Spații culturale nr. 43 (9)

Petrache PLOPEANU

Lily Acetonă
(continuare din numărul trecut)

Discuția pe care a avut-o Lily cu următorul Nomenator, Psihonomul, a fost înregistrată, de aceea o cunoaștem bine. Vom reda câte ceva din tot ce s-a vorbit acolo la prima întâlnire a celor doi. Vom pune ghilimelele de rigoare pentru a nu fi acuzați de plagierea unui document fără a trimite la sursă.
„—Merge? Se aude vocea femeii.
—Desigur, îi răspunde Psihonomul, este, așa cum ți-am spus procedura standard fără de care nu putem merge mai departe. Totul se înregistrează și fiecare factor, calitatea ideilor tale, fluența acestora, caracteristicile vocii, ale emotivității tale și altele, sunt introduse în acest aparat… (pauză) și la sfârșit iese interpretarea cu confirmarea sau infirmarea. Adică putem să lucrăm împreună pentru a căpăta abilitățile necesare noului tău nomen sau nu”.
„—De ce vrei un nomen nou Lily?
—Înainte aș fi spus că pentru că-mi place foarte mult să-mi vopsesc mereu unghiile. E o adevărată pasiune pentru mine. Nu pot, pur și simplu, să mă opresc, iar după ce mi le schimb mă simt altfel.
—Altfel? Cum?
—Da, mult mai…, mai încrezătoare, mai sigură pe mine. Cunoscuții remarcă întotdeauna, ei spun «arta» cu care mi le ornamentez… Unghiile… accentuează Lily probabil văzând expresia feței Nomenatorului.”
„—Și acum vrei după cum te-ai exprimat «să nu mai fii așa de proastă»”.
—Da, cred că da… Vreau și să-mi leg nomenul de pasiunea mea, dar după întâlnirile cu Onomastu’ am știut dintr-o data că pasiunea asta mă va ajuta să-mi schimb și… (pauză prelungită, Lily nu-și găsește cuvintele sau s-a defectat aparatul de înregistrat?)…
—Inteligența, rostește într-un târziu Psihonomul.
—Cam așa ceva…
—Ți-a spus Onomastul că Starea va fi influențată de momentul în care ți-a apărut în minte gândul schimbării nomenului…
—Sigur că da…
—…Și că la tine gândul a apărut privind o sticluță cu acetonă. Ai găsit vreo legătură între tine și recipientul respectiv sau substanța din recipient? Care sunt cuvintele pe care ți le trezește amintirea aceea? Lily stă câtva timp pe gânduri (o nouă pauză)…
—Culoare, unghii, strălucire, eleganță. Johnny, iubitul meu, anunță ea fără nicio rezervă, vorbea și despre explozie, ardere, topire… Și încă despre ceva, da’ nu-mi vine acum în minte.” Noi știm acum despre ce mai vorbea Johnny: despre dizolvare, dar post factum orice acțiune este inutilă. Mai ales în cazuri ca acesta.
„—Lily, este posibil ca o trăsătură ascunsă de-a ta să iasă la iveală, așa cum altădată acționau genele recesive. Adică, sublinie Psihonomul pe înțelesul femeii, dacă nici părinții, nici bunicii nu au avut ochii albaștri, tu să-i ai pentru că străbunica ta dinspre mamă i-a avut așa. Așa se pot petrece lucrurile și cu ceva ascuns în subconștientul tău.
—Eu n-am nimic de ascuns, vreau doar să-mi schimb nomenul, nimic altceva. Nu vreau ca alții putere, bogăție sau mai știu eu ce.
—Sunt sigur de acest lucru Lily, dorința ta este evidentă, iar contextul în care s-a închegat, clar.”
