Cenaclul Alexandru Sihleanu – 14 August 2021
SĂ PĂSTRĂM UN MOMENT DE RECULEGERE ÎN MEMORIA CREATORILOR DE FRUMOS
Sâmbătă, 14 august, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„(In memoriam) E un gest divin ceea ce se face în Cenaclul „Alexandru Sihleanu” la momentul „IN MEMORIAM”: expunerea epigramei, această „picătură de poezie”, care să amintească despre foștii colegi MATINCĂ și AGHEANĂ plecați de la noi la Dumnezeu și care nu merită să fie dați uitării! În cazul ambilor, consider că este admisibilă și poezia umoristică, fapt de natură a întregi profilurile respectivilor creatori, dar și de a completa imaginea în posteritate sub care aceștia vor fi receptați și validați estetic (confirmați frumos), precum și recunoașterea valențelor scriitoricești afirmate de cei doi.
Prin natura sa vivace, aplecată spre adevăr, corectitudine și amiciție, maestrul Agheană devine un temut spadasin și-l „atacă” pe Matincă evocând „adevărurile”: „Tu te plângi de sărăcie,/ Că n-ai bani, dar ești ateu,/ Suferă de multă sărăcie,/ Omul fără Dumnezeu!”
Însă maestrul Agheană, grăbit să devină „profet”, greșește în dialog cu vecina: „Îmi zise vecina-n van:/ – Ai glumele în program?/ – Ei, vecino, tu nu știi,/ Or pleca de n-oi mai fi”.
Să aibă, oare, dreptate maestrul?! Conștient de calitatea muzicii sale, Agheană alegea totdeauna muzică bună, care să placă cenacliștilor. Ascultam cu plăcere romanțe și vechi melodii de muzică ușoară sau melodii eroice, pe care le dedica spunând: „pentru dl Matincă, care iubește muzica patriotică, cânt „Treceți batalioane române, Carpații…”
Autointitulându-se „trubadurul cu chitara” Agheană își motivează „eroicele eforturi” din partea finală a participării sale la Cenaclul „Alexandru Sihleanu”: „v-am cântat cu drag, din inimă… v-am dăruit cântecele mele ca să vă fac fericiți și să trăiți ca mine, în miracolul adevăratei arte. Ce frumoase legături spiritual s-au cristalizat între noi!” (extras citatul din „Cuvântul autorului” la microculegerea de epigrame semnată Smarandache Agheană). Ce frumos gândeai maestre! Tu, care forțai viața-ți ca să creezi spectacol frumos la cenaclu, spectacol frumos al vieții… și „un grup fericit”, dar plătit tragic… Cine, oare, va putea să te uite? Focul tău sacru, față-n față cu a lui Matincă, nu se vor stinge niciodată! Nu vom uita curând… sau niciodată… că maestrul Agheană a evoluat mereu cum știa el mai bine, la valoare maximă, cu eroismul eforturilor sale! Nici „o sută tone de aplauze” nu vor putea răsplăti munca și străduința pentru a fi prezent la cenaclu! Dar tot atâtea mii de aplauze merită și soția lui, ființa care i-a fost alături și care își îndeplinea cu dăruire calitatea de soție, mamă, „asistentă medicală” și gospodină, toate acestea cu normă întreagă! Conștient de aceste calități, maestrul a dedicat câteva epigrame soției lui iubitoare, dar și soțiilor altora: „(Nevestei mele) Nevestica mea cea dragă,/ Noi ne potrivim cu foc:/ Eu miros a busuioacă,/ Tu miroși a busuioc. (Nevestei mele) Mă-ncing la vorbă cu nevasta,/ Dar, vai de măiculița mea,/ De-abia apuc să spun un „Da”. (Nevestei mele) Apoi, draga mea nevastă,/ Sunt atâtea ce ne leagă:/ Mie îmi lipsește-o coastă, Ție îți lipsește o doagă. (Nepotriviților) La divorț, judecătorul,/ Bate cu ciocanu-n masă:/Care e motivul, frate?/ Eu, creștin și ea… Satană”. Și în aceste epigrame umorul se zbate să iasă în față! Ăsta era Agheană! Iar dacă amintirea lor „va trăi”… și ei „vor trăi.” Timpul va confirma, (sau nu?) dacă ceea ce facem noi la cenaclu se dovedește util memoriei celor doi prieteni ai noștri și ai celorlalți, care nu mai sunt în viață: Mircea V. Homescu, Mihai Voicu, Ștefan Șerbănescu, Gheorghe Șaramet”. (Mihai Doina)
„(Propuneri așteptate) Propui la doamnă/ Și întrebarea-i certă,/ N-o lași s-aștepte până la toamnă/ Și atunci,de ce să fie indecentă? (Rezerve aurifere) Aurul de fel nu strică,/ Dar nu în politică,/ Pentru unii îi belea/ Când aurul îi tinichea! (Știrea secolului) Au înnebunit românii?/ Noi mulți ani vom ține minte,/ Sunt puțini, așa vor unii/ Pe Șoșoacă… Președinte.(Dumitru Hangu)
