Propoziții pretențioase – Abortiv
Șanse minime să fi găsit contextul potrivit titlului….
Poate folosind stilul abraziv și doar așa, ca să mă umflu-n pene, să-i fi făcut loc. Dar am cam abrogat genul vulgar după părăsirea rolului principal în filmul cu tinichigii, sunt captiv în zona absidei interne, mai ales de când tata a părăsit scena lumii. Deodată cu limba piperată a pierit și cheful, mă tot îndemn să fac una-alta și-mi pun frână de la un gând la următorul, o serie de abureli care nu mă scot din mrejele abuliei…. Alelei, zile de ieri!
La Mihai m-a încântat, mai mult decât acoperișul, interiorul atelierului, locul ales pentru echipare și dezechipare, cele câteva mese pentru debitat și rindeluit, aerul încărcat încă de memoria rășinii și posibilitatea reînceperii lucrărilor de anvergură anterioară oricând.
Peste drum, la vreo trei ani după, am reînvelit o magazie, înaltă și-am mai schimbat un jgheab la casă. O mică reparație tot la magazie, unde tabla rămăsese intactă, însă lăcrima în vreo două locuri aproape fără motiv. E de-ajuns să pătrundă ploaia o dată, a doua, a treia și a câta oară dă de sus, apa devine abonată la infiltrări neavenite. Clasica lipire a falțurilor.
Ocazii au mai fost, dar curs le-am dat numai unora. Rămânând în arealul fostei 6 Martie, un re-tur…. Străduțe, străduțele, străduci. Când începe, când se termină, de ce face cot aproape brusc. Cam așa arată Coțatcu și se transformă inexplicabil în Oborului, măcar să-i fi alocat primei mai mult de 12 case sau pe-acolo. O casă pe colț, dezbătută frățește după cum s-a putut: o parte cu o curte mai generoasă, alta rămasă cu un culoar și câțiva metri pătrați în curtea interioară. Vă închipuiți cum se descurcă montatorii de jgheaburi și burlane în condiții de îngrămădire legală sau cât de cât în limitele legii, între un gard de doi metri de tablă și o clădire a cărei menire se inversase: spatele față, fața spate. Să nu lovești, să atingi cu grijă că sar neamurile la scandal, să nu abuzeze nimeni de nimic. Clienții la a doua sau a treia solicitare, abonând pentru o încă o rundă echipa Călinilor, culminând cu brâul de ,,dantelă”, montat în văzul tuturor, pe întreaga abscisă a frontispiciului clădirii secundare, ,,vinovata” pentru lipsa de spațiu. Cauză ce a schimbat mentalitatea proprietarilor: apa merge spre stradă, cea de lângă casă, ce curgea pe restul dependințelor, în canalizare.
Trebuie să-mi fac o hartă, să bifez lucrările ,,declarate”, altfel o să le încurc de-o să-mi reproșez neatenția….
Exceptând imobilul etajat din curba Oborului, vizitat într-o zi toridă, mai în bătaia soarelui, mai sub umbra viei, de-o cântare la un ginerică, doar două le înscriserăm pe filele caietelor noastre de înșirat lucrări, cu nume, prenume, adresă și măsurători. Prima pe partea opusă, potențată la maximul zilelor anilor 2000. Solzi, etaj…. Dovedite insuficiente. Construcție în spatele proprietății, foste, lui Nicu Milea. Un acoperiș pe care aburcam destul de dificil, o anexă îngustă, un unghi de peste 45 de grade – abuzase meșterul lemnar cu panta, probabil că ,,aburise” gazda că înclinația mare dă posibilitatea ploilor să se scurgă mai repede; o iluzie. Greu de bătut tabla, greu de încheiat. Celelalte angajamente mai ușor de îndeplinit, câteva burlane ticluite de noi și montate la imobilul vechi, jgheaburi noi la ceea ce acoperisem cu tablă.