Ceea ce s-a discutat a fost mult mai amplu, dar esența, aceasta a fost. Lily nu prezenta nici un pericol pentru ceilalți schimbându-și nomenul, iar probabilitatea concretizării avantajelor pe care ea le dorea, mare. A căpătat confirmarea analizorului, care i-a oferit accesul la Psihonom. Nu a mai avut timp să-l sune pe Johnny, atât de ocupată a fost. Nomenatorul îi dădea teste peste teste, mai mult pentru a-i dirija mintea în direcția dorită de ea. Probe, mult material de asimilat. La sfârșit Psihonomul a putut să-i dea fără nicio ezitare avizul pentru următorul Nomenator, Medonomul. Fără a mai aștepta ajutorul lui Johnny, Lily s-a prezentat sigură pe sine, singură la acest al treilea Nomenator. Analizele medicale au confirmat că poate suporta fără consecințe schimbările prin care trecea deja. Cu avizul acestuia în mâna l-a sunat pe Johnny. Trecuseră două luni de la ultima lor întâlnire. S-au întâlnit la el acasă și fără prea multe vorbe au făcut dragoste, înfometați unul de celălalt. Vorbele au venit după. Nu cunoaștem ce au vorbit cei doi, dar se pare că s-a întâmplat ceva care i-a îndepărtat. Se adevereau previziunile bărbatului? Lily i-a trimis, ca în vremurile vechi, o scrisoare pe hârtie roz, document care a ajuns, nu se știe prin ce întâmplare în posesia noastră. Am găsit în câteva din rândurile scrise acolo de Lily confirmarea bănuielilor noastre:
„…Dragul meu. Ne-am certat inutil, în loc să ne bucurăm unul de altul. Te-ai întristat în loc să te bucuri de schimbările care încep să apară în mine. Nu tu vorbeai despre explozie, ardere, strălucire? Nu vreau să cred că în tine a apărut grăuntele invidiei. O ceață mi se ia de pe ochi, lăsându-mă să văd cât de oarbă am fost până acum. În continuare te iubesc foarte mult, dar Johnny, vreau să accepți că am început să cunosc lumea, cum tu încă nu ai reușit. Mi-am dat seama că mă acceptai până acum în ciuda prostiei mele, în ciuda tuturor gafelor pe care le făceam într-una. Acceptă-mă și acum când eu te accept în ciuda felului tău de a fi, în ciuda diferențelor culturale care mă separă de tine…”
Corectorul, al patrulea Nomenator, s-a străduit din răsputeri să modifice direcția pe care se mișca deja Lily și pe care acesta o considera undeva greșită. În observațiile sale, adăugate ca o excepție la Avizul dat pentru Administratorul Nomenelor, citim:
1. „Nomen actual: Lily
2. Nomen vizat: Lily Acetonă.
3. Tip de nomenotare: adăugare la nomenul existent a unui nomen preluat din descrierea unei substanțe chimice, acetonă [(CH3)2CO].
4. Context: vederea unei sticluțe cu acetone cu eticheta „Acetonă Lily”.
5. Motiv invocat: pasiunea pentru unghii. În subsidiar, dorința de a fi strălucitoare, „explozivă”, „ardentă”.
6. Motiv subconștient: dezvoltarea inteligenței.
7. Analiză: se presupune după probele efectuate și după testele trecute de către femeia Lily, existența unui factor care scapă Ecuațiilor Schimbării. Reperele legate de motivele invocate și de cel subconștient sunt bine determinate și nu există nici un indiciu de nerealizare. În ciuda acestor concluzii avem ciudata convingere, nesusținută de factori vizibili, că asupra solicitantei noastre planează un pericol de destructurare. Este mai mult o impresie pe care ne-am format-o în urma observării rezultatelor foarte bune înregistrate pe tot parcursul Nomenomorfozei și care nu prezintă nici un recul. De obicei solicitanții înregistrează anumite rezistențe, o serie de insuccese în anumite momente ale procesului, ceea ce, însă, nu s-a constatat în cazul femeii Lily.
8. Concluzie: este clar că, în aceste condiții nu-i putem refuza acordarea nomenului solicitat. Totuși, în limitele Acordurilor de Modificare a Stării solicit Administrației Nomenelor, fixarea unui termen mai îndepărtat pentru Botez. Consider că în acest timp, suficient, acest factor presupus acum, s-ar putea manifesta în sens vizibil, astfel încât să putem acționa pentru corectare.”
