Cenaclul Alexandru Sihleanu – 29 Ianuarie 2022
ADEVĂRUL DIN CUVINTE DEFINEȘTE TALENTUL
Sâmbătă, 29 ianuarie, ziua aducerii moaștelor Sf. Sfințit Ignatie Teoforul; Sf. Mc. Filotei, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„(Fără acte nu se poate) Nu este nici un secret./ Nici în groapă, ține minte,/ Nu intri fără bilet,/ Chiar dacă ești președinte. (Remedii contra gripei) Se amuză, clar, trăgând din pipă,/ Că fumuʼ îl apără de gripă,/ Votca de clătit în gură,/ La urmă… masca pe figură.” (Safta Leaută, prin telefon, cu dor de la Năvodari)
„(Unui alcoolic) I-a plăcut doar țuica tare/ Cu paharul mare plin,/ Iar acum la înhumare/ Popa la stropit …cu vin. (Căsătorii cu repetiție) Asculta mult tare prima/ Și-i surâde chiar ideea!/ L-am văzut un an acuma,/ Asculta…. Sonata treia. (Zooparada) O junică mânioasă/ Pe taur îl tot certa,/ Geaba-i dânsuʼ bou de rasă/ Că nu știe a o curta!” (Dumitru Hangu)
A urmat lectorul de serviciu Viorel Dodan. Înainte de lectură Viorel Dodan a declarat: „Să păstrăm tradiția și să îi amintim pe membrii Cenaclului Alexandru Sihleanu care nu mai sunt printre noi: Gheorghe Șaramet, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană. Dumnezeu să-i odihnească în pace!” A prezentat o lucrare în proză și un grupaj de poezii. Vă prezint lectura:
„(Boboteaza) Dimineață friguroasă de ianuarie. Peste pomii înveliți în promoroacă, din hornurile caselor, se înalță fumurile drept, ca niște coloane ce susțin cerul. În aerul lăptos plutește un miros de țuică fiartă cu scorțișoară. Câte-un câine se mai aude lătrând în depărtare…
– Gheorghee! Mă, Gheorghe!
– Ei! Ce-i fă, Filo?
– Ai dat, mă, la porcii ăia, că auz că guiță-n coteț!
– Ei, le-am dat, fă, da` nu știi că e pretențioși și nu vrea grăunțe uscate? Vrea să le dau mestecat!…
– Hai fă-le ce le-oi face, să nu-i mai auz guițând, că acuș vine popa cu botezu` și aude gălăgie!
– Doar n-oi vrea să-i și gâdil, acuma! Și ce, dacă vine popa?! El nu-i tot om? Doar n-o fi fun zmeu! Las` că are și el o turmă de porci și știe ce-nsemnează! Auzi la ea?!…
– Phiii, vorghește, mă, mai încet, că poate te-aude!
– Cine să m-auză? Popa?… Să m-auză! Parcă el nu știe ce zice lumea! He, he!
– Taci, boalilor din gura aia spurcată!
– Da` ce-am zis, fă? Ce-am zis? Am zis ceva rău?!… Iote, na! Alături, la vecinu` Ciripoi, se dă câinele să rupă lanțu`!
– Phiii, na, că vine! E la Ciripoi!… Mă duc să deschiz ușile la casa mare!.. Tu, dă-ți jos bunda aia că miroase-a porc!…
– E, na! Las` să miroasă!… Bine că nu miroase-a mort! Miroase-a om viu, făăă!…
– Măi, nea Gheorghe, ești acasă, mă?