A urmat lectorul de serviciu, Mihai Doina, cu un material numit „14 august 2021, să ne amintim de Matincă!” Redau materialul: „Această zi de sâmbătă, 14 august, deși se află în mijlocul sărbătorii „Zilele orașului”, 13-15 august, pentru o parte dintre locuitorii Râmnicului Sărat este o zi de doliu: în urmă cu doi ani a plecat dintre noi un OM, un OM vesel, talentat, cu o memorie uimitoare, cu o inimă inimă mare în care vibra iubirea pentru spectacol, iubirea pentru cultură, iubirea pentru prieteni… El dăruia iubire tuturor din jurul său! A fost un OM care nu se enerva (sau nu arăta) și nu țipa niciodată. Dar s-a tras cortina peste un spectacol deosebit, foarte bogat, spectacol cu de toate și care a durat 85 ani. Cum să nu iubești un om cu atâta talent, cu atâta dragoste de limba română, de cântecul românesc, de istoria poporului nostru? Ați ghicit? Mă refer la D-sa Matincă Costea. Prin modul său de a fi nu-și divulga vârsta! S-a născut la 27 august 1934 în com. Albești, jud. Ialomița. După absolvirea cursurilor primare și gimnaziale se înscrie la Șc. Tehn. Profesională Textile din Curtea de Argeș pe care o absolvă și în toamna anului 1951 este repartizat la Fabrica de Confecții din Râmnicu Sărat. Aici începe să frecventeze, în timpul liber, Cenaclul literar „Alexandru Vlahuță”, coordonat de dir. Bibliotecii Raionale, Teodora Stoica. În 1953 este numit redactor la Stația locală de Radioficare, dar imediat este suspendat din motive de „dosar” (nu era membru P.C.R.) Rămâne însă colaborator până la desființare în 1991. Mulți râmniceni își amintesc o voce deosebită, caldă, inconfundabilă, care anunța: „Aici Râmnicu Sărat. Vă prezentăm știrile locale!” În 1958, după absolvirea cursurilor de inițiere în arta mânuirii păpușilor de la Școala Populară de Artă din Ploiești este, împreună cu Pompiliu Dimitriu, cofondator al Teatrului de Păpuși. Tot la Ploiești, în paralel cu cursurile de inițiere în arta păpușărească, a urmat și cursurile legate de organizarea și activitatea „Brigăzilor Artistice”. Drept urmare înființează în oraș 13 asemenea formații (la Fabrica de Confecții, la cooperativele „Solidaritatea” și „Arta Populară”, Spital, Arhivele Militare, Casa Raională de Cultură, etc.) pe care le pregătește și le scrie și textele. Din 1960 devine angajat al Casei de Cultură, ca prezentator umoristic, regizor și interpret. Ca artist amator de teatru a jucat în piese prezentate în turneu la Adjud, Buzău, Călărași, Câmpina, Fetești, Focșani, Onești, Pașcani, Roman, Slănic Moldova, Slobozia, Tecuci, Urziceni, etc. În 1989 s-a pensionat ca prezentator și interpret de piese umoristice în cadrul Ansamblului de Estradă al Casei de Cultură, însă continuă colaborarea cu diferite formații și agenții, alături de mai cunoscuții Aurel Moldoveanu, Ionel Miron, Cătălin Crișan, Maria Ciobanu, Carmen Rădulescu, Stela Popescu, Marin Moraru, Mihai Constantinescu și alții, cu satisfacția declarată: „am onorat totdeauna cartea de vizită a orașului pe care l-am iubit totdeauna”. A fost prezent pe scene din Arad, Bacău, Bârlad, Bistrița, Cluj, Giurgiu, Iași, Lugoj, Oradea (cinci reprezentații), Piatra Neamț, Pitești, Reșița, Tg.Jiu, Timișoara. Actorii cu greu acceptau că Matincă Costea nu e profesionist, ci este actor amator. Prezint, în continuare, titlurile unora din piesele muzicale și de teatru în care a fost distribuit: „Și Râmnicul are estradă”, „Varietăți Album”, „La braț cu voia bună”, „Ne e dragă muzica”, „Umor service cu muzică”, „Muzica are cuvântul”, „Portativul tinereții”, „O noapte furtunoasă”, „Răsfățații”, „Zvoniștii”, „Deșteapta pământului”, „Lădița de campanile”… și lista continuă! Împreună cu dir. Casei de Cultură Eusebiu Simionovici a inițiat Festivalul Concurs