Cenaclul Alexandru Sihleanu – 30 Octombrie 2021
SĂ PRIVIM ÎN NOI, SĂ NE CUNOAȘTEM POTENȚELE
Sâmbătă, 30 octombrie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea. În această Sâmbătă a morților –Moșii de toamnă este bine să-i pomenim pe cei plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Ștefan Șerbănescu, Mihai Voicu, Mircea V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană. Dumnezeu să-i odihnească!
„(Ambiguitate) Citesc la știri… o nebunie!/ Dar una nu pricep, bădie:/ Să mor de Domnul Sfânt luat,/ Sau de Iohannis vaccinat? (Altruism) Frumos e vaccinul, ne umple de bine/ Cu rost doar, ni-l dau guvernanții,/ Dar ceea ce-i bun, eu nu țin pentru mine,/ Tot timpul, cedez pentru alții. (Vaccin românesc) Mă vaccinez, ca să-mi tihnească,/ În modul cel mai delicat:/ C-un țoi de țuică românească/ Și vin negru premiat.” (Laurențiu Turcu)
„(Luptă fiecare cu ce poate) N-aș vrea să rănesc prostia,/ Că nu lupt cu arma-n mână./ Cred că pixul și hârtia / Este arma cea mai bună. (Pentru ce se luptă unii) Luptă clasele-ntre ele/ Fără nici un rezultat,/ Chiar pe ritmuri de manele/ Pentr-un loc de deputat. (Constatare) Luptă clasele-ntre ele,/ Cea de jos cu cea de sus,/ Cu vorbea urâte, grele,/ Dar nicăieri n-au ajuns.” (Safta Leaută, prin telefon cu dor de la Constanța)
„(Tele tele și novele) Viitorul nu îl au,/ Las Fierbinți, trecut incert,/ La programul ce ni-l dau,/ Urmărim, au dat…in fiert. (Iresponsabilitate) Mulți Sosoci și-apoi Sosoace,/ Ce nu-l au pe vino-ncoace,/ Bucuroși când își fac plinul,/ Dar si-au terminat… veninul. (Politicienii nostri) Nu știm cum, dar se întâmplă,/ Ei ne spun că sunt o stâncă!/ O repetă an de an,/ Sunt un simplu… bolovan.” (Dumitru Hangu, prin telefon )
A urmat lectorul de serviciu, Viorel Dodan, cu un grupaj de proză scurtă și poezie. Înainte de a începe lectura Viorel Dodan a… mărturisit: „Este bine să ne amintim de cei plecați dintre noi: Matincă și Agheană”.
Vă ofer lectura: (Al cincilea val) „Plaja geme de lume. Puținii curajoși intră perechi-perechi, ținându-se de mână, sau câte unul, în marea agitată, deși steagul roșu flutură de azi dimineață. Intră încet în mare până la brâu, udându-și tacticos brațele, burta sau sânii, ieșind apoi satisfăcuți și cu vezica golită… E aproape vremea prânzului și prevăzătorii își strâng cearceafurile ca să ajungă cât mai aproape la coada de la autoservire.
– Auzi? Strânge-ți și tu mai repede alea și hai să mergem, că iar stăm două ore, ca ieri, la coadă!
– Ei, hai, că n-au fost două ore! Prea exagerezi și tu!…
– Mami, mami, de ce nu mai stăăăm?
– Nu mai stăm, mami, că mergem să mâncăăăm! Ție nu ți-e foame?
– Nuuu! Eu vreau să mai staaau la plajăăă!
– Mă, tu n-auzi că mergem să mâncăm?! Ia să-ți cari tu singurel și colacu` și piscinuța… și găletușele… și mingea… Că n-o să ți le car tot io, da? Și să vezi tu atunci ce foame o să-ți fie!
– Aaaa…hahahaaaa… Da` de ce trebuie să le car io pe toateee? Hahahaaaa! Că nu mai pot să stau pe Insta… Heaaa.. heaaa!…
– Hai, dragă, ia alea ale copilului și nu mai face pe nebunu`! Am venit să ne relaxăm, nu să ne enervăm toată ziua!
– Da` de ce nu le cari tu, mă rog, dacă ții așa de mult la fii-tu?!
