Cotețul cu metafore – Refugiu
Refugiu
S-a dus firava floare de cireș!
S-a dus și ailaltă, de măceș!
S-au dus cu toatele și au picat
De frigul ăsta, ce le-a înghețat!
Să cadă toate alea, ducă-se!
Ce o să vrea Domnul, facă-se!
De n-om avea deloc, niciunele,
Doar să ni se facă… prunele!
Dar și alea, dacă se vor coace,
Tot n-o să știm ce le vom face
Căci, de vom fi cu toți în izolare,
Cine le mai schimbă în licoare?
Suntem neam de piatră, muică,
Atâta vreme cât e multă țuică!
Ia-i tot, românului, dar nu îi lua
Singura bucurie a lui de-a bea!
Am tot luptat mereu cu virusuri,
Cu-n kil de țuică fiartă-n sinusuri,
Pe care o sorbeam cu ochii-n lacrimi
Uitând astfel de orice alte patimi…
Dacă nu vom mai avea nici țuică,
Ne vom uita pe-o mică ferestruică
Vom înghiți cu toți, în sec, fiindcă
N-om mai simți mirosul de palincă…
Abia atunci va fi o mare isterie,
Mai mare ca această pandemie
Și nu va mai conta atunci nimic,
Nici vreun Klaus, nici vreun Ludovic!
Nici declarații date pe-o hârtie
Folositoare pentru birocrație!
Atâta vreme cât mi-e plin paharu`,
Nu mă interesează cine e Tătaru!
Aseară am fost oleacă panicat,
Dar dimineață m-am mai relaxat,
Căci am găsit un kil de țuică în dulap
Îl beau ca să rămân întreg la cap!
