Fărădelege lui Călin – Hodul țivil
Acord și armonie. Asociere și….
De altminteri actele vorbesc și ceea ce numesc unii bună-credință se-ncadrează la respect față de norme. Cum faci uz de bunul principal, de părțile comune, cum să nu lezezi coproprietarii și să nu schimbi destinația clădirii. (Art. 653)
La comun și exclusiv? Cheltuielile îl privesc pe beneficiar, deși nu-s toate ale lui. Doar la comun? Pe fiecare, proporțional cu cota-parte. (Art. 654)
Dintr-o dată ne întoarcem la unul. Obligat la întreținerea spațiului bun principal, să nu se trezească cu clădirea-n cap. (Art. 655)
Nu prea-mi vine la socoteală chestia cu coproprietari și proprietari la bunuri principale, siliți să dea voie desfășurării lucrărilor de conservare și întreținere atoate, clădire și părți comune. Al. 2 produce…. Cum despăgubire, care ei și despre ce asociație de proprietari și care proprietar? (Art. 656)
Încurcate căile… împreunate. Pentru mai puțin, dai și cămașa de pe tine celorlalți, pentru un preț stabilit ,,… de părți, ori, în caz de neînțelegere, de către instanța judecătorească.” Chestiune declanșată de distrugerea unei mici părți din clădirea coproprietarilor. Dacă e distrusă din temelii, ruina se scoate la licitație pe părți: materiale de construcție, ce-a mai rămas și terenul aferent. La cererea oricăruia. (Art. 657)
Să nu devii inamicul părtașilor la zonele comune. Aliați, două-treimile îți pot anula accesul la ele. Chiar și ipotecarea și înstrăinarea. Neîmpiedicate de votul împotrivă, scoase la mezat cu despăgubire, cică justă, sau după cum stabilește instanța. Și constatare în același procent, în regia asociației de proprietari. (Art. 658)
Asociație obligatorie pentru toate variantele de ansambluri umane și imobile, lipite, despărțite, înșirate…. (Art. 659)
Uzu…căpierea. Acea metodă prin care posesiune de-o vreme produce proprietari. Pe zid, șanț, despărțitură sau ce stă între două fonduri și-i a/al amândurora. (Art. 660)
Cu femeia de serviciu făcură geometria ticluitorii Codului Civil. Pentru ei o perpendiculară este înclinată către o parte, în timp ce pe cealaltă stă perfect în unghi drept. Terenul este în pantă, nu linia dintre e câș. Atâta nimic dă zidul comun celui ,,strâmb”, chiar dacă linia despărțitoare trece exact prin mijloc. Art. 661 parc-ar fi concurs. Al. 2 conferă titlul de ,,șanțul omului” celui mai ,,deștept”: c-aruncă pământul la el. Și – uitaseră – zidul făcut de doar un vecin îi aparține acestuia.
Sfiala nu-mi stă în fire, determinându-mă să reformulez ideea profunzimii și altitudinii proprietăților, aici, la Art. 662 limitate, pentru zidurile comune, la numai 2 metri. Absurd. La fel când se legiferează obligarea vecinului la contribuirea despărțirii comune. Fiindcă-s unii ce nu ajung niciodată la compromis.
Participă sau nu? Al. 1 zice da la întreținere și reparare de hotar. Al. 2 spune și nu, drept pentru care se prezumă renunțarea la despărțitura la comun. Inexplicabilă exprimarea ,,… nu va putea fi apărat de a participa la cheltuieli…” Nu miroase a logică. (Art. 663)
60 de centimetri rămași la 6. Atât pentru vecin. Șase la unul, șase la celălalt, pentru grinzi de sprijin ale altei construcții. (Art. 664)
