Spații culturale nr. 48 (13)
Nicolai TĂICUȚU
Raftul cu cărți
Viorel Savin, De-ajuns!, Editura Babel, Bacău, 2016, 234 p. O carte despre plagiat ne propune dl. Viorel Savin. Iar editorul cărții, Ionel Rusei, menționează în Argument: Cartea de față cuprinde câteva opinii, fiecare încercând să devoaleze un alt unghi al acestui fenomen. Răspund celor cinci întrebări despre plagiat: Vasile Agapie, Paul Aretzu, Mirela Bălan, Nicolae Băciuț, Mioara Băluță, Adrian Botez, Mihai Nechita Burculeț, Alexandru Cetățeanu, Doru Ciucescu, Livia Ciupercă, Theodor Codreanu, Grigore Codrescu, Constantin Cubleșan, Ioan Dumitru Denciu, Virgil Diaconu, Ștefan Dumitrescu, Ioan Enache, Adrian Alui Gheorghe, Constantin Isache, Petre Isachi, Rodica Lăzărescu, Victor Mitocaru, Gheorghe Andrei Neagu, Gruia Novac, Gheorghe Parascan, Adrian Dinu Rachieru, George Roca, Adrian G. Romila, Cristina Ștefan, Adrian Țion, Lucian Vasiliu, Alexa Visarion.
Radu Ulmeanu, Ceea ce suntem, Colecția: Gheorghe Grigurcu vă recomandă, Editura Pleiade, Satu Mare, 2016, 156 p. Și precizează Gheorghe Grigurcu încă de la începutul prefeței (Sub „soarele nopții”): Spectrul discursului poetic al lui Radu Ulmeanu e unul dintre cele mai largi. Spirit rebel, „fiind cu toate-n veac nepotrivit”, d-sa își măsoară forțele cu temele „grele” ale poeziei, așa cum un sportiv ar mânui halterele. Nu se oprește la o singură atitudine, nu e monocord, trecând pasional printr-o diversitate a tonalității, de la invocația sau imprecația patetică la dantelăria unor declarații galante…
Titi Damian, Tablouri în oglinda sufletului, Editgraph Buzău, 2015, 266 p. O carte despre oamenii și locurile dragi. Într-o notă-argument autorul menționează: Aceste pagini (…) au izvorât din necesitatea firească de a mă apleca nu numai asupra cărților pe care cu migală le scriu sau cu patimă le citesc, ci și dintr-o pornire adâncă, interioară de a privi și relata, pentru cititori, ceea ce se întâmplă în spațiul geografic în care m-am născut și în spațiul spiritual în care m-am „preumblat” (Alecsandri) (…) Citind aceste pagini, cu certitudine cititorul va descoperi, fără prea mult efort, că matricea mea sufletească s-a plămădit în Muscel, iar cea spirituală în Urziceni. Pe această cale, rog pe toți cei care își vor descoperi numele în aceste pagini să nu se supere și să le considere doar un gest de sinceritate și prietenie.
Armina Flavia Adam, Pumnul din vid, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2015, 108 p. Eu, iubitorul de poezie, dar necriticul literar, zic că Armina Flavia Adam este o poetă împlinită într-ale scrisului. Spre confirmare citez poemul când Dumnezeu pictează: ce bine îți stă Doamne,/ cu părul lung și ochii căprui,/ cu pensula în dreapta și paleta-n cealaltă// demult n-ai mai pictat-o pe maica/ strângându-și năframa la spate,/ nici anii lui tata nu i-ai mai prins/ în barba albită,// întinde-ți năvoadele, Dreptule,/ acoperă-mi mâinile cu sărutările tale,/ îndestulată să mă trezesc dimineața/ de liniștea ta!
Sorin Călin, Zăngănele, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2016, 211 p. Sorin Călin n-are darul tăcerii. El gândește cu voce tare, precum aceste eseuri, curios numite Zăngănele, trăirile și retrăirile sale, luările lui de atitudine din fiecare zi, mai toate cu duhul blândeții. A selectat și a trecut prin sita talentului său într-ale scrisului zile din anul 2015, mai puțin lunile ianuarie, septembrie – noiembrie. Ar fi banal să credem că eseurile poartă ca titlu doar zilele în care au fost concepute, nu, prin esențializare creativă capătă valoare de eveniment. Și astfel, Sorin Călin ne pune la curent cu 102 sau 103 evenimente (cifra nu este exactă pentru că nu există Cuprins).
