Fărădelegea lui Călin – Modul țivil
Nu-i nimic ciudat, ci numai… inconfortabil.
După cum era de așteptat, la vânzarea imobilului pe care exista o permisiune de trecere a celor a căror ieșire pe fondul public era nulă, noua înțelegere se încheie cu proprietarul cumpărător. Al. 2 discută despre despăgubire când nici măcar nu se pomenise, în afara unei imputări celui ,,fără-de-ieșire”, o vină de pe urma căreia se alege cu o dublă ,,sancțiune” pecuniară. Și-o traversa căile vecinului în voia ,,contractului” strict. (Art. 618)
Nu doar în traseu, ci mai ales în timp: zece ani ,,… printr-o folosință continuă…”, la mica înțelegere, prin hotărârea judecătorilor. (Art. 619)
Așadar, e un fel de garanție despăgubirea…. Se poate cere la finalul dreptului de trecere, din care se va reține paguba perindării pe terenul aservit, ,,… în raport cu durata efectivă…” Plus un termen de prescripție din momentul stabilirii acestui drept. (Art. 620)
Să știți că m-am lovit de ceea ce descrie Art. 621. Vecina de pe colț, deși ajutasem enorm și definitoriu la buna funcționare a conductei de apă potabilă, imposibil de obținut din alte părți așa, bătând din palme, mersese cu jalba-n băț și textul în gură la Igo și cerea expres să mi se întrerupă alimentarea. După un moft. Determinat fără motiv. Neintrând în istorii pierdute, acest articol al Codului Civil o contrazicea în totalitate, orice rețea de deservire a vecinilor imediați sau din aceeași zonă, utilitățile, prin pământ, peste sau la cuca măcăii în aer, pot trece pe terenul altui proprietar, el fiind obligat la Al. 1. De ce eram dezirabil? Mă găseam cel puțin în una dintre situațiile Al. 2: ,,… situația în care trecerea prin altă parte ar fi… foarte costisitoare.” Aveam să aflu ulterior, după trei ani. Celelalte cazuri nu cadrau în totalitate, imposibilitatea și periculozitatea unei noi instalări țineau doar de o parte din traseul conductelor. Se vorbește la Al. 3 despre despăgubiri. Nu eu trebuia să le dau vecinei, ci statul primul proprietar înaintea noastră a celor trei imobile naționalizate. Mai mult, puteam chiar eu cere ieșirea pe proprietatea dânsei, motivând că adresa este pe Lalelelor și ieșirea este pe Păcii. Despăgubire prealabilă mai cere Al. 3 pentru utilități noi, însă Al. 4 le exclude și scoate din categoria trecutelor casele, curțile și grădinile.
Știam de chestia cu tăiatul copacilor, culegere de fructe, acum prin curtea proprietății alăturate. Nu numai pentru ,,frunze”, ci și ,,… pentru efectuarea unor lucrări necesare fondului învecinat…” Totuși nu gratuit: ,,… în schimbul unei despăgubiri…” (Art. 622)
Plătite orice intrări pe teren vecin pentru recuperarea unui bun ajuns peste gard. Cu înștiințare prealabilă (amintiri cu mingi scăpate la vecini, recuperate fără să mai cerem, pe furiș). Iar dacă a produs pagube, turcul plătește. (Art. 623)
Aici mă cam încurc. A fost salvat cu apăratul pe sine nu prea coincid, cerința fiind pentru ambii, dacă există în situația folosirii sau distrugerii astfel a unui bun aparținând altuia, li se cere contravaloarea ,,… echitabilă…” În a doua variantă, la Al. 2, oricare dintre proprietari, adevăratul provocator sau favorizator al pericolului plătește despăgubirea. (Art. 624)
Pe ultima sută de metri a secțiunii 1, Art. 625 asezonează fiecare dintre cerințele legislative supuse atenției până acum cu alte dispoziții din alte legi speciale ale regimului juridic al anumitor bunuri.
