Cenaclul Alexandru Sihleanu – 9 Octombrie 2021
SLAVĂ CREATORILOR DE FRUMOS!
Sâmbătă, 09 octombrie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„(Știri pe scurt) După ce politicienii s-au mâncat între ei, acum mănâncă borș! (Șoșocării politice) Românii la vremuri grele/ Își fac garduri de nuiele./ Pentru a stabili balanța,/ Ne vorbește Șoșoclanța! (Atitudini românești) Azi, românii cu mândrie/ Își amintesc de centenar/ Și mai dau o bătălie,/ La iarbă verde, la grătar! (Nedumerire) Eu nu înțeleg țăranii/ Ce beau țuică, bere, vin,/ Adunând la vârstă anii…/ Să le fie un vaccin?” (Dumitru Hangu)
„În anul 2006 O.N.U. a stabilit ca la 1octombrie să se sărbătorească în fiecare an ZIUA PERSOANELOR VÂRSTNICE, iar la 11 octombrie ZIUA INTERNAȚONALĂ A FETELOR. Pentru a fi și cenaclul nostru în rând cu lumea internațională, vă rog să-mi permiteți să prezint (cu mici întârzieri) câte o poezie referitoare la cele două evenimente. (Persoanele vârstnice –autor necunoscut) Merg încet, se țin de mână…/ Și se leagănă ușor/ Un bătrân și o bătrână…/ Adânciți în lumea lor.// Se opresc, își trag suflarea…/ Și se țin mai strâns de mână;/ Sunt bătrâni, dar ei la Domnul/ Mulțumesc că-s împreună.// Împart și dureri, și doruri,/ Amintiri care-i unesc;/ Din privirea lor fragilă/ Vezi cum încă se iubesc.// Viața lor e o poveste,/ O nuvelă, un roman;/ A trecut așa grăbită/ Parcă a fost un singur an!// Timpul a trecut ca vântul./ Toate le-au trăit cu foc./ „Dacă, poate, murim mâine/ Să ne puneți la un loc!” (Fetele –autor col.ing.r. Nicolae Birceanu) Niște bărbați cu voci umile/ L-au întrebat pe Domnul Sfânt:/ – Ce se-ntâmplă cu femeile/ Care trăiesc pe acest pământ?// Când sunt fete sunt candide,/ Bune, dulci și drăgăstoase,/ Frumoase tare și timide,/ Blânde, calde, grațioase…// Dar, de cum ajung femei,/ Devin prea cicălitoare,/ Geloase… fără temei/ Și mereu sâcâitoare!// -Vreți răspunsuri competente?/ De ce vă plângeți, dragii mei? De la-nceput le-am făcut fete;/ Voi singuri le-ați făcut femei!… În mijlocul toamnei doresc să vă prezint două epigrame de sezon pe care le-am cules din revista REZERVISTUL ROMÂN din octombrie 2017 și sunt create de un pensionar militar, subofițer, Liviu Gogu: (Toamna) „Să vină forțele armate!”/ Strigau nevestele disperate,/ „…Că-s sinistrați ai noștri soți/ De două zile-n crâșmă… toți!” (Nostalgie) A venit toamna ruginie,/ Cu fructe dulci pentru copii,/ Cu rod bogat pe câmp și-n vie/ Și drumuri pline de… cheflii! În rubrica IN MEMORIAM am prezentat anterior gândurile mele referitoare la colegii din cenaclu care ne-au părăsit mergând în lumea îngerilor și a sfinților. E adevărat că am amintit mai mult de maestrul Agheană, observând frecvența cu care ceilalți participanți la rubrica amintită se refereau la „regele divertismentului” Matincă Costea. Azi tot despre colegul Agheană vreau să vorbesc, mai precis, despre familia maestrului (am primit acceptul din partea familiei sale)… Dumnezeu să-i odihnească!” (Mihai Doina)
„(Gândul de pe urmă) Chiar dacă mă simt fără vlagă,/ N-am să dau la nimeni șpagă./ Cea mai bună rezolvare,/ Mă-nsor după vaccinare! (Infidelitate) Îți fac o mărturisire:/ Cât am stat pe la Madrid,/ Am mai călcat strâmb, iubire/ Și m-am ales cu Covid. (Iubește-ți aproapele) M-am umplut de fericire/ Citind psalmul lui David,/ Dar, nu pot avea iubire/ Pentru dușmanul Covid.” (Safta Leaută, prin telefon, cu dor de la Constanța)
„(Stomatologice) Pentru pacientul care/ Este primul meu venit/ Eu ofer bonificare:/ Scot toți dinții, gratuit; Pacientul care vine/ Ca să scoată o măsea/ Are bonus de la mine:/ Mai scot trei, din partea mea; Sunt dentist de anvergură/ Și cu totul plin de har:/ Vii cu dinții toți în gură,/ Pleci cu ei în buzunar. (Unor tineri părinți stomatologi) E un blam cum nu există,/ De îi râde-ntregul târg:/ El dentist și ea dentistă,/ Dar copilul lor e știrb!” (Laurențiu Turcu, prin telefon)
