezat anume în ungherul
unde umbra durerii nu pătrunde,
iar zbaterea de-aripă sparge cerul
împrăștiindu-i Timpului secunde…
Te-am așteptat așa de-o veșnicie
și am rupt harta lumii în bucăți,
ca nimeni, locul ăsta să nu-l știe,
am înălțat în juru-ți ziduri de cetăți…
