Cotețul cu metafore – Peste
Peste
Pe stepele-ntinse noaptea coboară
iar întunericul le-nvăluie blând
cu șoapte fierbinți, spuse-ntr-o doară
și ele-l ascultă, în mreje căzând…
Pe sterpele creste nori grei se adună
în cete, haiduci de albastru,
gonind nebunește spre clarul de lună
ascuns sub talazuri, sihastru…
Pe stelele-aprinse în înaltul pronaos,
se-așterne în straturi uitarea
pe când universul întreg e în haos
și nu-și mai găsește-alinarea…
Pe sterile cuvinte fericiri se uzurpă,
faimă și glorie doar pentru o zi,
în timp ce ordinea sfântă a firii se surpă,
luând cu ea amintiri încă vii…