A urmat lectorul de serviciu, George Anghel, cu un grupaj de epigrame. Vă ofer spre lectură: „(Ispite feminine) Sâni bogați și lungi picioare,/ Talie de nota zece,/ E frumoasă ca o floare,/ Însă zestrea o întrece. (La un vernisaj) Un mare critic ca năpasta,/ Va fi acid, tăios și crud,/ Căci și-a văzut zâmbind nevasta/ Cu nonșalanță… dintr-un nud. (Piciorul la femeie) Cu alură de felină,/ Înăltuță și gingașă,/ Glezna este partea fină,/ Însă coapsa… este nașpa. (Arta plastică) Privind bogata-i zestre,/ Găsesc superbă piesa,/ Printre statui ecvestre,/ Un bust de poetesă. (Mărire) Pe-al artei admirabil drum,/ Dorind să joace teatru,/ Ea sânii și-a mărit/ Și astfel… are patru. (Gafă în pandemie) O faci cu mintea roasă,/ Cu referiri la gură,/ Și-i spui că e frumoasă,/ Cu masca pe figură. (Nuduri) Dacă foamea o răzbește,/ Și-n stomac ea o răscoală,/ E normal că-i omenește,/ Va mânca o pâine goală. (O scriitoare bună) De critici mult apreciată,/ Cu stilul ei dulceag și plat,/ Va fi în cronici lăudată,/ Ca fost citită și în pat. (Balerină) Superbă cu porniri șarmante,/ Cuceritoare peste poate,/ M-a încântat cu două poante,/ La fel ca dânsa decoltate. (Plajă la nudiști) Piele multă, toată goală,/ Pentru un aspru pedagog/ Și e mare plictiseală,/ Dacă ești dermatolog. (De ce nu?) Cum vecina mi-e pe plac,/ Merg destul de des la ea,/ Că mă cheamă la cafea,/ Și mă pune s-o și fac. (Un soț iubitor) Soțioara-i drăgăstoasă,/ Pricepută la gogoși,/ Chiar și singură de-o lași/ Face tot copii frumoși. (Aleșii neamului) Nu le e nici lor ușor,/ Când îi vezi că permanent,/ Trag din greu pentru popor,/ Aghioase-n parlament. (Vecinul macho man) Îl credea fără reproș,/ Printre a lui Eros-servi,/ Numai că a lui cocoș,/ A călcat-o doar pe nervi. (Un soț nervos) Văzându-i ea privirile,/ Turbată-i spuse, ca-ntre soți,/ Să-ți controlezi ieșirile,/ Dacă intrările nu poți. (Sensibilă) Remarcând a lui candoare,/ Ea îl pupă așa pe șest,/ Că-i la suflet fată mare,/ Și e harcea-parcea-n rest…” Peste așteptări, știindu-l pe dl George Anghel creator de poezii religioase! Merită felicitări! Sănătate și spor la scris!
„Intervenția mea nu este menită să critice lectorul. Un mare filosof al antichității și al lumii din totdeauna, renumitul Platon, a declarat: „un lucru pentru ca să fie corect comentat, trebuie să fie judecat de cei pricepuți, de cei care stăpânesc o asemenea meserie, iar nu de cei mulți!” Eu mă găsesc între cei mulți, la urma lor! Consider că epigramele sunt produs al spiritului ales, deosebit, care fac casă bună cu inteligența și umorul, iar epigramistul are obligația morală de a-și asuma responsabilitatea să descopere vicii și să nu le treacă sub tăcere! Observarea oamenilor și a comunității în care trăiește dl George Anghel este clar vizionară. D-sa consideră epigrama ca un „medicament care vindecă defecte morale.” Dovedind o cultură solidă și dovedindu-se un observator excelent al lumii, lectorul își îndeplinește pe deplin profesia de epigramist cu eleganță și tact. Am remarcat că D-sa gândește rapid și sintetizează în vers ceea ce găsește ca defecte în urma analizei lumii din jurul său. Epigramele ascultate astăzi sunt una mai frumoasă decât alta, definind „intelectualul pur.” Epigramele sunt captivante, definind impresia de unicitate și originalitate…” (Mihai Doina)
„Pe ansamblu, epigramele prezentate de dl George Anghel se conformează dictonului latin „ridendo castigat mores”. Scrie epigrame cu ușurință debordantă, imperfecțiunile observându-se doar la armonia versului. Mai puțin reușite sunt cele care pornesc de la o parafrazare a poeziei eminesciene. Același lucru de nereușită și despre poezia parafrazată după Coșbuc. Recomand dlui George Anghel să strângă epigramele și să le scoată într-un volum.” (Nicolai Tăicuțu)
„Eu sunt bucuros de prezența dlui George Anghel care creează o atmosferă de bună dispoziție, de relaxare, de care aveam nevoie și suntem pe aceeași frecvență cititor-scriitor, ceea ce foarte rar se întâmplă. Cred că am fost pe fază astăzi să vin în Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” și să gust din creația literară bine realizată și aici mă refer la epigrame care mi-au transmis o energie ce mi-a încălzit sufletul. Cred că această energie dânsul o ia dintr-un izvor divin și la rândul său ne dăruiește din acest izvor plin de viață. Îi mulțumesc dlui George și cu mare drag îl așteptăm în cadrul Cenaclului „Alexandru Sihleanu” Să fie sănătos!” (Adrian Câmpeanu)
„În primul rând, mă bucur că am ajuns astăzi la ședința Cenaclului „Alexandru Sihleanu” și am putut să descopăr o altă latură a creației dlui George Anghel pe care îl știam creator de poezie de factură religioasă. Cu atât mai mult epigramele d-lui au creat un contrast între cele două genuri. Este adevărat că epigramele dânsului prezintă imperfecțiuni, dar consider că pot fi șlefuite precum acele pietre brute care devin pietre prețioase. Îi doresc multă sănătate și aceeași inspirație creatoare.” (Viorel Dodan)
Sâmbătă, 16 octombrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Nicolai Tăicuțu. Vă așteptăm, cu drag!