Gina Zaharia, Promisiunea de joi, Editgraph, Buzău, 2015, 122 p. Noul roman al Ginei Zaharia, Promisiunea de joi, se bucură de o prefață scrisă de criticul Ion Roșioru și intitulată Un roman polițist convingător. Iată câteva din mențiunile criticului: … Cartea aci în discuție are toate ingredientele canonice ale specie și, ca orice scriere polițistă care se respectă, ține trează, pe tot cuprinsul ei, atenția și curiozitatea cititorului.(…) Romanul Promisiunea de joi îmbogățește convingător și indubitabil lista autorilor români de scrieri polițiste cu un nume deja consacrat: Gina Zaharia.
Fevronia Spirescu, Inorogul roșu, Editura Docucenter, Bacău, 2016, 36 p. Scriitorul Ioan Viștea, într-o notă de lector, făcea și următoarea mențiune: „Inorogul roșu” este o carte frumoasă, dar nu în sens calofil, e plină de har scriitoricesc, de tâlc, de pledoarii și apeluri subliminale la înțelepciune, drenând subteranele firului epic atât de cursiv și inspirat și obligând autoarea la o lungă și salutară carieră menită să reanime, stenic și necesar, vitregita literatură pentru copii. Ilustrațiile tip carte de colorat aparțin tot autoarei, Fevronia Spirescu.
Emil Ariton, Spre zări neștiute, spre stranii tărâmuri, I, Crigarux, Piatra Neamț, 2014, 132 p. Din mențiunile făcute de Cristian Livescu în postfața acestei cărți, cităm: Emil Ariton oferă poeme îndelung dăltuite, încifrate, prin torsiuni de limbaj sau notații fulgurante, adesea „răsucite”, sugestive, efortul său năzuind la evadarea dintr-un real apăsat de vitregii, spre un univers superior, al instalării în materialul fermecat al cuvintelor. (…) Cartea lui Emil Ariton confirmă experiența unui poet sedus de jocul închipuirilor, care își pune la încercare plăcerea de a se minuna de spectacolul armoniei cuvintelor.
Romanița-Maria Ștențel, Anotimpuri creatoare, Rawex Coms, București, 2016, 70 p. Autoarea menționează pe coperta a patra a cărții: Mi-am imaginat, într-o bună zi, că aș putea crea un altfel de calendar, unul special, pentru minte, inimă și literatură, care să nu înceapă „clasic” în ianuarie! (…) Am ales, astfel, pentru convorbiri de suflet, opt personalități de renume… dar neapărat care s-au născut într-una din lunile „calendarului” meu special din iunie (2015) până în ianuarie (2016). Aceste personalități sunt: Ion Andreiță, Ileana Hogea Velișcu, Rodica Popescu-Bitănescu, Alexandru Tomescu, Coman Șova, Gabriela Szabo, Gheorghe Păun și George Șovu.
Silviu Cristache, Cimitirul iubitelor mele, Editura Pim, Iași, 2015, 108 p. Volumul de versuri al lui Silviu Cristache are o prefață semnată de Nicolae Mavrodin (Un nou volum de poezie) și o Postfață semnată de Viorica Ruse-Zorojan, din care cităm: Cimitirul iubitelor mele, noua stea a lui Silviu Cristache, constituie o paradigmă tridimensională a înțelegerii: simbolul despărțirii de viață adăugat celui al iubitei nemuritoare – veșnica femeie de care este legată geneza, facerea și al treilea simbol: posesia; „iubitele” rămân în sufletul poetului care le elogiază în continuare, deși acestea devin abstracte, departe de concret, într-un nivel superior.
Mircea Constantin Jurebie, Sonete, Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2015, 116 p. Eternul sonet…, atunci când e bine scris! Precum un Ecou de vară: Ecou de vară în toamnă târzie,/ Păstrează o urmă de frumusețe,/ Duioasă, picură stropi de blândețe,/ Și norii sunt plini de melancolie.// Ziua își poartă cărunta noblețe,/ Distinsă, regală, în pribegie,/ Din mica umbrelă de păpădie,/ Vântul împrăștie fire răzlețe.// Privirea albastră mângâie cerul/ Lumina clipește stins, fără vlagă,/ Pe gânduri, adoarme însuși misterul.// Apusul din suflet tainic se roagă,/ Speriat că îl absoarbe eterul…/ Eu am ostenit, iubirea mea dragă…
Gabriel Peneș, Poezii, Editgraph, Buzău, 2016, 97 p. Autorul, în Cuvânt înainte, face câteva mențiuni, din care cităm: Volumul de față cuprinde o selecție făcută din cele patru plachete anterioare (…). Sunt versuri diferite ca stil, din perioade absolut diferite ale vieții mele. (…) Dar în asaltul tot mai dur, mai cinic, mai „carnivor” al realității din vremuri și din oameni, mi-am găsit mulțumirea măcar în faptul că, de-a lungul timpului, din când în când, unele suflete s-au regăsit, fie și pentru câteva clipe, în unele poezii de-ale mele, în unele cuvinte, în unele imagini, în unele stări.
