Fărădelegea lui Călin – Iodul ciril
În funcție de preferințe și de… posibilități.
Una bună. Toate așteptate la ghișeul de eliberare a certificării înscrierii în cartea funciară. Fie act notarial, hotărâre judecătorească, moștenire, act emis de administrație. (Art. 888)
Toate drumurile, importante, trec pe la biroul notarial. Când ți s-a făcut lehamite de proprietate, mergi fuguța la primul întâlnit în cale, scrie o declarație de renunțare, autentific-o, apoi înregistreaz-o la cadastru. Ca să se radieze. Astfel, al nimănui imobilul, trece în domeniul orașului, comunei, municipiului, iar acestea și le înscriu în numele lor. Ținutul și unitatea, grevarea și limita valorică a bunului. Ordinea o verificați singuri. (Art. 889)
Strictețe și precizie. Cuvintele prin care înscrierea în cartea funciară stabilesc modul și timpul dobândirii dreptului real, după maniera de trimitere a cererii – depunere personală, prin mandatar și notar, prin fax, email ori altele – și momentul ales pentru înregistrare – dată, oră și minut (fiindcă secundele sunt luate, primele, de Baniciu!). Cu bilet de ordine la drepturile de ipoteză. Primul înscris, primul rang primit. La Al. 3 lucrurile i-au o ,,întorsătură ciudată” (!), deși primul venit, primul ,,gradat”, minutele și orele își pierd importanța, ziua stabilește rangul: aceeași, același. Ca o revenire la principii, primează ,,epistolele” primite prin poștă și curier, cererile astfel expediate primind rang egal definitiv. Celelalte având acces la congruență doar provizoriu. Numai până când instanța împarte dreptatea la solicitarea persoanelor interesate. Totodată stabilindu-se valabilitatea. În caz contrar, se radiază înscrierea. M-am dat în stambă ca să fiu la paritate cu ,,… ce îi incumbă…” din zona preferențială și a punerii în posesie când mai mulți se bat pe drepturile ipotecare. Câștigător acela care și-a achitat datoria. De nivelul normalității. O a doua posibilitate alege dintre creditori, pe întâiul care sesizează instanței neîndeplinirea niciuneia dintre obligațiile debitorului. Câteva dintre flecuștețele anterioare se încearcă a fi potrivite la Al. 5, astfel încât două cereri de înscriere să coexiste între depuneri ca la început și cele prin poștă. Ciudățenie totuși. Primul alineat conține și altele, deci și particularizata trimitere prin poștă și curier. (Art. 890)
Aleg persiflarea, singura armă împotriva aroganței lexicale și uzării de termeni aparținând altor categorii. Numai autor nu i se potrivește celui de la care se dobândește un imobil. Litigiul Art. 891 regularizând actele cu același proprietar, fiecare cu stipulări ce se exclud reciproc (?), dând câștig de cauză întâiului ce și-a înscris tabular dreptul.
N-a fost chiar o persiflare, ci mai mult o nemulțumire. Dar tot e bună la ceva când se sare calul. Sunt pe punctul oscilant al credibilității și la a treia vocabulă ce produce în Codul Civil un teren de… joacă. Pentru concurenți. Ai celui îndreptățit. Fiind îndreptățit să ceară radierea celorlalți sau să obțină măcar rang preferențial. Chestiune care-i solicită îndeplinirea a trei condiții. Dorința-i este valabilă dacă este anterioară înscrierii drepturilor celorlalți. Să coincidă ,,autorul” (altfel ce rost avea). Să i se fi pus sula-n coaste la înscriere. Cică ,,… prin violență sau viclenie, după caz.” Or ști codiștii civilului de codiștii penalului? Or ști că se numește infracțiune și că se papă o țâră pușcărie? Mai contează cine l-a violentat? Dacă amenințările vizau intabularea, e la fel de penală fapta. La final un termen de prescripție de 3 ani. (Art. 892)
