Cenaclul Alexandru SihleanuCultură

Cenaclul Alexandru Sihleanu – 20 noiembrie 2021

TALENTUL, IMAGINAȚIA ȘI INTUIȚIA POT CREA ÎN PERSPECTIVĂ UN SCRIITOR

Sâmbătă, 20 noiembrie, ziua „Înainte-prăznuirea Intrării în biserică a Maicii Domnului”, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„Temă: „Hai, să dăm mână cu mână!” (Hora mare) Astăzi fură cine poate/ Mână-n mână, ca la carte,/ Îi o treabă jucăușă,/ Câte doi la o cătușă! (Tomnatic și activ) Bun bărbatul cel tomnatic,/ Doamnele au un motiv!/ După calcul matematic/ Greu de el, să fie… activ. (Toamnă optimistă) Când frunza-ți cântă sub picioare/ Dintr-un motiv sentimental,/ Firesc îți pui o întrebare,/ Chiar toamna asta îi pe val?” (Dumitru Hangu)
„(Cosmopolit) Buzăul azi se definește/ A fi oraș cosmopolit/ Prin Optimed, ce reunește:/ Tătar cu Turc s-au întâlnit! (Oftalmică) Fain oftalmolog e tipul!/ El, când îți consultă ochiul/ Își respectă tot tipicul:/ Îți subtilizează plicul! (Regret) Mi-ai operat un ochi odată,/ Cu cel de azi-pe amândoi./ De-acum a început să-mi placă/ Și-s necăjit că am doar doi. (Oftalmo) Ce doctor bun se dovedește/ Oftalmologul! Plin de har!/ El doar în ochi îți scormonește/ Și nu ca alții-n buzunar.” (Laurențiu Turcu)
„(Scorpion 1) Acul meu nu ruginește/ Fiindcă este din oțel,/ Iar celui ce nu-i priește/ Îl înțep numai nițel. (Scorpion 2) Scorpionul nu-i ce pare/ Vietate fără dinți./ Scoate acul din dotare/ Numai dacă-l întărâți. (La restaurant) Am comandat o friptură,/ Dar mai mult e garnitură/ Și în loc de murătură/ Chelnerul e o acritură.” (Safta Leaută, cu dor, din Năvodari)
A urmat lectorul de serviciu, Firudo Kokoku, cu povestea Vizita lui Jorge. Vă ofer lectura: „Povestea unui incaș, ce a vizitat Valea Râmnicului, echivalentul Văii Sacre, începe așa: Râul Willka Mayu alunecă prin vale pe măsură ce salută ființa de lumină ce există în munte. Fiecare „ființă de lumină” este statornică în a-i veghea pe călătorii ce-l străbat. Râul Sacru al incașilor își are izvorul în munții Wilcanota- Vrancei și curge prin valea luxuriantă unde devine râul Urubamba-Furu în drumul său spre Amazon-Dunăre. Urubamba se traduce prin „câmpuri de lumină”. Aceasta este una din „bamba”-câmpul care ne leagă cu spațiul sacru. Apubamba se referă la câmpurile cu „Apu” care sunt pe înălțimi, Willkabamba se referă la câmpurile lui Dumnezeu care se află în munții și văile din apropiere de Machu Picchu-Furu. În tradiția incașă, toate aceste câmpuri reflectă Lumea de Sus care include și Calea Lactee. În Valea Sacră avem aproape 90 locuri de putere sau locuri sacre-lăcașuri sfinte. Fiecare dintre aceste locuri este conectat cu o anumită constelație din Calea Lactee sau Râul Sacru din cer. Urubamba este o oglindire a Căii Lactee ca un Râu Sacru pe Mama Pământ. Amauta – profesor erau păstrătorii înțelepciunii în vremurile vechi. Aceștia aveau capacitatea de a citi memoria solară. Erau cei care interpretau felul în care Mama Pământ se manifesta în sincronicitatea cu Calea Lactee. În 1990 am început să sărbătoresc solstițiile și echinocțiile la Ollantaytambo, o așezare în Valea Sacră. Unul dintre prietenii care mă cunoșteau și care mă știa că sunt din apropierea lacului Titicaca m-a întrebat:
-De ce ai venit în Valea Sacră pentru a sărbători în loc să participi la sărbătoarea de pe lac? I-am spus prietenului că urmez tradiția strămoșilor mei și i-am arătat fața lui Tunupa, un maestro de la lacul Titicaca, săpată de către natură în piatră, sus pe muntele ce veghează Ollantaytambo. Este interesant că fața lui Tunupa își schimbă expresia de la soare la umbră. I-am explicat prietenului Dan că eram foarte interesat de felul în care se reflectă lumina soarelui la Ollantaytambo în această perioadă a anului. M-a invitat să iau cina cu el și să ne întoarcem noaptea pentru a privi stelele de deasupra luminilor din apropierea Templului Vântului. Am acceptat invitația și am plecat la el acasă. Noaptea s-a dovedit a fi perfect senină. Era lună nouă, așa încât constelațiile Căii Lactee dominau cerul. Trăiam sentimentul că sunt în altă lume, în timp ce împreună cu prietenul Dan și Brian fiul lui de zece ani urcam nenumăratele trepte spre zona netedă de sus de lângă Templul Vântului. Dan a arătat spre Crucea Sudului, care era în înaltul cerului, în timp ce întindeam pătura care urma să fie observatorul nostru. L-am întrebat pe Brian dacă putea vedea lama-oița zburând pe cer:
