Fărădelegea lui Călin – Lodul tivil
Rasa umană – complicată. O închipuită strânsură de celule, care mai de care mai avântată să-și exprime ,,voința”.
Merg eu mai departe de data aceasta și propun anticipat dreptul fundamental al celui mai potrivit în acest rol, copilul, din Art. 437, în opoziție cu ,,Orice persoană interesată…”, bună la contestarea filiației față de soțul mamei, adică ,,… tatăl din căsătorie”, impus varietal (așa, de ochii lumii) în titulatura Art. 434 și rămân la părerea că suveranul este copilul, altcineva ar putea doar să-i furnizeze dovezi cum că părintele pe care-l știe de tată nu are nicio legătură sanguină cu el, lăsându-i doar lui această decizie. Până la urmă, am scris de atâtea ori, să te insinuezi ca decident în familia altuia nu se cade, o ieși el adevărul cândva la lumină, cum de altfel se întâmplă adeseori. Ar fi un soi de pâră românească să aduci în atenția justiției prezumția că soțul soaței nu-i cel ce-i drese și-i făcu un copil.
Un atare demers, nedovedit în justiție, are efecte zero, ,,… nu se poate stabili, pe nicio cale, o altă filiație…”, adios muchachos. Ajunge protestatarul infiltrat de râsul curcilor. Tot mama are resursele necesare…. (Art. 435)
S-a așternut colbul pe termenii juridici primari, încât în articolul (diaristic) trecut mi-a fost imposibil să dau ușor de pârâtor. Salvator, articolul (juridic) 436, unde sunt apelați la bară (judecătorească) copilul și părinții, fie că sunt sau nu reclamanți (cuvântul de negăsit) ori învinuiți.
Ca-n Codul Muncii, în Codul Civil există o zonă a nerenunțării. Precum dreptul salarial în primul, dreptul filial ajuns în instanță sau nu încă. Copil, persoană care a introdus acțiunea, merg înainte. (Art. 437)
În linie dreaptă, momentul identificării tatălui, mamei, după caz, curg hotărârile privitoare la numele ce-l va purta copilul, obligațiile părintești de întreținere și ,,… modul în care copilul păstrează legături personale cu acela care l-a crescut.” (Art. 438)
… amestecat. Or vedea alții ceea ce mie mi-e neevident. Ce să caute protest judiciar ,,… împotriva comunei, orașului sau…” locului unde se deschide o moștenire, când vizații sunt moștenitorii (vorbind despre filiație), chiar dacă moștenirea încă nu a găsit alt proprietar. Iar chestiunea citării obligatorii a ,,renunțătorilor” pare, dacă nu ,,arhaic” formulată, cel puțin picată din cer. (Art. 439)
Undeva în Codurile Penal și cel de Procedură Penală se dădea întâietate hotărârilor cu spețe de acest gen. La Art. 440 din Codul Civil, este invers, întâi raportul de filiație stabilit și apoi judecarea infracțiunii.
Trăseserăm linie sub ,,internele” familiei, un duo, trio… cu valențe de doi. O scurtă perioadă se va analiza și determina sistemul de ,,Reproducere umană asistată medical cu terț donator”. Cvartet ce nu poate constitui pe de-a-ntregul motiv de dispută pe cine este copilul și cine-i este părinte, ,,darnicul” și ,,prefabricatul” nu au ,,… nicio legătură de filiație…”, deși nu este așa. Îi poartă genele, calitățile sangvine, precum și defectele. Îngrijorările de acum ceva vreme ale maselor largi de populație autohtonă, privitoare la scoaterea în afara firescului a reprezentării corecte familiale, Al. 2, Art. 441 (matematic încadrabil în cifrele magice multiplicate astfel: 3x7x3x7), donator și primitor nu pot fi decât un bărbat și o femeie, având calitate de părinte ambii sau doar femeia singură.
Viu contează, mort nu mai face doi bani nici donatorul, nici consimțământul prealabil, necesar demarării procesului de reproducere asistată (m-aș fi oprit la sintagma inseminare artificială), nici confidențialitatea și nici efectele stipulate între cei doi părinți dornici de a avea un copil. Se revocă acordul oricând. Mai ales când sunt introduse în instanță cereri de divorț sau de separare în fapt, anterioare concepției asistate. (Art. 442)
