Cotețul cu metafore – Seară
Seară
Se arătase, rondă, fața Lunii,
de dup-un nor impersonal
stârnind miros fin de petunii
și cel de crin imperial…
Se arămise iarba în lumină
de râu curgând la infinit
pictat cu-o inspirație divină
de un artist desăvârșit…
Se ară câmpuri mari de rouă
cu plugurile originare,
la care trag în jug vreo două,
albastre stele căzătoare.
Seară cu irizări de întuneric,
și nebunie de parfum,
își săvârșește rostul ei feeric
mereu la început de drum…