– E, da` cum, părinte! Acasă, acasă… Intră, că am legat câinele! Am uitat că vii azi! He, he! Pân-acu` a fost slobod!… Marș, mă, Florene! Ho, că rupi lanțu`! Ăsta e popă, nu hoț!… Părinte, nu știu ce-are câinele-ăsta, că nu-i place când vede negru-n fața ochilor!…
– Eeei, mă, nea Gheorghe, tot glumeț ești!…Da` la biserică, când vii? Că nu te-am mai văzut de mult!… Și e bine să mai intrăm în casa domnului, a tatălui ceresc, să ne smerim și să ne rugăm pentru mântuirea noastră…
– He, he! Lasă, părinte, că are cine să vie la biserica matale! Pi, nu văz io câte babe trece duminica dimineața?!… Ai clienți!…
– Mai, taci, mă, boalilor din gura aia! Săru` mâna, părinte! Poftiți, intrați! Lăsați-l pă Gheorghe, că așa e el! Da` nu-i om rău, să știți! Îl strică gura, da` nu-i om rău!
– În Iordan botezându-te tu Doamne, închinarea Treimii s-a arătat… Ce frumos v-ați aranjat p-aicea, țață Filo!… Ia uite!
– Ee, părinte! Ce-am putut și noi, din pensioara noastră! Că, dac-om muri, să nu zică lumea care-o veni la priveghi că n-am fost în stare de nimica în veața asta! Că, n-am vrut să cerem la copchii… că are și ei greutăți… Ne-am chivernisit și noi, cum am putut!…
– Ei, lasă, lasă, că v-ați făcut frumos!… Și contribuția la biserică, s-a mărit, să știți!
– Cât s-a făcut, părinte?
– Ei, cât s-a făcut! Nu mare lucru! O sută de lei acolo…
– Aoleu, părinte! Parcă anu` trecut era cincizeci!…
– Anu` trecut era anu` trecut, anu` ăsta e anu` ăsta, țață Filo! S-a scumpit toate alea, curentu`… lumânările… E greu!
– Așa e, părinte!… Mă, Gheorghe! Treci, mă, încoa` să pupi și tu crucea și să iei agheazmă!…
– Ei, lasă, că iei tu și pentru mine!…
– Vino mă-ncoa, n-auzi? Doamne Maica Domnului, ce om?!…
– Ei, na, că viu! Ho!… Phiiiu! E frig cu draci, părinte! Mi-a-nghețat și sufletu`!… Și io credeam că n-am!… Io icoana o pup, da` să știi că mâna nu ți-o pup! Să n-avem vorbe!… Dascăle, ești martor!
– Hai, bre, nea Gheorghe, nu mai hi așa închietrit la suflet! Mâine-poimâine îți vine rându` și-o să vii la spovedit!… Să te văz io atuncișa dacă știi pă unde se intră în biserică!…
– Ia lasă, măă! Părinte, zi, cât trebe dat anu` ăsta pentru biserică?…
– Eei, lasă, mă, că știu io! Mi-a zis mie părintele!
– Aaaa, atunci, dacă ți-a zis ție, gata! Nu mă mai bag! Tu să plătești!…
– Lasă, mă, că plătesc tot io!… Că, parcă pân-acuma, ai plătit tu, vreodată!… Săru` mâna părinte! Iote banii! Doamne-ajută la toată lumea!
– Rămâneți sănătoși! Nea Gheorghe, poate vii și matale la sfânta biserică, bre!
