Cotețul cu metafore – Întoarcerea fiului risipitor
Întoarcerea fiului rătăcitor
La o poartă neagră, într-un orășel,
Sta un tânăr falnic cu un băgăjel…
Căci, venit din lume, rudele nu-l lasă
Nici măcar să intre chiar la el în casă!
– Dar, stimate rude, am și un papirus
Unde nu se spune c-aș avea vreun virus!
– Dragă, nu te credem și nici nu ne pasă
Tocmai de aceea nu-ți dăm voie-n casă!
– Te rog, dragă mamă, tu mă înțelegi…
Între ei și mine, pe cine-o s-alegi?
– De ești tu acela, nu-ți sunt mamă eu!
Du-te-n altă parte, mergi cu Dumnezeu!
– Eu sunt, dragă mamă, fiul tău iubit
Mă întorc acasă de unde-am muncit!
– Măi, dragă băiete, nu mai insista
Dacă vii din China, nu sunt mama ta!
Du-te, te tratează, c-ai putea să mori!
Dacă ai noroc, ne vom vedea în zori!
Tânărul se-ntoarce, dar mobilu-i sună!
Vede cu surpriză pe-a lui mamă bună…
Îi răspunde-ndată, și cu înfrigurare,
Crezând că-i dă totuși, acea veste mare:
– Auzi, măi, băiete, mâine dimineață,
Dacă n-ai ce face, du-te pe la piață!
Că io și cu tac-tu nu putem ieși
Și chiar dac-am face-o, ne-am îmbolnăvi
Dar tu ești afară, și poți face-un bine:
Ia niște cartoafe, cu bani de la tine!
A, mai stai un pic și încă nu pleca…
Mi-am adus aminte să mai iei ceva!
Ia și niște pizza, să mâncăm deseară
Vezi să fie de-aia delicioasă, carbonară…
Povestea nu mai spune ce s-a întâmplat…
Iar ce vă spun aicea, nu-i adevărat!
Doar n-o să credeți că sufletul de mamă
Ar lăsa să se întâmple așa o mare dramă?…