– Da?! Și geanta cu loțiuni de plajă. cu creme autobronzante, cu… toate alea, cine-o cară? Tata, din groapă?! După ce că ai turnat toată ziua la bere-n tine, nici atâta lucru nu vrei să faci!…
– Păi, n-ai zis că am venit să ne relaxăm?!
– Hai, lasă discuțiile și mișcă-ți fizicu`, că iar ni se-ntind urechile până mâncăm!
– Mda! Atâta știi să zici! Nici aicea nu poți să te abții să dai ordine!.. Da` gata! Nu mai merge! Fac ce vreu io de-acuma!… Așa, ca să știi!
– Hahaha! Oooo, iote-te la el, Războinicu` luminii! Războinicu` infinitului! Iron Man-u`… sufletului! Păi, nu vine ea noaptea aia, mă, puișor?! Ce-o să mai dormi tu în altă galaxie!… Da, da!
– Mami, mami, da` de ce o să doarmă tati în altă galaxie? Asta nu mai e bună?
– Nu, mă, nu mai e bună! Că s-a tot mărit! Hă! Hă!
– Nu ți-ar fi rușine obrazului, să zici așa ceva de față cu copilu`!
– Hai, lasă, că nu știe el de-astea!
– Tati, tati, înseamnă că mami e o galaxie mare? Adică e grasă?
– Aoleu! Șșșșt! Mă, puiule, vorbește mai încet, că te-aude toată plaja! Na, ziceai că nu știe copilu`!
– Lasă să știe! Și să-nțeleagă! Că, poate i-o folosi-n veață!… Pfoooai de… capu` meu! Ce coadă-i aiceeeaaa! Nevastă, ce facem?
– Da?! Acuma mă-ntrebi ce facem, mă, Gardianu` galaxiei?! Nu știu ce faci tu, da` io nu stau la coada asta! Bagă-te și tu-n față! Descurcă-te, că de-aia ești capu` familiei!…
– Da, daaa, tati! Tati e cel mai taree! Yeeei!… Bagă-te-n față!… Bagă-te-n față!… Nu sta la coadă!… mnie-mne-ne-ne-neee!
– Alo, domnu`! Păi, ce faceți?! Coada e după colț! Haideți, vă rog, că și noi stăm deja de o oră, da?!
– Aaa, nuu! Că vreau doar să-ntreb ceva!… Auzi? Vrei ceafă cu cartofi prăjiți sau cu cartofi natur?
– Știi că-mi place natur! Da` să fie românești!
– Mami, mami! Mie-mi vine să fac pipi!
– Vaaai de capu` meu! Alta acuma! Păi, n-ai făcut, mă, în apă, cum ți-am zis?!
– Nu, că nu mi-a venit!
– Daaa, și ți-a venit tocmai acuma! Tu știi cât e taxa la veceu? Un leu! Să dau io un leu, când puteai să faci gratis! De câte ori ne-ai văzut pe noi că ne-am dus la veceu, ai? Zi, mă! Copchil tâmpit!…
– Gataaa! Ia uite cum s-a descurcat Războinicu` luminii! Păi, ce?! Stăteam io la coada aia, cu toți fraierii ăia?! Hă, hă!
– Ăsta micu` cică vrea la baie!
– Acuma?! Las-o dracu`, mă copchile! Cât ai stat în apă, ce-ai făcut?
– Aaaahaaa! Fac pe mineee!
– Mă, io de-aci nu mă ridic, că-mi ia altu` locu`! Du-te colo, după colț și fă!
– Aaaahaaa! Da` dacă mă vede cinevaaa? Aaaahaa! Hai cu minee!
– Mă, du-te, că nu te vede nimenea! Sunt io aci! Auzi, dacă nu ne săturăm, mai luăm câte-o porție?
– Mhm… Damff să mffie tot ca ăștia, că… emmfff… buni! Mfff… mff!
– Gata, tati! Am fost! Am făcut și caca!
– Bravo, mă! Ai văzut?! Ți-a zis cineva ceva?
– M-a văzut o tanti și mi-a zis să-mi fie rușine, că sunt mare și…!
– Las-o, mă, dracu` p-aia! Tu ce i-ai zis? Sau ai tăcut ca prostu`?
– Nuuu! I-am zis: ,,Du-te, fă, dracu` de babă!”
– Bravo! Așa, mă! Nu fi prost, să te lași la alții! Pentru asta îți mai iau o-nghețată de-aia mare!
