Cotețul cu metafore – Meditație
Meditație
În nopțile de iarnă, uneori prea lungi,
mă tot gândeam adeseori și filozofic
la pungile din punga mea cu pungi
și la acel sens al gestului psihotic…
De ce are un om mirabila tendință
de-a pune punga într-o altă pungă,
când este demonstrat chiar de știință
că numai una e destul să îi ajungă?
Acest mister al omului a fost analizat,
s-a studiat ecosistemul nostru casnic
însă, nici până acum nu s-a elucidat
obsesia umană a pungilor din plastic!
Să fie acea dorință a omului ,,să aibă”
ceva ce poate că-i va face trebuință,
un ac de păr, o sârmă sau vreo șaibă,
în funcție de caracter și preferință?
Să fie oare asta, înc-un semn de boală
c-un diagnostic cu bătaie foarte lungă
că omului modern nu-i place traista goală
și de-aia bagă-n ea o altă pungă?…
Eu am făcut un pact și un angajament
cu mine însumi, c-o să rezolv misterul
care mă chinuie de-o vreme, permanent:
ce are-așa tentant în el… poliesterul?
Voi nu v-ați pus deloc asemenea-ntrebări
despre aceste lucruri ce ne înconjoară?
Sau mintea mi-a zburat spre alte zări
fiindcă-i așa puțină, proastă și ușoară?…
Așa mi-e ciudă pe nopțile de iarnă…
Deși-s prea lungi eu nu mă odihnesc,
căci mintea mea nu poate să discearnă
dacă-s normal sau chiar înnebunesc!…
