Cenaclul Alexandru Sihleanu – 4 Decembrie 2021
DRUMUL ÎN ARTĂ, CA ȘI DRUMUL ÎN VIAȚĂ ÎNSEAMNĂ CURAJ, IMAGINAȚIE ȘI TALENT
Sâmbătă, 04 decembrie, ziua Sf. Mare Mc. Varvara; Sf. Cuv. Ioan Damaschin, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„Înainte de a da cuvântul dlui Dumitru Hangu, vă rog, să păstrăm un moment de reculegere în memoria celui care a fost Ovidiu Cameliu Petrescu (absolvent a două facultăți: filosofie și drept), deputat (și alte funcții) în Parlamentul României, președinte al Asociației Renașterea Buzoiană, (11 februarie 1953-28 noiembrie 2021). (Toți cei prezenți au păstrat un moment de reculegere). Vă mulțumesc!” (Vasile Ghinea)
„(Știri pe scurt) (Bisoceanca) Boierul râmnicean Menelaș Chircu a primit de la pictorul Nicolae Grigorescu celebrul tablou Bisoceanca, a fost o mare surpriză, fiind prima dată când o vede îmbrăcată. (Mica publicitate) Tânără fără obligații, caut partener pentru sezonul rece! (Lipsă de succesiune) S-a făcut Marea Unire/ De mari bărbați ce-au fost fruntași,/ Dar s-a stins a lor mărire,/ Că n-au lăsat în loc urmași. (Marea Unire) La un secol și un an,/ După Al. Marghiloman,/ Spun românii, nu ar fi rău,/ Cu-n prim-ministru din Buzău!” (Dumitru Hangu)
„(De-ale lui Matincă) (Monument) Nicușor vine la București să studieze medicina. Taică-său alarmat de cheltuielile exagerate ale fiului său, se hotărăște să meargă să-l vadă. Plecând la plimbare, ajung în fața unei clădiri monumentale. Tatăl întreabă:
-Ce reprezintă această clădire impunătoare?
-Nu știu, răspunse fiul. Să-l întreb pe portar!
-Monumentul acesta, răspunse portarul, este Facultatea de Medicină.
(Meschini) –Este adevărat, Nicușor, că nu mai lucrezi la fabrica aia de explozibil?
-Da, mi-am dat demisia. La ultima explozie, când am sărit în aer, mi-au tăiat din leafă timpul pe care l-am petrecut în aer (sus).
(Recomandare) -Doamnă, nu sunteți bolnavă. Vă trebuie doar mai multă odihnă.
–Dar nu v-ați uitat la limba mea.
-Și ea are nevoie de odihnă, doamnă.
(Prețuri mari) Un cerșetor se adresează unui trecător:
-Domnule, dați-mi 10 lei să-mi iau o pâine. Astăzi n-am mâncat nimic!
-Nici eu, răspunde trecătorul.
-Atunci dați-mi 20 de lei să vă cumpăr și dumneavoastră o pâine!
(Somnul) –Iar ai întârziat la serviciu!
-Vă cer iertare, nu m-am trezit la timp.
-Cum, dumneata dormi și acasă?
(Radio) –Care este deosebirea dintre chiloții franțuzești și cei rusești?
-Cei franțuzești intră în fund, iar cei rusești întră în cizme!
(Deget) –Domnule doctor, dacă apăs degetul pe cap mă doare. La fel pe stomac.
-Cred că aveți ceva la deget!” (Adrian Câmpeanu)
„(Partidul epigramiștilor) Hai să ne unim cu toții/ Ca să facem un partid./ Poate așa alungăm hoții/ Cu umor mult mai acid. (Concluzie la cumpătare) Oricât ai crede în cumpătare/ De moarte tot n-ai scăpare./ Așa că gustă un pic licoarea,/ Chiar dacă-ți ține lumânarea! (Lupul schimbă părul, dar năravul ba) Primejdia n-o să treacă,/ Dacă nu gândești oleacă./ Nu pune pază la stână/ Lupul îmbrăcat în lână.” (Safta Leaută, prin telefon, cu drag de la Năvodari)
A continuat lectorul de serviciu, Aneta Țâru Pioară, cu o piesă de teatru Hai, la horă! –piesă într-un act. Exemplific din piesă: „Personajele: Moartea – o femeie de 50 de ani, slugile Morții: Cancerul, Sarscov 2, Lucia, Viorel, trei bătrâni, un bărbat și două femei (bunicile copiilor)
Actul I
Scena I
Un parc… Lucia și Viorel se dau în leagăn… Trei bătrâni (un bărbat și două femei) stau de vorbă pe o bancă. Intră în scenă un tânăr chinez, ce poartă un tricou cu simbolul microbului Sarscov 2 și se așază pe banca cea mai apropiată de leagăn. Cei doi copii se avântă cât mai sus, aproape să atingă pe chinez.
Chinezul: -Hei, voi, de colo, vedeți că era să mă loviți!
Viorel: -Du-te pe altă bancă, că sunt destule!