– Până la-nghețată, ia mai adu tu niște bere, că mi-e sete! Hai, și p-ormă să mergem, să dormim oleacă, că am obosit!
– Gataaa! Vine băiatuuu`!… Nu, nu, că vreau doar să-ntreb ceva!… Păpușa, îmi mai dai și mie patru bericioaice?… (…)
(acolo unde se avântă plugurile) pe înălțimile spinării line/ ale câmpiei adormite/ trag brazda rodului ce vine/ fiare de pluguri, ascuțite// în largul miriștii tăcute/ se scrijelesc noi legăminte/ ce cu sudoare sunt făcute/ zălog etern pe oseminte// suflarea vântului zbicește/ răni ale dulcii scrijeliri/ iar soarele le încălzește/ cu raza marii lui iubiri// cu mâna streașină făcută,/ stă rezemată-n stâlpul porții/ o umbră tremurând tăcută/ uitată de răbojul sorții// a fost odată când câmpia/ se lua pe talpa lui osoasă/ și când trăia cu bucuria/ cântării fierului de coasă// și azi, câmpia îl așteaptă/ să scrie cum făcea odată/ cu sapa, rânduiala dreaptă/ în roua nopții semănată// dar pe spinarea ei cea lină/ pașii nu i se mai aud/ căci se îndreaptă spre lumină/ spre un tărâm de verde crud…
(eșafod) plânsetul ploii abia se oprise/ și soarele palid abia răsărise/ când se umplu piața de norod/ la inaugurarea unui eșafod…// văzându-l, cu toții apreciară/ pe meșterii care, la el lucrară/ făcându-l să stea falnic, erect/ și nu-i găsiră niciun defect…// lemnul adus din pădurea vecină/ proaspăt tăiat, ca să-i țină/ pe toți ce vor fi spânzurați,/ sau, după caz, ghilotinați…// podiumul miroase a stejar/ lucrat cu migală de un tâmplar,/ care e mândru de-a sa lucrare/ care, iată, sclipește în soare!// și gâdele însuși a apreciat/ frumoasa lucrare ce s-a înălțat/ venind pregătit și el de acasă/ cu o cagulă neagră, frumoasă…// funia este și ea, împletită în șase/ din cea mai fină și scumpă mătase,/ și potrivită în așa fel astfel încât/ să fie moale când se strânge pe gât…// și, vai, ce frumos se leagănă-n soare/ așteptând gâtul pentru strânsoare/ pare o limbă de vechi metronom/ măsurând timpul rămas unui om// norodul curios a venit grămadă/ eroul zilei de astăzi ca să îl vadă/ și dacă se zbate-n spânzurătoare,/ dând disperat din mâini și picioare…// iar ei să-i dea note și să aplaude,/ întreaga prestație să i-o și laude/ apreciind dacă a murit frumos/ sau, dimpotrivă, în mod rușinos…// și să compare de-a meritat să vină/ la spânzurătoare, nu la ghilotină/ căci, zău, ei ar fi avut de ales,/ iar asta nu se întâmplă prea des…// căci dacă spectacolul e garantat/ nu mai contează un spânzurat/ care, oricum are-o clipă de glorie/ ca să dispară apoi din memorie…// cineva îl aduce pe podium pe acuzat,/ iar gâdele, mânecile și le-a suflecat,/ preotul își face și el, treaba lui/ citindu-i încet versetele Domnului…// legat la ochi, sărmanul acuzat/ urcă pe podium, pășind speriat,/ pieptu-i tresaltă, inima-i bate/ mâinile-i sunt legate la spate…// mișcarea e scurtă, cu fermitate/ frânghia geme de-a lui greutate,/ însă se strânge frumos după gât/ un icnet scurt, o zbatere și… atât…// mulțimea tăcută izbucnește-n urale,/ apoi pleacă grăbită la ale sale,/ uitându-l degrabă pe cel spânzurat/ și gândindu-se deja la celălalt…// – Și totuși, de ce a fost vinovat,/ cel care tocmai a fost spânzurat?/ întreabă în șoaptă unul din ei,/ privind la legănatul funiei…// – O faptă gravă în aceste vremuri/ care te face să te cutremuri:/ pedeapsa e dură, dă lumii de știre/ a fost găsit vinovat de… iubire!// Așa vor păți negreșit toți acei/ care vor mai pica în mrejele ei:/ vor fi foarte repede judecați/ și-n funii de mătase atârnați…// Să fie mulțumit că pedeapsa divină/ nu i-a hărăzit vreo ghilotină,/ că, altfel, un asemenea acuzat,/ ar mai fi fost și decapitat!// Și-atunci, deși prea târziu, ar fi fost/ ar fi aflat că o vorbă are rost/ când spune, că, indiferent de trăire,/ să nu-ți pierzi capul pentru-o iubire! (…) Dl Viorel Dodan dovedește talent, imaginație și spirit de observație. Sănătate și spor la scris! Să ne întâlnim mai des!