Drept consecință Administratorul Nomenelor a invocat perioada aglomerată, fixând un termen pentru Botez suficient de mare pentru ca acel factor presupus de către Corector, să apară la suprafață. Totul pentru binele femeii.
Lily nu a mai avut timp sau poate noutățile din viața ei au împiedicat-o să ia legătura cu Johnny. Sau poate că ambele motive acționând împreună. Nu se știe cum, un jurnalist de la „Beauty and the Beast” a aflat de Lily și despre eforturile ei de schimbare a nomenului. Nimic interesant până aici, dar lucrurile s-au înlănțuit în așa fel încât au făcut în scurt timp din Lily o persoană publică. Jurnalistul respectiv i-a povestit unui amic, fiul unui producător de lacuri pe bază de acetonă, de cazul lui Lily ca despre o ciudățenie amuzantă. Când s-a mai pomenit ca un om să-și schimbe nomenul prin adăugarea la cel existent, un nomen normal, de om, a unei formule chimice? Ei, sigur că sunt nomene care semnifică anumite metale nobile, aurul, argintul, dar chiar așa, acetona? Ha, ha, ha. Prietenul jurnalistului i-a pomenit întâmplător tatălui său despre „chestia” asta amuzantă. Chiar dacă acesta a schițat atunci un zâmbet, ceva diferit a început să pâlpâie în creierul său, devenind apoi un adevărat foc de artificii când în discuția cu directorul său de marketing a realizat potențialul publicitar al poveștii femeii. Așa se face că jurnalistul respectiv a abordat-o pe Lily propunându-i un interviu despre schimbarea nomenului său. I-a spus și despre suma consistentă pe care urma să o primească. Lily și-a dat toată silința să răspundă „frumos” la întrebările puse despre ce însemna pentru ea schimbarea nomenului? Cum ți-a venit ideea? De ce Lily Acetonă? Cum vezi legătura dintre acetonă și artă? Simți că te-ai schimbat de când ai început „travaliul”? (chiar așa o întrebase jurnalistul și ea pufnise inițial în râs imaginându-și că se naște pe ea însăși!) Și alte întrebări care se roteau în jurul relației dintre această substanță și creșterea gradului său de inteligență și nivelului backgroundului cultural (desigur, jurnalistul a formulat abil aceste întrebări, nu putea s-o întrebe direct despre cum era ea înainte; probabil că Lily i-ar fi răspuns nonșalant: „stupidă” făcând o concesie față de sine în legătură cu termenul folosit anterior, „proastă”). Din răspunsurile ei, jurnalistul, ținând seama de sfaturile avizate ale directorului de marketing al tatălui prietenului său, a conceput un articol inedit, aducându-și și sieși și revistei și firmei de lacuri, servicii consistente. Numele femeii, fotografia ei și numeroase idei din articolul publicat în „Beauty and the Beast” au fost preluate și de alte publicații și mulți cititori au plăcut-o, exprimându-se ca atare. Ca întotdeauna televiziunile au preluat subiectul, Lily ajungând să fie invitată constant la tot felul de emisiuni. Prezența ei care unea o anumită ingenuitate primitivă cu o luciditate și cultură imensă, plus un farmec irezistibil în care umorul era punctul forte, chiar ea fiind de cele mai multe ori ținta propriilor sale remarci satirice, au făcut publicul să o adore nescăpând-o din ochi. Există un număr imens de articole, de înregistrări despre/și cu Lily care începuse din acea vreme, chiar dacă încă nu primise oficial noul nomen, să-și spună Lily Acetonă. Corectorul analiza toate aceste apariții ale femeii, dar nu găsea nimic anormal în comportamentul ei, dacă de fapt ar fi fost ceva normal în toată această poveste: broscuța cea frumoasă schimbându-și nomenul, devenind astfel și deșteaptă! Atâta doar că i se părea prematură folosirea de către Lily a nomenului pe care îl dorea, înainte de a fi rebotezată.
