Propoziții pretențioase – Adipsii
Suta de mii, un vis irealizabil.
Chiar și așa, cu etaj, cu mansardare la al doilea, cu piatră, aditivă soclului până dincolo de el, costase jumătate, o avere considerabilă atunci. ,,Și de-o fi s-o vând cer 80.000.” Ne uitasem la ,,megaloman” ca la întâiul infatuat al Râmnicului, deși terminologia nu se mai potrivește niciunui mic nabab azi, banii aceia sunt mai puțini decât ai da pe-un apartament cu două camere la Bucale. Admitea și el în subconștient că sărea calul, că sistemul adoptiv al maximizării s-ar putea să devalorizeze definitiv clădirea, doar un nebun își permitea să dea atunci câteva miliarde pentru a obține curent electric din oraș, de la trei kilometri. Ba încă se încumetase la cumpărarea a încă unui hectar de teren arabil în spate și lateral, de pe care culesesem roșii și pepeni pentru a ne completa prânzul. Mai aveam să adormim după și ne-am fi simțit ca în vacanță. Mă străbătuse un gând, cum admirai facerea rumânului și intențiile, cuprinsul, să am doar pentru mine o astfel de proprietate. De aceea l-am și întrebat de preț. Dacă aș fi avut atâta avere, i-aș fi dat pe loc. Numai reinstalările pe acoperiș mă aduceau cu mințile în matcă. Revăzând pe Google harta locului și instantaneele mi-a reiterat teama cu care am stat în partea frontală a țuguiului, aproape de 90 de grade, un pic curbat, cu ajutorul unei scări, și la bătut tabla, dar și la încheiat coamele. Periculos de greu. Ce alte complicații inventaseră constructorii în tandem cu proprietarul. Drept pentru care, după vreo două ierni furibunde, se adeveri predicția că se poate desprinde tabla din copci, deși pusesem câte patru – un restart al montajului, din acel moment mai puține nu puneam, cum procedam la doar trei înainte – dacă nu se ia preventiva măsură de astupare a podului interior-exterior. Doliile, oricât de închise la unghi, oricât de bine bătute cu cleștele pe mijloc, s-au deformat ajungând din concave convexe. De ne-am făcut cruci. Cuie cu copci, lipituri cu cositor. De invenția holțșurubului cu cap hexagonal încă nu se auzise la noi decât vag, iar costurile erau exorbitante, ca 60 de banii ceruți pe unul la Nouă Tei acum două luni. Comoară, nu alta! C-am pus și jgheaburi, și burlane și ne-au chinuit ca pe draci Sarsailă…. Fu și trecu.
Te cheamă omul când îl plouă pe la încheieturi sau/și îi picură pe la streșini. La Spotul de pe E85 cam asta ar fi fost de făcut. Pe lateral, la alte țuguie, ca ale celui de peste drum, de pus tablă și la noua clădire lipită de restaurantul vechi jgheaburi, ca să nu mai curgă pe terasele etajelor. Că-i și spusesem lui Ionuț: ,,Aderași la ideile vecinului, te-ai urcat la naiba cu cărți!” Procedase la metoda împinge tava și cazează-te cu bani puțini, chiar dacă 60 de lei nu era deloc ieftin în acei ani. Însă camerele nu erau special pentru d-ei de vor o noapte tihnită după o călătorie lungă, ci una agitată, de maxim două ore, pe furiș cu…. Motiv pentru care râvna unei afaceri reușite și îndelungate, cu program de noapte, a dat greș. A mers până s-au plictisit amatorii râmniceni și slobozienii-bradului. Și de dansatoare, și de bătăi între ei. Și ei se plictisesc repede. Pentru noi n-a fost să fie.