de Muzică Ușoară „Cântecul orașului”, al cărui prezentator a fost pe parcursul primelor zece ediții. Matincă este autorul versurilor „Râmnicul meu”, care versuri, pe muzica maestrului Smarandache (Manea) Agheană din 2018, poate fi un adevărat „IMNUL AL MUNICIPIULUI”. Matincă rămâne în istoria literaturii române ca un original autor de literatură. El a creat piese de teatru de păpuși, printre care amintesc: „Ce citește Mihăiță”, „Traista, turbanul și fluierul”, „Grăuntele fericirii”, „Spaima dovlecilor”, „O fetiță caută un cântec”, „Băiatul și vântul” și altele. Matincă a creat și spectacole de varietăți, cum ar fi: „Te văd, te văd”, „Zâmbetul prieteniei”, „La noi e veselia”. În presa locală și centrală publică articole și versuri. Dar cunoașteți cine era iubita lui Matincă? A avut trei… satira, umorul și buna dispoziție. Dar a avut și un iubit! Fotbalul local! Când juca acasă OLIMPIA, nu începea dacă nu era Matincă în tribună! Modest, puțin conservator, împăciuitor, protocolar, vesel, cafegiu, alergic la televizor, pasionat de călătorii, așa îl simțeam când ne întâlneam. După o viață trăită din plin în slujba orașului care „l-a adoptat” (cum spunea mândrindu-se) el reprezintă pentru generații întregi de râmniceni, fără drept de apel, un exemplu clar de credință și fidelitate față de valorile culturale comune. Matincă va rămâne mult timp OMUL care „ne răpea de fiecare dată câte o oră-două din programul nostru destinat plictiselii inevitabile”.(am citat din cotidianul OPINIA, 2008). Îți simțim lipsa și mereu o să ne fie dor de umorul și de papionul tău!”
„Dragi colegi, suntem astăzi aici pentru a omagia pe acela care a fost pentru noi și întreaga suflare a orașului Râmnicu Sărat sufletul activității culturale, acela care a fost un model de o adevărată moralitate pretutindeni. Matincă Costea, despre care vorbim azi aici, s-a născut în luna august și Dumnezeu a vrut ca el să plece dintre noi tot în luna august. L-am cunoscut pe acest om minunat în urmă cu aproximativ zece ani, în cadrul activităților culturale ce au avut loc la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” sau în cadrul ședințelor Cenaclului „Alexandru Sihleanu”. Talentul indiscutabil și inconfundabil pe care l-a avut acest protagonist al culturii râmnicene m-a impresionat întotdeauna și fără să exagerez cu nimic, l-am aliniat marilor actori ai comediei românești. Întotdeauna, în prima parte a manifestărilor culturale, ne bucuram de prezența și atmosfera ce se desprindea din tot ceea ce d-lui ne prezenta, fie monologuri, fie poezie. În ultimii ani ai vieții lui am avut prilejul să fim împreună la diferite lansări de carte și am rămas surprinsă când acesta a lansat una din cărțile sale de proză intitulată „ Într-o vară fierbinte”. Lucrările literare cuprinse în această carte ne dovedesc talentul său literar cât și spiritul său de observație. În nuvela „Într-o vară fierbinte”, de factură polițistă, autorul ne povestește drama unui medic care, dacă faptele din carte sunt reale, a activat la Tâmboiești. Regretatul nostru coleg, Matincă Costea, pe care îl omagiem astăzi, așa cum am afirmat mai devreme, ne-a încântat și ne-a încălzit sufletele cu creația sa plină de umor pe care ne-o prezenta cu un înalt talent artistic. Chiar dacă nu am talentul d-lui, vă prezint monologul „Până când”: „Până când în țara asta/ Va mai dăinui năpasta/ Cu necazuri, cu șomeri?/ Până când?// Într-un caz pur medical/ Dacă ajungi la spital/ Afli, bre, cu consternare,/ Că n-ai drept la internare./ Ești trimis în lumea largă/ Că n-ai fost adus pe targă/ Sau alte argumente:/ Că nu sunt medicamente,/ Că-s probleme cu mâncarea/ Și costă prea mult cazarea,/ Mai pompos, „hotelizarea”…/ Cum poți să mai zâmbești blând?/ Până când?// El și-a construit palate/ Din resursele furate,/ Deși-n regimul trecut/ A fost numai un rebut/ Cu regim de bișnițar/ A plusat la buzunar,/ Dar se vaită afectat/ Că a fost persecutat/ Deși n-a prea stat la rând…/ Până când?