În toată această nouă viață a femeii, Johnny încă nu și-a făcut loc. Poate că altul în locul lui ar fi dat din coate, s-ar fi dat peste cap să reintre în grațiile ei. Știm din scrisoarea din care am preluat câteva rânduri, că ultimul lor contact nu fusese prea fericit, dar că Lily lăsase o anumită portiță întredeschisă. Johnny nu o deschisese însă nici un centimetru mai mult, gândul îi trecea fugar prin minte femeii, nedumerind-o, dar asaltată de propria celebritate, nu găsea timpul de a-l suna, cel puțin, pe fostul ei iubit. Fostul ei iubit?… Chiar așa simțea Lily? Johnny nu a sunat-o, nu a așteptat-o la ieșirea din studiourile unde se filmau emisiunile la care participa, alături de zecile de fani (deja avea fani?). Dar cu toate acestea Johnny suferea. De unde știm? Nu știm, dar pentru povestea noastră este bine ca el să sufere… Altfel nimic din ceea ce urmează nu are vreun sens.
Lily mai avea câteva zile până la Botezul ei care devenise dintr-o dată un eveniment monden de primă mână la care își anunțaseră intenția de a participa nomene importante din media, show-biz, cultură și chiar politică. Administratorul Nomenelor primise aviz favorabil pentru schimbarea locului unde avea să se petreacă ceremonia, din Palatul Nomenelor în Palatul Parlamentului. I se prezicea femeii un viitor strălucit și în politică! Și chiar în acest moment al apogeului interesului pentru Lily, aceasta s-a retras în singurătate. A pretextat că are nevoie de reculegere departe de lume pentru a se pregăti să facă pasul final al schimbării nomenului său, iar toată lumea a înțeles-o, așteptându-se la ceva nemaivăzut până atunci! Și atunci a fost sunat Johnny de către Lily. Cunoaștem ce au vorbit atunci, din înregistrările Serviciilor Speciale care erau și ele interesate în cel mai înalt grad de „Fenomenul «Lily Acetonă»” așa cum se numea dosarul care cuprindea totul despre ea, de când se născuse, până la zi. Lily sunase de mai multe ori până când Johnny să-i răspundă. Johnny sperase ca femeia să se lasă păgubașă?
—Johnny… Chiar dacă ridicase receptorul, Johnny nu a vorbit imediat ce a auzit vocea ei. În acel singur cuvânt rostit de Lily simțise ceva ce-l neliniștea.
—Vorbește cu mine Johnny, te rog. Vorbește cu mine! Glasul femeii era aproape șoptit, cu accente de plâns înăbușit. Deschide canalul video, te rog Johnny. În aceeași clipă îl deschise chiar ea și bărbatul o văzu. Sau nu? Imaginea unei Lily ireală, diafană, aburoasă, diferită de pământeana femeie pe care o cunoștea, plutea pe ecranul din fața sa. Nu înțelese imediat despre ce era vorba, dar realiză apoi pe neașteptate că femeia era translucidă. Vedea prin ea. Bănui o defecțiune la sistemul ei și deschise și el canalul.
—…Te văd ciudat, spuse el în sfârșit. .. Văd prin tine, parcă. Cred că s-a defectat…
—Nu Johnny, îl întrerupse Lily, așa arăt eu acum! Fața ei dovedea fără nici un dubiu că plânsese, dar urmele lacrimilor străluceau straniu. Trăsăturile chipului se amestecau cu contururile obiectelor din spatele ei, obiecte care nu ar fi trebuit să se vadă. Cele câteva clipe de tăcere în care îl lăsase pe Johnny să se pătrundă de sensul vorbelor ei fură spulberate de un acces de plâns. S-a întâmplat ceea ce spuneai tu. Ceva s-a petrecut cu mine la fel cum se întâmplă cu genele recesive. O trăsătură colaterală, un factor neluat în considerație… Poate nu m-am gândit și nu am prevenit apariția fenomenului dizolvării… Acetona dizolvă, tu ai fost cel dintâi care m-ai avertizat de asta. Iar eu m-am bucurat ca idioata, nefiind în stare să gândesc că factorul acesta chiar poate acționa dizolvându-mă pe mine. PE MINE! Și se întâmplă acum Johnny! Simt cum mă dizolv, cum mă pierd puțin câte puțin în spațiu… Probabil că pe ecranul femeii chipul lui Johnny arăta terorizat de ceea ce tocmai auzise, pentru că Lily uitând câteva clipe de problemele ei, se grăbi să adauge: voi lua din nou legătura cu Corectorul, sunt sigură că va face ceva. Doar acesta este rolul lui, nu? Încerca să-l convingă pe Johnny sau pe ea însăși de faptul că există o rezolvare?
