Fărădelegea lui Călin – Godul tivil
Și-o să mă mâhnesc mereu pentru orice copil smuls de familie sau părăsit.
Ce se alege de ei? Niște trăitori de viață aruncați în vâltoarea nebuniei. Mă gândesc doar la azi, la fără-vrerea accesării unor fotografii în format vizual de dimensiune mică. Eu ca eu, însă profesoara care le-a privit deodată cu mine ar fi trebuit să aibă o reacție vehementă, confiscare, propunere de discutare în consiliu profesoral, excludere imediată din manifestare, excludere din examen și darea pe mâna autorităților pentru pornografie și cine știe ce altele. Aici am ajuns după 26 de ani – idee personală legată de dezlegarea la desfrâu, neînvățare și neascultare începând cu 1995 -, am creat niște monștri plini de aroganță.
Vina o poartă maturii. Divorțați, nepăsători, încurajatori la prostii, abuzatori…. Chiar și acela care le dă curaj – chitit să rămână tupeu până la finalul omenirii – că știu, pot și li se cuvine orice.
Un prim pas îngăduința…. Al doilea ,,… lipsa de înțelegere dintre părinți…”, a cărei alternativă găsește contrarietate pentru interesul, același superior, al copilului. N-am nicio îndoială că e una și același lucru, că din continua gâlceavă a soților, unul sau amândoi sunt atât de orbiți de propriile orgolii, încât minorul este sub locul doi al importanței. Și-atunci al treilea dă de lucru ițelor încurcate: instanța. Punând ,,… copilul minor…” – cu siguranță doar vocabula doi dădea sensul cuvenit – acolo unde există un părinte și la care locuiește de obicei ori la unul dintre ei, chiar dacă a stat cu ambii. Faza excepțiilor transformă casa părintească în a bunicilor, a rudelor, altor persoane sau, așa cum opinam că nu dorește niciun puști, în instituții de ocrotire. Cică sunt obligați să le asigure sănătate, educație și învățătură. (Art. 400)
La ce-au dus prezumatele dezacorduri? La stabilirea modalităților, în instanța de tutelă, de a avea și purta legături personale cu propriile progenituri. (Art. 401)
Tot terțipul decide contribuția la formarea viitorului tânăr. (Art. 402)
La ce bune schimbările? Doar pentru ajustări aplicabile drepturilor și obligațiilor îndrituiților să dirijeze viața minorilor. Bune sau rele. Nu spune nimic în plus Art. 403.
De ce este atât de special Art. 293 cât să producă un ultim articol în titlul II? Fără motiv, doar dacă soțul declarat mort, reînviat, dovedește că dispariția a avut loc în condiții de constrângere și își cere drepturile părintești, în ciuda faptului că partenerul de mariaj s-a recăsătorit. Însă, cum tot la instanță se ajungea și nu era singura divergență statuată în Codul Civil, se cuvenea să nu figureze aici. (Art. 404)
Rubedenia…. Ajunserăm la cine cu cine, cu ce și cum. Mai curând din cine descinde sau ce ascendent comun există, în linie firească. Civila creează legături numai prin adopție. (Art. 405)
Linii drepte și colaterale. Ca-n muzică, ascendente sau descendente. Rudenia colaterală se referă la persoanele cu un ascendent comun. Cele două categorii punând copii și părinți în linia întâi și bunici și nepoți în linia a doua, respectiv frații în gradul doi, unchi, mătuși și nepoți în al treilea, iar verii între ei în spațiul patru. (Art. 406)
Afinii. Cum mai întreabă unii aproape retoric: ce rudă sunt cu nevasta? Cu ea sigur da, cu restul neamurilor ei numai afin. Al. 2 e cam același lucru, cu o specificare de linie și grad. (Art. 407)
