Fărădelegea lui Călin – Cobul tivil
Așa ce se trec articolele Codului Civil….
În sensul normalității pure și simple, desfacerea sau anularea ori constatarea nulității fac adopția să înceteze. (Art. 475)
Despre ,,puritate și puținătate de detaliu”… în actele notariale. Uzând de ele în paragraful anterior pentru evidențierea ,,eșecului” în modul de a redacta și expune pe piața legalității a denumirilor. Aveam hârtia de vreo lună și un pic, mă uitasem la ea precum fiecare ,,dezertor” social grăbit să pună două semnături, să primească o ștampilă, o parafă și un drept viitor. Întâmplător mi-au căzut privirile – direct: am văzut – peste ,,Declarație de acceptare pură și simplă a succesiunii”, în stil majuscul și nediacritic. Un exces reglabil prin operații de același gen: reducere sau simplificare. Purul neavând niciun rol.
Se-ncolonează apoi situațiile clamate la Art. 475. Desfacerea de Art. 462, Al. 2, lit. a). (Art. 476)
La cerere. Păcat că nu se fac și aici trimiterile necesare. Doar cazuistică: atentare la viețile adoptatorilor și descendenților de către adoptat; a comis față de adoptatori fapte penale a căror pedeapsă se ridică la minim 2 ani de privare de libertate. Al. 2 mă nemulțumește. Discută despre decesul adoptatorului, în urma faptelor adoptatului, ca despre o prezumție, nu un lucru cert, cedând desfacerea adopției celor veniți la parte pentru moștenire. O fi legal, dar nu corect. Organelor abilitate le-ar fi fost dat să radieze adopția pentru asemenea faptă. (Art. 477)
Fapta există, însă nu-i totuna ,,crima” mai micului cu a mai marelui. Mai mult, Art. 478 a fost conceput de un idiot, care pune ,,mortul”, fiindcă se moare în Art. 477, în postura petiționarului pentru desfacerea adoptării.
Cel ce face și desface. Dacă a consimțit la încheierea adopției, persoana fiind indusă în eroare privitor la identitatea persoanei sau adopția s-a realizat prin dol ori violență. Termenele aproape familiare, șase luni, cel mult doi ani de când ia cunoștință….
Forme, fond…. Abstracte. Nulă-i adopția fictivă, zero-i și aceea ce încalcă condițiile impuse inițial. Definirea … fictivei: ,,… încheiată în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului.” (Art. 480)
De ,,formă „ rămâne și cererea de nulitate, dacă se prefigurează degradarea siguranței celui adoptat și-i excedează interesul. (Art. 481)
După desfacere părinți îi sunt cei firești (o fi echivalent naturalul?), își reintră în drepturi și nu scapă de îndatoriri. Dacă instanța are temeri și consideră afectat interesul superior al copilului, se ,,… instituie tutela sau o altă măsură de protecție a copilului, în condițiile legii.” Numele, prenumele se pot redobândi, însă din aceleași mereu motive temeinice, se poate păstra doar numele căpătat prin adopție. Cât despre cum funcționează judecata, sigură-i ascultarea adoptatului, restul de cules din Art. 264. (Art. 482)
Nu mă dezic de principiul ,,pedepsește oricând, oriunde și pe oricine” uită, ignoră sau intenționat nu se conformează setului de drepturi și îndatoriri menite să protejeze persoana și bunurile copilului, nu acționează în interesul superior al copilului, nu-l respectă…. M-aș fi așteptat la o mică listă cu ce pățesc părinții care nu răspund corespunzător. (Art. 483)
Însumate, se încolonează sub auspiciile autorității părintești. Până la vârsta capacității de exercițiu a copilului. (Art. 484)
La fel zic, de-ar fi litera legii, spiritul ei și aplicarea în cea mai bună frăție, azi am asista la istoria morală a societății. Bănuiesc, deopotrivă sunt convins că întreg Codul Civil poate fi înlocuit cu o singură propoziție scrisă cu simțul popular al răspunderii: ,,Copilul datorează respect părinților săi indiferent de vârsta sa.” Concluziv, nu? (Art. 485)