—Vin la tine chiar acum, se hotărî pe loc bărbatul. Nu te mișca din casă. Vom vorbi și vom găsi o soluție, sunt absolut sigur. Mă auzi?
—Da Johnny, șopti încet Lily. Te aud… Te aștept… Johnny dispăru din cadru, îl mai auzi câteva clipe, apoi ușa de la intrarea apartamentului său și zgomotul cheii în broască. Rămase cu ochii țintă câteva clipe la ecranul aparatului pe care bărbatul în graba lui îl lăsase deschis. Făcu încercarea de a se ridica de la consolă, dar nu duse mișcarea până la capăt și-și acoperi fața cu ambele palme, poate pentru a opri o nouă criză de plâns. Înregistrarea din memoria aparatului lui Johnny o arată cum se ridică într-un târziu, mult mai liniștită și parcă fără țintă merge prin cameră de acolo până acolo. Deschide televizorul, dar nu se așează, ci ascultă doar știrile care se derulează în veșnicul carusel neliniștitor. Se aude clar vocea comentatorilor, surescitată sau calmă. A trecut deja suficient timp pentru ca Johnny să apară, dar nici un sunet la ușă. Lily își poartă transparența copleșită de povară. Din când în când se oprește în fața oglinzii ce acoperă o parte din perete și se privește oripilată. Se vede pe fața ei că teroarea îi dă târcoale. Din oglindă o privește o făptură alcătuită din goluri și suprafețe prin care sunt reflectate obiectele din cameră. Doar anumite zone sunt încă mate și cu atât mai sinistre: Omul invizibil în plin proces de dispariție, dar el dispărea doar ca imagine nu ca materie. Lily se pipăie uneori și e evidentă groaza pe care o simte când degetele îi scapătă în golurile unde altădată simțea tăria trupului ei tânăr. Verifică tot mai des ora și pe măsură ce timpul trece, devine, ca și cum nu ar fi fost destul, tot mai agitată. Deodată înțepenește, atentă la ceva. Se uită foarte preocupată la ecranul televizorului, unde, pe banda galbenă de jos se poate citi un titlu terifiant: „Accident groaznic: un tânăr zdrobit în ascensor”. Reporterul care transmitea de la locul accidentului, relata cum s-au rupt firele care lega cabina ascensorului, acesta căzând liber de la etajul 27. Printr-o minune, bărbatul încă mai trăia dar medicii erau foarte pesimiști în privința șanselor de supraviețuire. Se dădeau imagini de la locul accidentului, imagini cu bărbatul respectiv. Priveliștea o îngheță pe Lily când îl recunoscu pe Johnny. Femeia rămase nemișcată, în picioare, cu lacrimile curgându-i pe obrajii transparenți, fără a scoate nici un cuvânt. Sau poate că s-a auzit o singură șoaptă, ca o întrebare și răspuns în același timp: Johnny?! După care cineva care ar fi privit din camera lui Johnny la ecranul videofonului, ar fi auzit un strigăt neomenesc, același cuvânt „Johnny” și ar fi văzut ușa rămasă larg deschisă în urma femeii.
Ceea ce s-a petrecut mai apoi, este cunoscut întregii lumi! Camerele de supraveghere de pe străzile pe unde a ajuns Lily la spitalul unde era internat Johnny, scanerele antitero, camerele suspendate în dirijabile deasupra orașului, cele din spital, aparatele de filmat ale reporterilor, ale unor persoane fără nicio legătură cu media, au înregistrat tot ce s-a petrecut în acea oră care a zguduit lumea, dând o nouă semnificație fenomenului cosmic petrecut cu mult timp în urmă. Lily a chemat un taxi cu care a ajuns la spital. Ieșind din reședința sa, ca întotdeauna de când ajunsese să fie cunoscută, a fost întâmpinată de blitz-urile aparatelor foto, filmată și imaginile transmise instantaneu de majoritatea televiziunilor. Șocul a fost intens pentru cei care au văzut-o, în direct sau filmată. Din Lily mai erau vizibile doar anumite părți, altele fiind transparente, iar altele lipsind cu desăvârșire. Până a ajuns la spitalul în care zăcea Johnny, deja o cohortă de capete vorbitoare își dădeau cu părerea în legătură cu ce pățise Lily, căinând-o, mai mult sau mai puțin sincer, prezicându-i (ce întoarcere a sorții!) dispariția inevitabilă sau cel puțin o boală incurabilă și ieșirea din atenția publicului.
