Spații culturale nr. 52 (13)
Nicolai TĂICUȚU
Raftul de cărți
Viorel Savin, Cinesunta – fata cu trecutul amputat, Editura Junimea, Iași, 2017, 313 p. Printre altele, iată ce spune autorul, pe coperta a patra a romanului, despre eroina sa: Fanatică propriei sale viziuni despre dreptate, își dezvăluie incitant, cititorului, componenta criminală – din punctul ei de vedere, justițiară! -, a caracterului său. Recunoscându-i „excepționalitatea” comportamentului, ziarele o propun model tinerilor; ba, mai mult, clamează „cinesuntismul” drept soluție alternativă a gândirii contemporane. Încărcată cu această factologie, fata deosebit de frumoasă, puternică, tenace, cu gândire rece, nu de puține ori cinică, își regăsește în final identitatea/ trecutul…
Dumitru Brăneanu, Destrămarea lumii, Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2016, 118 p. Acad. Mihai Cimpoi spune: Dumitru Brăneanu concepe Poezia ca pe o mărturisire și Poetul ca pe un mărturisitor: „mi-e sufletul ca dimineața-n palmă/ lacrimă aprinsă către Dumnezeu” (Poetul). Se confesează cu o sinceritate dezarmantă, asociind confesionalității neîngrădite de convenții o interogativitate, determinată de o predispoziție permanentizată spre introspecție: „Înseninate gânduri/ troienesc întinderile/ sufletului meu,/ și brazde negre/ se înveșmântează în alb/ și sufletul vibrază/ un nesfârșit hău,/ parcă sunt/ și totuși nu sunt eu. (Cine sunt?)”
Marius Manta, Ucenic la iconari, Editura Vicovia, Bacău, 2017, 192 p. În prefață (Galeria cu văzduh înalt) Daniela Șontică spune: … „Ucenic la iconari” reunește o seamă de eseuri și cronici, dar și patru interviuri semnificative, toate relevând profunda sa ancorare în valorile ortodoxiei și ale culturii perene.(…) Marius Manta este un căutător de lumină și în același timp un călător spre o țintă înaltă, la fel ca publicul căruia i se adresează. El scrie cu conștiința că nu puțini sunt aceia care doresc să nu rateze ținta, întâlnirea cu divinitatea.
Florentin Popescu, Seniorii literaturii noastre vol II, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2016, 204 p. De astă dată neobositul Florentin Popescu continuă dialogurile culturale cu Radu Theodoru, Aurel Rău, Ștefan Cazimir, Victor Crăciun, Dan Tărchilă, Barbu Cioculescu, Pavel Chihaia, Niculae Gheran, Radu Cârneci, Nicolae Breban, Nicolae Peneș, Dumitru Micu, Dumitru Matală, Marin Ioniță, Candid Stoica, Bucur Chiriac, George Bălăiță, Dinu Ianculescu.
Magda Grigore, Biblioteci subiective I. Scriitori argeșeni, Editura Alean, Pitești, 2016, 222 p. În Mărturisirea autorului Magda Grigore spune: Autorii argeșeni reprezintă de multă vreme o comunitate interesantă, subtilă, provocatoare, chiar dacă aceasta este departe de a (se) constitui (într-)o breaslă armonizată, bine organizată, recunoscută ca o forță intelectuală sau ca o grupare cu statut social apreciat. Cu toate acestea, există autori buni, unii chiar foarte buni, deși nu toți sunt vizibili și nu toți sunt promovați, pentru că și Piteștiul cade și el în același păcat al unui timp social capricios în care valoarea și succesul sunt două lucruri distincte și ușor confundabile mai ales pentru cei neinițiați.
Gheorghe Dobre, Fragmente – eseuri -, Editura Helis, Slobozia, 2016, 82 p. Să citești o carte și să ajungi să dialoghezi cu ea, sau Viața e frumoasă pentru că e. Nu observi asta decât dacă ești viu și Nu am altă soluție decât să vă iubesc. Pe toți și încă altele ce l-au făcut pe Dan Simionescu, după citirea manuscrisului, să spună,: Chiar văd o viitoare carte neagră, mică și delicioasă, unde afirmați idei generale, deschizând totodată în conștiința lectorului un mare semn de întrebare. Și așa a fost să fie.
Gina Zaharia, La est de tine, Editura Omega, Buzău, 2016, 91 p. În prefață (Cântec fermecat, înduioșător) Dumitru Dănăilă scrie: … Parcurg volumul și parcă plutesc pe o apă liniștită, mă scald într-o mare de lumină, mă încălzesc la flacăra unui foc molcom. Versul Ginei Zaharia e cald, calm, odihnitor, e un cântec fermecat, înduioșător, adânc emoționant, cântat pe o singură strună, iubirea. (…) …totul preamărește sentimentul nobil al iubirii. Farmecul lui este amplificat de elementele din natură și din cosmos, aduse discret în poveștile trăite, în mai toate cazurile, la vibrațiile cele mai puternice, frumos ca în basme, intens.