Chinezul: -Nu rost…
Viorel: -Cum, n-are rost?
Chinezul: -Vezi bine, nu rost la mine!
Viorel: -Mă, dă-te dracului de-aci și lasă-ne să ne distrăm!
Chinezul: -Vedeți, bine vorbiți! Aveți grijă!
Lucia: -Vorbim în limba noastră românească, vezi, că tu le cam încurci!
Chinezul: -Aveți voi grijă, o să supăr și deviez de la program…
Lucia: -Ce program, mă, lasă-ne în pace!
Se ridică și începe a se învârti în jurul leagănului, face tumbe, se învârte ca un titirez… Copiii se opresc și-l urmăresc cu privirea.
Lucia: -Mă ăsta e luat de rusalii, ia te uită ce face!
La un moment dat se oprește și se apropie de cei doi:
Viorel: -Mă, tu de unde ești, că nu te-am mai văzut niciodată pe aici?
Chinezul: -Chiar vreți să știți?
Lucia: -Da, de ce nu, spune!
Chinezul: -Din Wuhan!
Lucia: -Ceee, ce localitate e asta, că n-avem pe hartă…
Chinezul: -Nu aveți pe harta voastră, dar dacă căutați pe glob…
Viorel: -Lasă-ne, nu ne interesează!
Chinezul se dă pe spate și împinge leagănul. Viorel se enervează și sare la el. Acesta se dă doi pași înapoi și-și întinde tricoul să se vadă desenul de pe el.
Viorel: -Mă, spune cum te cheamă, că, de nu, te bat, de-ți sună apa-n cap… Spune numele adevărat, nu mai umbla cu prostii!
Chinezul: -Nu vezi, numele meu e pe tricou!
Lucia: -(face ochii mari, se uită la chinez, apoi la Viorel și începe a țipa) Ăsta e Sarscov 2, e Sarscov 2. Mi-cro-buuuul!
Bătrânii sar speriați de pe bancă și pleacă care încotro, uitându-se înapoi și închinându-se.
Chinezul: -Hooo, nebuno, nu țipa! Mi-ai speriat clientela…
Lucia: -De ce? Crezi că nu știu care-i rostul tău? Știuuu!
Chinezul: -Nu, nu știi tot!
Viorel: -Cum adică nu știm tot?… Au spus la televizor.
Lucia: -Măi, Viorel, Wuhan , e localitatea aia din China…
Chinezul: -Așa, vezi că te-ai prins…
Lucia: -Și ce cauți mă la noi, cu ce-ai venit?
Chinezul: -Ei, m-a adus un concetățean de-al vostru…
Viorel: -Și cum te cheamăăăăăă?
Chinezul: -Sarscov 2, așa cum ai spus… Ce nu-i frumos numele meu?
Lucia: -Cum zici că te-a adus un concetățean de-al nostru?
Chinezul: -Hai să vă povestesc. Un sportiv de la mine din Wuhan a plecat în UE la o competiție sportivă. Eu, cum am auzit asta, ușurel, m-am fofilat în sânul lui. Adică nu a fost ideea mea, m-a învățat asta, unul mare, mare de tot…
Lucia: -Cine, cum îl cheamă?
Chinezul: -Eeeei, multe mai vrei! Nu știu, i-am uitat numele…
Viorel: -Și cum te-ai fofilat, nu te-a simțit?
Chinezul: -Nu, că eu umblu tiptil, ușor, nu mă fac simțit de la început…
Viorel: -Și unde-i chinezul, sportivul cu care ai venit?
Chinezul: -S-a încheiat competiția, gata, a plecat acasă…
Lucia: -Și, și tu, de ce nu te-ai întors acasă la tine cu el, cu sportivul?
Chinezul: -Păi ce, eu sunt antrenorul lui, impresarul lui, eu am venit cu interes personal, am venit cu treabă, cu scop bine definit…
Viorel: -Ce treabă, ce tot spui, că nu pricep!
Chinezul: -Știam că concetățeanul meu vine în Europa să se lupte cu un român, unul puternic și…
Viorel: -Și?
Chinezul: -Românul l-a învins pe chinez, dar acesta de ciudă… m-a făcut pe mine cadou vouă, europenilor, românilor… ha, ha, ha!
Lucia: -Cum adică te-a făcut cadou… pe tine… nouă?
Chinezul: -Păi, eu am fost în sânul lui și la antrenamente, el, transpirat mă lua din sân și mă transfera în fața celui cu care boxa… ăla se ștergea de transpirație și apoi ducea mâna la nas… și așa am trecut mai pe la toți. I-am molipsit și apoi le-am zis „la revedere” ei urându-mi „succes în treaba mea”, la despărțire… Așa că eu am rămas aici să-mi fac treaba… mai departe…
Viorel: – Care treabă? Spune, nu ne mai ține pe jar!
Chinezul: -În timp ce luptătorii se boxau, se trânteau, eu am avut tot timpul necesar să mă mut cu tot bagajul în sânul românului, cum vă explicai. Ăsta s-a întors cu diploma, cu trofeul de câștigător, dar m-a adus și pe mine, drept cadou din partea Chinei.