– De venit oi veni, părinte! Și dacă n-oi veni de bună voie, m-or aduce alții, cu picioarele-nainte!…
Un soare cu dinți se înălțase deasupra satului și aerul se limpezise. Din pomi începu să se scuture promoroaca, iar un vânticel prinse a îndoi coloanele de fum ce sprijineau cerul… Și cerul părea că se lasă pe pământ, învăluindu-i în albastru pe cei doi bătrâni rămași în cadrul porții, uitându-se lung pe drum. Aburii respirațiilor lor se împleteau deasupra capetelor ca apoi să fie luate de vânt, către nicăieri…
(50) despre sută unii spun că/ nu mai înseamnă mare lucru/ în ziua de azi/ de aceea am împărțit-o juma-juma/ cu trecutul și viitorul/ vedeți bine/ că trecutul l-am mâncat deja/ și acum adun firimiturile/ scăpate printre degetele tinere/ dornice să adune tot dintr-o dată/ de data asta voi fi mai atent/ înainte de a mușca din viitor/ nu voi mai risipi nimic din restul de întreg/ voi mânca mai încet/ mestecând îndelung clipele și emoțiile/ nu pentru că mi-ar mai fi foame/ ci pentru că de la o sumă/ vrei să scrii totul mai încet/ și pentru că/ socotind cu mintea de pe urmă/ vreau ca suma asta/ născută din adunări de bucurii și tristeți/ victorii și înfrângeri/ și scăderi de idealuri, speranțe și dezamăgiri/ puse între parantezele drepte/ ale aprinderii și stingerii/ să aibă la final/ după semnul egal/ un singur rezultat format dintr-un/ număr rațional…
(alinare) ghicește-mi viitorul în frunze,/ și-n fumul molatec de țigară/ numără-mi tu zilele pe buze/ în liniștea care ne-mpresoară// adună-mă în palma-ți cea mică/ pe linia vieții să pornesc la pas/ fără vreun sens și fără nicio frică/ de cornul lunii noi de la popas// fă-ți inima căuș de albe doruri/ din care, însetat să îmi adap/ sufletul obosit de-atâtea zboruri/ pe care aripile nu le mai încap// și lasă-mă așa, să împietresc/ cu fruntea-n mâna ta ușoară/ care-mi alungă haosul lumesc/ și cu lumină mă-nconjoară…
(amințiri) amințirile/ sunt frânturi din viață/ pe care tu,/ le păstrezi ca să te minți/ că ți-a fost bine/ ca să te minți, în general/ amințirile/ mint și pe ceilalți/ pe care îi lași să le vadă/ pentru că ele sunt mereu/ numai cele vesele, optimiste/ căci/ n-ai vrea să știe și alții/ că poți fi și/ trist/ deprimat/ dărâmat/ ipocrit/ egoist/ amințirile/ mint pe oricine/ și nu e bine/ să ai încredere în ele…
(anatomie) unii spun că inima/ nu generează iubirea/ creierul se ocupă de asta/ (toate substanțele implicate în iubire/ sunt sintetizate și eliberate de creier)/asta înseamnă că tot ce știam despre inimă/ este complet greșit/ și mi se pare nedrept/ să-i iei inimii acest drept de a fi/ în centrul iubirii/ pe de altă parte/ creierului i se retrocedează/ ceea ce i se confiscase abuziv/ de către instanțele empirice ale omului/ odată cu colectivizarea sentimentelor/ totuși/ cum ar fi să vezi/ un creier/ săgetat de Cupidon/ și o inimă/ scufundată/ în lichidul cefalo-rahidian?
(anxietate) nu știu voi/ dar după cum se arată/ semnele ale epocii lipsei/ eu mă tem/ că va trebui/ să plătesc tribut/ pentru tot soarele/ care m-a încălzit/ pentru toate nopțile/ pe care le-am dormit/ sau nu/ să dau socoteală/ pentru că m-am născut/ și am trăit până acum/ pe semnături/ mă tem/ că mi se vor cere înapoi/ cu dobândă/ gândurile/ și puținele momente de bucurie/ despre care o să aflu/ că nu sunt ale mele/ ci mi-au fost date cu împrumut/ de la Organizația Manipulării Sentimentale/ că am fost ținut în viață artificial/ de toate acele aparate/ de uz casnic înconjurătoare/ ieșite demult din garanție/ că umbrele copacilor/ frunzele/ zâmbetele oamenilor/ sunt toate artificiale/ iar sângele meu/ este un bun universal/ în schimbul căruia/ abia dacă mai poți primi/ un voucher pentru/ o Viață nouă…