Liviu Chiscop, Pe creasta noului val – critică de preîntâmpinare, OPERA OMNIA Publicistică și eseu contemporan, Tipo Moldova, Iași, 2017, 141 p. În finalul Argumentului intitulat Critica de întâmpinare în contextul criticii literare, Liviu Chiscop spune: Pentru criticul care analizează, în premieră, opera literară respectivă, avantajul este acela că nu este influențat de opiniile exprimate anterior și nici nu rămâne tributar unor eventuale aserțiuni ale confraților din domeniu. Acesta este – sperăm noi – și cazul (dar și statutul) textelor critice din Pe creasta noului val…
Manuela Camelia Sava, Bătăi de clopote, Editura PIM, Iași, 2016, 104 p. Grafica și coperta aparțin Danielei Petre. Bătăi de clopot întru pioasa chemare a iubirii, bătăi de clopot – semnal de cuvioasă sărbătoare, bătăi (rare) de clopot – semn sonor și dureros al despărțirii… Bătăi de clopote – emoție, emoție – poezie. Iată: Râul de cenușă/ a curs nefiresc în urma ta…/ Pașii secundelor au apăsat pe timpan -/ E încă vară în pleoapele tale/ Ochii mei sunt două răni/ te-am aflat printre macii lichizi: roșu! (Candoare de vară)
Tincuța Horonceanu Bernevic, Copilul-furnică, eLiteratura, București, 2016, 165 p. Pe coperta a patra a romanului pentru copii se află opiniile critice ale unor oameni de litere, din care redăm două: O carte de o delicatețe rară, o poveste superbă, pe gustul copiilor, dar și una care va da adulților răspunsuri. Copilul-furnică este mai mult decât o poveste, iar citind-o veți avea surpriza de a vă regăsi în locuri și întâmplări reale din viața Bacăului. (Calistrat Costin) … este aproape un roman polițist; o poveste alertă, cu situații imprevizibile, în care, ca în orice poveste, Alikan, eroul nostru, învinge. (Viorel Savin)
Lucian Adam, Casa oglinzilor/ House of mirrors, Eubeea, Timișoara, 2017, 95 p. În prefață, Costel Stancu afirmă: … Poemele sale au tensiune interioară și, lucru extrem de important în masa de discursuri arborescente, confuze, aiuritoare, ale literaturii de azi, spun ceva. O spunere neexaltată, mai degrabă melancolică. Poezia sa trebuie citită atent, cântărită cu măsurile adecvate, nu declamată, căci i-ar știrbi din calități. (…) În această carte veți găsi versuri memorabile, mici bijuterii de purtat în gând. Voi încheia cu îndemnul din finalul unui poem scris de Dio (alias Lucian Adam!): „Zâmbește! Nu lăsa liftul în coadă de pește.”
Rodica Dascălu, Dansul vieții, Editura Art Book, Bacău, 2016, 134 p. În prefața, Cerință obligatorie, viața! Cristina Ștefan spune: Cartea de debut a Rodicăi Dascălu, cu titlul Dansul vieții m-a entuziasmat, pentru că este o carte de mesaj dublu, unul existențial, de corectare a abordării existenței, dar, mai ales, a morții și al doilea un mesaj al menirii poeziei, al readucerii ei pe calea inițială a frumuseții sufletești, esența poeziei fiind una vindecătoare estetic. (…) La final, (…) mi-am luat tonicul necesar vârstei, m-am vindecat de temeri, am deschis fereastra, apoi ușa și am contemplat primăvara, lăsând liberă, câteva clipe, uitarea nimicurilor.
Tatiana Tapalagă (versuri), Armand Theodor Măric (desene), Rudele lui Moș Crăciun, Editura Cărțile voastre, Bacău, 2016, 31 p. Despre autoare și cărțile sale, Valeria Manta Tăicuțu spunea: … E greu să fii original când scrii pentru copii, fiindcă temele de abordat nu sunt atât de numeroase în universul celor mici și nici nu trebuie să aibă complicata profunzime din universul celor mari. (…) Frumos ilustrate, proaspete și fără ambiția de a reinventa literatura pentru copii, cărțile Tatianei Tapalagă, în special cea cu Rudele lui Moș Crăciun, merită să fie oferite în dar oamenilor mici care pot deveni, cu puțin ajutor, oameni mari.
Mihaela Meravei, Semantica luminii, Ex Ponto, Constanța, 2016, 81 p. În acest volum, poezia și pictura vin să ne arate că ambele fac parte din cele șapte arte fundamentale ale frumosului. Coperta și ilustrațiile cărții aparțin lui Constantin Grigoruță, iar Anastasia Dumitru spune (în prefață): Dacă lirismul este o exaltare a sentimentelor, iar poetul un căutător al cheii pierdute a transcendentului, atunci poemele Mihaelei Meravei ar putea fi ar putea fi numite transmoderne, încadrându-se în spectrul luminos, în care lumea este înțeleasă ca iubire și ca lumen…
Vasile Larco, Cânta un sturz prin ciritei, Editura PIM, Iași, 2016, 150 p. În stilu-i caracteristic, la sfârșitul acestui volum, Vasile Larco ne dă o Lămurire – În carte sunt cuprinse poezii realizate în ultima perioadă: pantumuri, parodii, alte poezii, dar și unele reactualizate și publicate în volume personale de-a lungul vremii. Am spus cândva: Poetul are un statut,/ Statornicit de-o veșnicie:/ El scrie când nu-i cunoscut/ Și-i cunoscut când nu mai scrie!
Camelia Manuela SAVA
DIMINEAȚĂ CU TINE
Verdele dimineții mă găsea printre aceleași ruine
alergând cu tine de mână
orașul rămânea pustiu în urma noastră
Vântul îmi biciuia obrajii
și tu mă strângeai în brațe lăcrimând
Sufletul tău îmi săruta crengile sângelui azvârlite
de Dumnezeu din cer…
soarele ne dezmierda pe amândoi
în diminețile vineții
într-o zi vom alerga strivind acoperișul lumii
sub tălpile noastre de fier