// În turism, surpriză mare,/ Dai pensia pe-o cazare./ În hotel, în acești ani,/ Au acces doar cei cu bani/ Câștigați fără efort,/ Indiferent de resort./ Acel strâmtorat la pungă/ La hotel e greu s-ajungă./ Numai „X” merge râzând…/ Până când?// Un concert de anvergură/ Azi nu-i pentru cască-gură,/ Om cu salariul cinstit,/ Dar cu muzica-nfrățit,/ Cu venituri de șomer,/ Repetent și la frizer./ Costul unui bilet este/ Cât trei salarii modeste./ Răspunsul meu e unul cert:/ Aș vrea și eu un concert./ Cu banii de pe bilet/ Poți să-ți faci releu secret./ Zău, m-aș duce și eu, bre…/ Dar cu ce?// Ca să mergi în stațiune/ Îți trebuie parale bune/ Deși, cândva te plimbai/ La Predeal, Stâna de Vale,/ Doar cu câteva parale./ Azi, meditezi ca un prost,/ Tânjind după ce a fost,/ Cu atente îngrijiri…/ Amintiri!// Dacă mergi la farmacie/ Fără ca să ai hârtie,/ Când auzi prețul, Ioane,/ Te apucă cu frisoane/ Și te-ntrebi, dragă Mihai:/ Unde-i nivelul de trai,/ Ce-l aveai ca om de rând…/ Până când?// Unul își admiră anii/ Fiindcă își depune banii/ În bănci străine, se știe,/ Să nu miroasă a hoție,/ Dar adevărul e clar:/ Banul lui este murdar,/ Agonisit ilicit/ Din dorința de profit,/ Ignorând pe cel flămând…/ Până când?// Am votat cu mic, cu mare,/ Regimul de demolare/ Sperând ca la loz în plic…/ Și n-am construit nimic./ Zâmbești fără bucurie/ Că respiri democrație/ Trâmbițată pe ruine,/ Deși n-o duci bine/ Slab, gârbov și plăpând…/ Până când?” (Aneta Țâru-Dumitreșteanu)
„Ne lipsesc de la Cenaclul „Alexandru Sihleanu” atât muzica lui Smarandache (Manea) Agheană cât și momentele vesele a lui Matincă Costea, odată cu dispariția lor. D-lor au fost oameni înzestrați cu talent artistic, cu spirit de observație și multă sensibilitate. Omenia deosebit de caldă în promovarea muzicii și a momentelor vesele le-a atras întotdeauna simpatia publicului spectator. Dumnezeu să-i odihnească în împărăția Sa!” (Georgeta Iuga)
„Astăzi l-am comemorat pe cel care, pentru mine, a fost un artist prin definiție. L-am cunoscut pe Matincă Costea la începutul ședințelor Cenaclului „Alexandru Sihleanu” și m-a impresionat prin voioșia nemaiîntâlnită până în momentul acela. Știu că acum doi ani s-a retras de pe scena vieții, dar mai știu și că în inimile celor care l-au apreciat va trăi veșnic”. (Denisa Panait)
„Am primit cu plăcere invitația dlui Mihai Doina de a participa la ședința de astăzi a Cenaclului „Alexandru Sihleanu”. Materialul citit de d-lui a evocat figura de neuitat al lui Matincă Costea, dar și a lui Smarandache (Manea) Agheană. Datorită dlui Agheană am venit pentru prima dată în Cenaclul „Alexandru Sihleanu” în august sau septembrie 2017. Îl cunoșteam pe d-lui întrucât fiul cel mic Mădălin Agheană mi-a fost coleg de liceu. El obișnuia să ne încânte cu muzica d-lui la fiecare ședință de cenaclu. Efortul d-lui de a veni săptămânal la cenaclu locuind în afara orașului era de apreciat. Pe dl Matincă Costea l-am cunoscut cu prilejul unei lansări de carte, cred în 2016. Primul meu dialog cu d-lui a fost legat de o carte recent lansată „Înțepături utile”. Știind de existența acestei cărți l-am abordat cerându-i trei volume. D-lui a apreciat și mi-a răspuns solicitării. Când am început să frecventez Cenaclul „Sihleanu” d-lui mi-a reproșat că ar fi fost o idee mai bună să vin mai devreme, întrucât urma să plec la București. Am fost lector de serviciu în două sau trei ocazii, iar d-lui a apreciat de fiecare dată materialele prezentate. De asemenea, în iulie 2018 a participat la prelegerea mea despre Ierusalim de la Biblioteca Municipală. Le vom păstra memoria vie atât d-lui Matincă Costea, cât și d-lui Smarandache (Manea) Agheană.” (Cristi Rusin)
În finalul ședinței s-a păstrat un moment de reculegere.
Sâmbătă, 21 august, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Cristi Rusin. Vă așteptăm, cu drag!
