Fărădelegea lui Călin – Șodul ciril
Când vrea… cu săracul, dintr-un… cuvânt îi… împuie capul.
Bunele obiceiuri se țin cu… zgârcenie. De prea puține ori am căpătat ceea ce doream iar acum (sunt nevoit să reconsider particula lexicală de legătură și să renunț la virgulă) chiar nu mai credeam în ,,minunea” primordialului înainte de toate. Noțiune. Însă doar ,,pompoasa” (de la pompă) înaintare e doar de fațadă și intitulare. Abia la Al. 2 se catadicsește definirea regulamentară: rectificarea înscrierilor în cartea funciară – radiere, îndreptare, corectare a înscrierii inexacte. Corect, cred, a porțiunilor din act ce nu corespund realității. Cam la fel dezbate problema și Al. 1, ce nu se potrivește situației juridice, trebuie musai rectificat. Întâi să recunoască titularul deficiența, cu parafă notarială, cu hotărâre judecătoarească de anulare, cu baza-n ineficacitatea actului juridic. (Art. 907)
Cauzele acestei cereri. A intervenit invaliditatea înscrierii, actul în baza căruia s-a intabulat a fost desființat. Calificarea dreptului înscris este greșită. Nu se mai întrunesc condițiile de existență a dreptului. Una-i în carte, alta-i la fața locului. Căile rectificatorii sunt două: amiabil și litigios. Pentru acuratețe, justețe și legalitate se cade ca titularul să pună la dispoziție toate înscrisurile necesare probării cerinței și rectificării. Cât privește acțiunea, ea poate fi îndreptată ,,… împotriva dobânditorilor… terților dobânditori…” cu titluri oneros sau gratuit, dar nu și contra terților ce s-au ales cu înscrierea acționând cu bună-credință printr-un act cu titlu oneros ori ,,… în temeiul unui contract de ipotecă…” (Art. 908)
Am cam ,,încurcat” borcanele, cu intenție intenționată. Abia terminatul articol bătea în justiție, dar am lăsat să se înțeleagă altceva, nu departe de adevăr…. Mi-am satisfăcut acest hatâr pentru cele două părți antonimice ,,Sub rezerva…” înțelegerii neînțelese. Acțiunea de fond, prescriptibilă, în fapt acțiune în rectificare, dar imprescriptibilă. Adusă din condei la justiție pentru dobânditorul nemijlocit, implicit pentru terțul cu reaua-credință la înscriere. Concluzia: admisibilitatea cauzei declanșează automat imprescriptibilitatea după notarea în cartea funciară. Bunei-credințe, dovedită prin donație sau legat, i se permite acțiunea rectificatorie și prescripția acesteia, însă numai după cinci ani de la înregistrarea cererii de înscriere. La Al. 3 iară cu… credințele, aceleași, bune, însă pe un act juridic cu titlu oneros, prescrierea având termen scurtat: numai după trei ani. Al. 4… declară 5 și 3-ul anterioare ,,… termene de decădere.” (Art. 909)
Ce viziune…. Da’ de unde. Toate merg strună, ce a fost deja înscris rămâne, rectificarea are ca scop doar modificarea drepturilor celui ce a cerut sau împotriva căruia s-a cerut rectificarea (nu scrie, dar așa ar fi corect; și pentru mica demonstrație că ,,mai” și pricep câte ceva!). O singură situație preschimbă drepturile tabulare și ale altor persoane ce țin de cauza rectificatoare, dacă notarea s-a realizat după admitere, motiv ca hotărârea judecătorească să dea soluția radierii drepturilor acestora. (Art. 910)
Ei!, posibilități există, chiar și fără acordul titularului dreptului funciar, orice ins de sorginte ,,pâinea lui Dumnezeu”, constatând inexactitățile și inexistența dreptului notat tabular, se poate adresa instanței, a cărei rezoluție nu poate fi decât definitivă, rectificare devenită din acel moment imprescriptibilă. (Art. 911)
