Fărădelegea lui Călin – Lodul țivil
Uneori făcute, alteori născute și prea puțin rezultate.
Invențiile rămân viabile strict beletristic. Trebuie să mai apleci urechea și să te îndemni că nu orice trecere de la substantiv la verb are înclinații ,,artistice”. Așa uzucapat-ul din Art. 675, obârșia uzucapiană – iată ce înseamnă transformarea terminației ,,piune” în ,,piană”, câtă ,,dulceață”… – fiind exclusă de la împărțirea unui bun cu mai mulți contribuitori la devenirea-i proprietărească, atunci când apare exclusivismul folosinței.
Realizabil partajul – știința anterioratului (!) e de-acum floare la ureche – în cotele inițiale, stabilite la intrarea în proprietate. Să nu fie comuniunea materială inseparabilă sau nu ,,… comod partajabil în natură…”, fiindcă se supune celor două variante ale Al. 2: atribuirea fostului bun comun unuia sau mai multor ante-deținători, la schimb pe-o sultă (aflu imediat și vă spui ce hram poartă); vânzarea ,,obiectului” după reguli stabilite de comun acord; ori la licitație, când li se năzărește de vreo oneroasă tranzacție. Sper să fie totuși o scăpare nevinovată, nu tot o rotire de cuvinte, ca să nu plictisească ,,juriștii”, completarea cu ,,… distribuirea prețului…” după vânzare, sumă se potrivea mai curând, altfel avem o nouă nucă-n perete. (Art. 676)
Deși trecerea în revistă a anomaliilor s-a oprit la vizibilitatea conspectiv, anticiparea ,,fructelor tari” se adeverește la un alt Al. 2, din corpore-le Art. 677, unde ,,potriveala” e vădită, ,,suma necesară” lingvistic apare pentru stingerea ,,datoriilor”, și aici înlocuite cu ,,obligații” de la un alineat la altul. La primul ca necesitate și normalitate în ajungerea lor la scadență chiar în anul partajului. La al doilea, cu accent pe ,,acestor”, dar urmat de altă vocabulă, fie chiar sinonimă, însă interpretabilă juridic, și rezolvarea achitării sumelor datorate prin metoda opririi lor după vânzarea bunului fiecărui proprietar proporțional….
Executări silite. Pentru acel sau acei coproprietari datornici – se pot, așadar, ,,consuma” până la exhaustivitate toate formele unei buchii -, până la realizare de deziderat în instanță. Cota parte din bun devenind obiect de urmărire silită. Din nou se introduce în text suma. Soluția executării – vânzarea. Cu anunț către coproprietari, marjă două săptămâni, preferați la adjudecare. Afurisenia… abia acum începe. Scaiul creditării prinzându-se de bun și după partajare, dar, numai pentru: drept de garanție, conservare s-au administrare. Locul – Al. 3 – și fapta – exchange-ul expresionist: ,,… în mâinile oricui s-ar găsi…” la paritate cu firescul ,,orice proprietar ar deține bunul”. Al. 4, fără să fie mai breaz, readuce împărțeala în detrimentul împărțirii. Vizavi de convențiile suspendării ei, opozabile creditorilor, doar dacă bunul monil sau imobil a fost dobândit/ autentificat legal înainte de nașterea îndatorării (!). Fu Art. 678.
Hachițe și chichițe. N creditori. Putând efectua intervenții în partajele cerute de alți furnizori de credit. Nu în toate situațiile. Au totuși posibilitatea să intervină când: s-a produs partajul în lipsa lor; nu s-a ținut seama de opoziția lor la partaj; când partajul a fost simulat. Din categoria lor, a creditorilor, și cei cu conservarea și administrarea de mai devreme. (Art. 679)
Cu ,,dar”-ul ăsta…. Nenecesar. Iterând pe ,,numai”, se nasc premisele restricției totale. Caz pentru intrarea în drepturi a oricărui coproprietar după partaj, când bunul îi aparține în exclusivitate sau banii atribuiți pentru acesta: aici ,,… numai cu începere de la data stabilită în actul de partaj…” Prin urmare, continuarea frazei, suspendabilă pentru propoziția discutată, aduce un nou termen: ,,… data încheierii actului…” versiunii ,,… împărțelii voluntare…” și hotărârea definitivă de judecată. Act egal juridic cu celelalte. Însă, așa ne place nouă, românilor, să ne dăm în stambă. Bunurile ca bunurile, imobilele se predau la cheie doar după cutume: forma autentică a actului de partaj, hotărâre judecătorească, înscriere în carte funciară. (Art. 680)