(Versuri din frunză) Frunză verde de negară/ negară că-i rău în țară,/ și iar verde foi de praz/ praznic facem, de necaz!// Frunză verde usturoi/ o să fie vai de noi/ căci, iată că pandemia/ ne scumpește energia…// Nu era destul necaz,/ crește prețul și la gaz,/ toate astea, ca urmare/ fiindcă-i… ,,liberalizare”!// Normal că îi zice-așa!/ Cum să-i zică altcumva?/ Doar nu ,,pesedelizare”,/ sau chiar ,,userificare”…// Frunză verde păpădie,/ azi, întreaga Românie/ așteaptă să vină iarna/ și să scape de Dan Barna!// Frunză verde fir de iarbă/ stai și te sprijini în barbă/ și te-ntrebi ce-o să urmeze/ ce și cât o să conteze?// Io nu sunt economist/ mă întreb, dar nu insist:/ de ce se liberalizează/ dacă statul compensează?// Compensează dumnealor/ din profitul firmelor/ care au făcut profit/ și care s-au chinuit…// Care s-au modernizat,/ și chiar s-au organizat/ ca să crească și profitul/ statului, nemulțumitul…// Frunză verde de mohor/ nu știu ce-i în capu` lor:/ dacă prețul va tot crește,/ cine dracu` mai plătește?//
Frunză verde anghinare/ ăsta-i jaf la drumul mare,/ fiindcă liberalizarea/ n-aduce modernizarea!// Frunză verde de susai,/ dacă vrem nivel de trai/ cum vedem peste hotare,/ trebuie fiscalizare!// Apoi, trebuie investiții/ dar nu toți neaveniții/ ce trăiesc din fraudare/ s-o facă în continuare!// Însă-n țara românească,/ unii vor să jefuiască/ pe ceilalți, care muncesc/ și, cinstit, taxe plătesc!// Frunză verde sunătoare,/ unde-o să ajungem, oare?/ Și nu fac eu pe istețul,/ dar cine plătește prețul?// Prețul pentru-această luptă,/ pentru societatea ruptă/ în mai multe triburi, ginte,/ ca-n vremea de mai-nainte?” Dl Viorel Dodan se dovedește un om cu prezență de spirit, cu talent literar, cu simțul proprietății cuvintelor, cu mult umor, căutând să redea culoarea locală. Viața cotidiană îi oferă numeroase subiecte pe care le fructifică la modul plăcut. Îi dorim multă sănătate și îl așteptăm la o nouă lectură.
„Am apreciat materialul prezentat de dl Viorel Dodan aducând în deschidere un omagiu celor plecați dintre membrii Cenaclului Alexandru Sihleanu. Proza Boboteaza este un fragment din viața zilnică care se petrece la țară, chiar de momentul din titlu. Este vorba de o familie unde soția este mai conciliantă, iar soțul puțin mai dur, dar cu simțul umorului. O proză interesantă și plăcută. Mi-a plăcut și îi doresc dlui Viorel să o introducă într-o carte. La punctul poezii mi-au plăcut mult Amințiri și Versuri din frunze, de actualitate. Îi mulțumesc dlui Viorel și îi doresc putere de muncă”. (Costică Drîstaru)
„Astăzi am ascultat cu deosebit interes din creația deosebită prezentată de un om cu un puternic și pătrunzător ochi artistic-literar. Creația este foarte interesantă, captivantă, trebuie citită și analizată deoarece după cum a spus este cu analiză privind viața și complexitatea ei. Prezentarea literară este plăcută cititorului de la care primește prin glasul președintelui cititorilor felicitări și inspirație nemărginită”. (Adrian Câmpeanu)
„Lucrarea prezentată de lectorul de serviciu Viorel Dodan este o prezentare artistică cu detalii, cu umor din viața noastră de toate zilele. Din ea se desprinde înțelepciunea poporului nostru. Eu mulțumesc dlui Viorel Dodan pentru prezentarea de astăzi și am încredere în tot ceea ce face în domeniul literar. Eu îl apreciez pentru ceea ce ne prezintă în Cenaclul Alexandru Sihleanu. Rămân cu farmecul dânsului prin prezentările pe care le aduce la cenaclu. A fost o zi frumoasă.” (Dumitru Bardaș)
Sâmbătă, 05 februarie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu va fi Costică Drîstaru. Vă așteptăm cu drag!
