Cotețul cu metafore – Covid
COVID
În traiul nostru zilnic insipid,
al fiecărui simplu individ,
a intrat acest virus perfid
și toate visurile ni se închid…
Plătim pentru o zi în plus
tuturor celor ce s-au dus
luând cu ei acolo, sus
cuvintele ce nu s-au spus…
Pentru oricare respirație,
ne trebuie o declarație,
iar pentru fiece senzație,
ne instalăm o aplicație…
Ne-am aruncat în izolare
de unde, cu îngrijorare,
aprindem câte-o lumânare
sperând zadarnic la scăpare…
Și, iată, ni se face dor
de flori, de soare, de un nor,
și de sclipirea ochilor
prinsă-n căușul palmelor…
Ne apărăm de la distanță
de vorbele fără substanță
ce spulberă orice speranță
ascunsă în vreo ordonanță…
Și totuși, nu vedem urgența
dar avem toți experiența
și, mai ales, ,,inteligența”
de-a ne expune ,,competența”…
Se cer urgente sacrificii
se fac diverse artificii
de către unele ,,servicii”
de a ascunde multe vicii…
Se fac apeluri la donații
și alte-asemenea prestații
de la diverse organizații,
de la copii, din alocații…
Căci am rămas fără soluții,
statul se pierde în discuții
nimeni nu are atribuții,
sunt prea puține contribuții…
Și suntem tot nemulțumiți,
că am fost prinși nepregătiți,
și nemâncați și nedormiți,
la fel de prost ocârmuiți…
Mai mult, nu știm cât va dura
și dacă vreunul va scăpa
căci nici nu știe cineva
cum s-ar putea face cumva…