-Unde este lama-oița? a întrebat el. Mai întâi i-am arătat ochiul Oiței. Stelele Alpha și Beta Centauri, care străluceau puternic lângă Crucea Sudului. M-am așezat lângă el și am trasat capul, corpul și picioarele strânse ale lamei din jurul norului negru atât de evident în cețurile Căii Lactee.
-În lumea anzilor, numim această constelație Lama Zburătoare, am răspuns. Numai în sezonul ploios oița zboară spre mare pentru a bea apă, apoi lama se întoarce și eliberează apa ce cade pe pământ ca ploaie pentru a uda recoltele. Dan i l-a arătat apoi pe Orion fiului său, umerii acestuia, picioarele, centura și sabia. L-am întrebat pe Dan:
-Știai că Orion ca și Crucea Sudului era o punte-chacana? Dan a spus:
-Am auzit această expresie, dar nu i-am dat niciodată atenție semnificației ei. Brian m-a întrebat:
-Cum pot fi stelele punți?
-Sunt punți, punți către cealaltă parte a Căii Lactee. Calea Lactee este un râu în cer. De la strămoși știm că Orion și Crucea Sudului sunt stelele care formează o punte peste Râul Sacru.
-Ce este pe cealaltă parte a Căii Lactee, a întrebat Brian, ce devenise acum curios.
-Este un mister, dar legenda spune despre Calea Lactee că este puntea pe care spiritele se întorc acasă. Mulți oameni cred că poți primi energie de la stele. Oamenii din vechime au construit terase în formă de piramide, urmând formațiunile naturale ale Mamei Pământ. Rezultatul final a fost formarea unei reprezentări imense a lamei- oiței, ce putea fi văzută din vârful Ollantaytambo, din locul Templului Vântului. Prima rază de lumină atinge această oiță, animal cu cel mai mic ego. Un animal de putere, ce simbolizează serviciul în folosul omenirii. Soarele este principalul arhitect al expresiei inițiale a frumuseții.” Dl Firudo Kokoku demonstrează multă imaginație, pe un câmp al cuvântului metaforic, în care intuiția joacă rolul determinant al problemei (aici, temei).
„Dl Firudo Kokoku ne surprinde plăcut printr-un text plăcut în care tratează un aspect al tradițiilor incașe. Ne-a arătat legătura pe care aceștia o aveau cu lumea celestă și-n ce fel considerau aceștia că viața le este influențată de stele. A făcut o paralelă cu Valea Râmnicului arătând că strămoșii noștri râmniceni aveau același fel de trăire și de înfrățire cu universul ca întreg. Lectura a fost plăcută și instructivă. Îl felicit și-l aștept cu alte creații.” (Laurențiu Turcu)
„Lectura de azi ne prezintă legătura peste ani între om și natură, între om și cosmos. Paralela dintre meleagurile râmnicene și vrâncene pe de o parte constituie o paralelă cu locurile natale ale incașilor. Se perpetuează credința că viețile oamenilor sunt influențate de Calea Lactee și alte corpuri cerești. Muntele Furu este asemuit cu Machu Picchu peruan. De asemenea se crede că există o lume paralelă cu pământenii situată în constelații din Calea Lactee. Un loc de frunte în discuția celor doi prieteni excursioniști îl ocupă tradițiile strămoșilor precum și arta exprimată de către strămoși în sculpturile de piatră. Proza prezentată constituie un tablou cuprinzător al vieții terestre pictată în alb, verde și și albastru. Îi dorim autorului succes în continuare și îi așteptăm prezența în cenaclu și cu alte lecturi.” (Georgeta Iuga)
„Dl Firudo Kokoku, spirit vesel, scrie un text amuzant. Lectura face referire la frumusețile Văii Râmnicului, Văii Buzăului și Vrancei. Tot în această povestire se referă la asemănarea strămoșilor noștri cu credința incașilor, credința în stele, în soare, în „câmpia de lumină”. Această povestire redă „amiciția” dintre lumea nouă și lumea arhaică, dintre doi prieteni uniți prin credință și tradiții. Mi-a plăcut mult și îi doresc succes!” (Mioara Zaharia)
Sâmbătă 27 noiembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Mihai Doina. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share