„Lectorul de astăzi, dl Viorel Dodan, m-a surprins că nu se pricepe doar la epigrame, ci și la proză scurtă și poezie de calitate. Dincolo de temele tratate în trei proze și cinci poezii citite astăzi se percepe o subtilă critică socială a societății de astăzi. Sunt prezentați tineri care nu au alt ideal decât în a parveni și oameni care folosesc puterea fără a urmări valoarea propriu-zisă a celui protejat și nici binele social. Nebunii sunt mai normali decât sănătoșii din jur și există riscul unei evoluții care să transforme întreaga nație într-un ospiciu uriaș. Felicit pe lector pentru prestația de astăzi și îi mulțumesc pentru că ne-a permis să-l cunoaștem mai bine decât până acum.” (Laurențiu Turcu)
„Viorel Dodan continuă să scrie în nota tradițională. Asta a făcut și în proza tradițională pe care o scrie. Este o proză de calitate. Este un scriitor cu calități excelente. D. R. Popescu a introdus în literatura română un alt mod de a privi realitatea. Unul dintre romanele sale „F”, un roman excepțional trebuie citit. Cele trei proze înseamnă o criză tematică Trebuie să ajungă la proze care privesc condiția umană. Romulus Guga un alt scriitor, păcat, a plecat prea devreme are romane deosebite. Dodan are oralitatea stilului și din faptul că a păcătuit ca ziarist. A intuit că toată viața noastră o să fie un circ. Să citească D.R. Popescu, Romulus Buga, Dino Buzzati.” (Grigore Leaua)
„Aș zice despre lectorul de azi că ne-a prezentat, într-un stil clar, moravuri ale societății contemporane în proză. Aceste tipuri de manifestare evocate sunt des întâlnite în societatea de azi, din păcate. Poezia în vers alb oglindește o stare de spirit nouă, în concordanță cu trăirea și cunoașterea unor fapte de viață. Poezia, în general, nu este împodobită cu figuri de stil comunică simplitate, un stil direct. Îi dorim succes și îl așteptăm cu alte lucrări.” (Georgeta Iuga)
„Din punctul meu de vedere, ședința de astăzi a dispus de o bogăție literară. Mi-a plăcut în egală măsură atât proza cât și poezia lectorului de serviciu. Îi urez succes în continuare și să ne mai auzim.” (Denisa Panait)
„Dl lector de astăzi a venit în mijlocul nostru să prezinte în stilul literar, care din punctul meu de vedere, este captivant, este benefic, dinamic. Ca cititor de profesie, este foarte mult gustat de mine, deoarece introduce în ființa mea emoții plăcute. Amintesc în acest sens de proza care mi-a deschis albumul de amintiri de pe litoralul agitat al Mării Negre, cu valurile ce transmit muzicalitate. De asemenea foarte interesantă este prezentarea generației cu blugi rupți în genunchi din cauza muncilor la care s-au pretat. Mi-a plăcut dinamismul din proza Schiloduʼ cu cadența soldățească care ne transmite multă energie. Poezia este la obiect și la subiect. Rămâne să recitesc textele și să mă bucur în continuare de farmecul acestor texte.” (Adrian Câmpeanu)
„Am ascultat pe lectorul de serviciu de astăzi, dl Viorel Dodan. În prezentarea dânsului m-a impresionat felul în care și-a expus lucrările. Tot ce a prezentat m-a impresionat. Referitor la nebuni și iubire, luate separat, arată fiecare problematica. Poetic observăm că iubirea poate merge până la nebunie.” (Dumitru Bardaș)
Sâmbătă, 06 noiembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Georgeta Iuga. Vă așteptăm, cu drag!