Ajunși la spital, o vedem pe Lily alergând cu o turmă de jurnaliști pe urmele ei, vorbind eufemistic desigur, pentru că în starea în care era, abia văzându-se anumite părți din ea, urmele nu erau undeva. Media reale și virtuale transmit noile imagini producând șocuri după șocuri privitorilor. Nimeni nu încearcă să o oprească pe Lily, prea îngroziți de aspectul ei. Lumea se teme de o boală letală, comentează cineva dintr-un studio. Observați cum toți fug către ieșire. În scurt timp se va crea o busculadă în care vor muri oameni, descrie scena altcineva. Ideea că aspectul femeii, până atunci idolul mulțimii, este dovada unei noi pandemii, distrugătoare, devine deja o obsesie pentru unele capete vorbitoare care dau sfaturi omnipotente. Lily ajunge, urmată îndeaproape de reporteri, în rezerva unde legat de tot felul de tuburi se găsea inconștient Johnny. Trupul său, gol era învăluit într-o peliculă subțire antibacteriană. Pe sub aceasta erau clare urmele rupturilor, ale loviturilor ce-l zdrobiseră în interior. Lily se opri la patul său, gâfâind de efort. Stătea dezarmată lângă Johnny, nimeni nereușind să surprindă ceva semnificativ în gesturile ei.
—Johnny, Johnny-băiete, tremură glasul femeii, sunt aici, lângă tine. Cuvintele îi sunt transmise în direct. Acum îmi dau seama că nu voi putea trăi fără tine Johnny-băiete. Trebuie să vii înapoi Johnny, trebuie să vii la mine. Glasul ei s-a transformat în plâns, iar spectacolul lacrimilor vizibil-invizibile șiroind pe obrajii din care lipsesc zone întregi atrag irezistibil obiectivele aparatelor. Fața este acum ținta interesului, dar se transmit în continuare imagini cu tot trupul ei ciopârțit de goluri și de transparențe. Lily întinde mâinile spre trupul bărbatului într-o încercare disperată de a-l îmbrățișa, dar toate acele fire, tuburi, conducte din inox și plastic, suporturi, miniaparate și tot felul de alte instrumente o împiedică să ajungă la trupul lui Johnny. Doar lacrimile ei cad pe trupul acestuia, producând un sfârâit straniu. Rămâne ca o insectă prinsă într-o pânză uriașă de păianjen, părând că viața s-a scurs din ea o dată cu concretețea trupului său. Aparatele de filmat o surprind pe Lily cu ochii închiși și cu o expresie de îndârjire necunoscută pe chip. Un tremur constant îi cuprinde trupul transmițându-se treptat și la Johnny, după cum arată, fără nicio îndoială imaginile.
—Uitați-vă, uitați-vă, țipă o voce aproape isterică, din grupul reporterilor.
—Trupul lui, trupul…, strigă altcineva, iar un al treilea adaugă pe același ton:
—…Și al ei, uitați-vă!
Ceva se petrece cu cei doi. Trupul bărbatului pare să capete volum, aplatizarea pe care i-o dăduse accidentul pare să dispară, chiar urmele ce conturează părțile lovite, devin tot mai puțin evidente, chiar sub ochii celor prezenți. În același timp dizolvarea femeii a ajuns aproape de final, doar vagi urme ale trupului ei mai sunt vizibile, dar și acestea pâlpâie ca flacăra unei mici lumânări suflate de vânt. Johnny scoate un suspin și deschide ochii, ceea ce prilejuiește reporterilor noi exclamații de groază, uimire și entuziasm. Privirea lui Johnny este îndreptată într-un punct unde sclipește ceva nestins.