Lucia: -Am auzit eu ceva, dar nu prea cred în povestea asta că sportivii noștri sunt bine sănătoși…
Chinezul: -Sigur, sigur, ei sunt tineri, imunitate puternică, s-au vindecat… Da, ce-mi pierd eu vremea cu voi, dacă nu-mi fac planul, iar stau în genunchi pe coji de nuci și flămând… Le face cu mâna celor doi și pleacă, dispărând printre boschete. Celor doi copii nu le vine a crede de ceea ce aud și se uită cruciți unul la altul, dând din umeri. (…)
Imaginația dnei Aneta Țâru Pioară creează prin personalizarea unor entități dintr-o crudă realitate creatoare de pandemie, personajele unei piese de teatru într-un act, care printr-un umor macabru ne arată că prin îndrăzneală creația literară poate fi pusă în scenă și cu rol educativ. O mai așteptăm și cu alte creații. Sănătate și spor la scris!
„Nu mă pricep la „sarcoave”. Trebuia un aviz de la părintele Turcu. În final mă așteptam să se încheie cu „Hai Moarte, să bem o cafea!”.” (Dumitru Hangu)
„Mai întâi vreau să vă spun, membrii Cenaclului Alexandru Sihleanu hotărăsc tot ce depinde de conducerea cenaclului și orice hotărâri se iau. Nimeni nu ia hotărâri de unul singur. Acum să trecem la lectura de astăzi. Ce ne-a prezentat dna Pioară a apărut într-o revistă de mare prestigiu numită Rotonda valahă (Râmnicu Vâlcea) care are ca director onorific pe D.R. Popescu. Revista este foarte bine organizată. Piesa dnei Pioară apare în acest context, ceea ce este onorant. Dna Pioară a luat-o pe un drum bun. În cazul de față, personalizarea unor entități s-a mai făcut în Franța și este foarte util de constatat că devin personaje entități generatoare de moarte. Este interesant cum procedează dna Pioară pentru a pune în evidență o realitate crudă, dar cât se poate de elocventă pentru viața pe pământ. Oricine asistă la spectacol își pune întrebări la sfârșitul piesei. Este o lucrare foarte bună, o realitate, cred că piesa asta trebuie pusă în scenă și ar fi un spectacol atractiv și în același timp educativ. În literatura română nu există un personaj Sarscov 2. Este prima dată când microbii devin personaje.” (Grigore Leaua)
„Piesa prezentată astăzi de dna Pioară Aneta folosește ca metaforă un moment din actualitatea socială, pandemia. Pentru a ilustra acest moment nefast al sănătății oamenilor folosește ca personaje cele mai cumplite boli, grupa bolilor reprezentate prin cancer, iar noutatea o constituie virusurile care au destabilizat sănătatea mondială. Întruchipat Covid 2 ca un tânăr plin de energie și care se avântă periculos printre toate categoriile sociale, abordând chiar sportivii. Îl eclipsează chiar pe Cancer care ajuns în fața Morții își cere scuze că se prezintă cu aceleași număr, 30, a obosit. Pe parcursul subiectului are loc o răsturnare a rolului celor două pericole considerând că ar fi bine să plece de pe această planetă. Aici, finalul mi s-a părut ceva precipitat și Moartea ar fi trebuit lăsată în plan secund, undeva deasupra celor două personaje. În final consider că dna profesoară a atins un subiect îndrăzneț, de actualitate. I-aș recomanda la citirea materialului să fie mai bine lecturat. Dramatizarea va fi necesară în momentul de față. Este un material bun.” (Alexandra Popescu)
„Am fost impresionat la piesa de teatru că dna Pioară a trăit cu personajele cu încărcătură negativă. Faptul că a dat o încărcătură umoristică conținutului, piesa are valoare. Este bine venită.” (Dumitru Bardaș)
„Lucrarea prezentată astăzi are la bază personificarea, personajele principale fiind Moartea, HPV-ul și Sarscovul 2. Tema este una de actualitate cu care nu mi-aș permite să glumesc. Aceste personaje sunt tratate gradual, în funcție de apariția lor în lume. Cea mai longevivă fiind Moartea. Personajelor s-au atribuit caracteristici umane de actualitate, cum ar fi extinderea pe pământ și visul de a cuceri alte planete. E un umor macabru pentru care trebuie o anumită stare să poți digera piesa.” (Georgeta Iuga)
„Referitor la textul piesei, trebuie îmbunătățit în sensul echilibrării personajelor și a conflictului dramatic care este puternic înclinat spre rău. Îmbunătățirea ar trebui să vină prin intervenția binelui care în final va învinge. Admir dăruirea pentru arta dramatică a dnei Pioară pe care o mai aștept cu mare drag în Cenaclul Alexandru Sihleanu.” (Adrian Câmpeanu)
Sâmbătă, 11 decembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Mioara Zaharia. Vă așteptăm, cu drag!