—Sunt ochii ei, exclamă cu un șuierat unul dintre comentatori, amintindu-și să respire. Se sting și ei, șopti cuprins de milă într-o tăcere de moarte care cuprinsese toate transmisiunile. Și într-adevăr ochii aceia fantomatici ca ai pisicii Cheshire mai plutiră câteva clipe, rotindu-se spre cei de față după care se închiseră. O incredibilă tăcere se înstăpâni peste lume, o imensă lipsă o simțiră cu toții ca și cum ar fi pierdut pe cineva drag. Și atunci se auzi glasul șoptit al lui Johnny de care uitaseră cu toții în acel moment prelungit de autocompătimire creat de absența lui Lily:
—Nu pleca Lily… Lacrimile… Scânteia unei lacrimi fu surprinsă de aparatele reporterilor după care haosul se dezlănțui. De nicăieri se iveau ca undele unei ape, transparențe care se închegau în pete, pete care se uneau și se colorau, conturând ca într-o schiță imaginea femeii. Sub ochii lor procesul invers dizolvării, condensarea lui Lily, se produce într-un ritm rapid. Lacrimile îi izvorăsc încontinuu din ochi, legând o punte cu trupul lui Johnny care s-a desprins de cele mai multe dintre instrumentele prinse de el. Pelicula ce-l înconjura a fost resorbită, rănile i s-au închis, urmele lor nu se mai văd. Bărbatul își desprinde ultimele fire și coboară de pe patul de reanimare. O prinde la timp pe Lily care își pierde, în sfârșit, spune cineva într-un platou de filmare, cunoștința. O așează ușor pe patul din care abia s-a ridicat, eliberat cu o mișcare scurtă de toate firele și tuburile rămase suspendate. Din spatele jurnaliștilor, dându-i la o parte, vine la patul pe care este așezată Lily unul dintre medicii secției. O examinare sumară:
—Surescitarea. O să-și revină îndată, ceea ce se și petrece în timp ce vorbește.
—Johnny, se aude glasul firav al femeii. Bărbatul așezat lângă ea o mângâie pe cap.
—Nu vorbi, ești epuizată, rostește el ușor.
—Ce s-a întâmplat? La un moment dat mi s-a părut că m-am pierdut complet, că m-am dizolvat total în spațiu și timp.
—Ai fost… dizolvată în mine Lily…
—…Și prin tine m-am regăsit…
—…M-ai readus la viață cu ființa ta, cu lacrimile tale cu care m-ai adunat părticică cu părticică, cu care m-ai lipit la loc, cu care mi-ai dat duh de viață ca o zeiță a lacrimilor.
—…Prin tine m-am întrupat și eu din nou…
Desigur dialogurile acestea nu sunt reale. Ele fac parte dintr-o piesă de teatru, una din sutele care au fost apoi scrise, pornind de la semnificațiile acestui eveniment. Și nici nu este una dintre cele mai bune piese pe această temă, dar am ales-o tocmai pentru acest lucru, pentru a sublinia că întâmplările de după învierea lui Johnny, căci aici nu s-a spus, dar dizolvarea lui Lily s-a produs exact când bărbatul murise, au creat un nou model cultural. S-a spus că acele dialoguri, puse în gura celor doi de către autorul respectiv, sunt patetice, sunt neverosimile, etc., totuși reacția spectatorilor a fost la fel de entuziastă ca și la cele mai apreciate piese de către critică.
A treia zi Lily a fost botezată. Conform programării făcute de către Administratorul Nomenelor și în locul stabilit, Palatul Parlamentului. S-au rostit cuvintele sacramentale de însuși Administratorul Principal: „Vrei tu Lily să îţi ei nomenul de Lily Lacrimă…”. A, am uitat să vă spun: tot ceea ce se desfășurase sub ochii întregii lumi la patul lui Johnny, fusese acceptat ca o testare rapidă pentru un nou nomen, pe care toți îl cereau, Lily Lacrimă.

Distribuie: