Cenaclul Alexandru Sihleanu – 12 Mai 2021
O LUME ÎN CARE RELIGIA E DEFINITORIE, DAR SFÂȘIATĂ DE RĂZBOAIE
Miercuri, 12 mai, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, cu momentul epigramistic in memoriam Matincă Costea.
„(Guvernanților noștri) Pentru ei îi prea devreme,/ Uneori te scot din minți!/ Toți miniștri-n schimb au teme,/ Zilnic, pentru… Las Fierbinți. (Comision la vaccinare) A primit soacră-mea șpagă/ Și la cap ceva se suie!/ Recunoaște, îi e dragă,/ Vaccinarea de la… U.E. (Boierul râmnicean Menelaș Chircu) La Zăplaz în a sa cramă/ Vinuri nu mai sunt de fel./ Paznicul lăsat să doarmă,/ Nimeni altu’… Păstorel.” (Dumitru Hangu)
„(La fluierat) Musafiri, la ziua mamei,/ Fel de fel de invitați,/ Parc-ar fi în anul foamei,/ De o lună nemâncați./ Deodat’, în uș-apare/ Puștiul mititel, Mihai,/ Într-o mare agitare:/ -Eu fac pipi, mami, hai!/ Se ridică-mbujorată/ Mama de pe scăunel/ Și, pe hol, cam supărată/ Îl certă pe băiețel/ C-a crescut și e rușine/ Mare, să vorbeasc-așa,/ Ci să spună că îi vine/ Chiar atunci, a fluiera…/ Și plecară invitații,/ Fiecare-n calea sa./ Doar bunicu-au, spus părinții,/ Peste noapte să mai stea./ Mihăiță se trântește/ Lângă bunicuț, în pat/ Unde, cât ai zice „pește”/ Gata, somnul l-a luat…/ Peste noapte-n, cânt de greier/ Pe bunic l-a scuturat:/ -Buni, trebuie să fluier/ Chiar acum, nu e de stat!/ Se trezește greu bunicul…/ -Doamne, ce te-a apucat?/ Mâine, ziua, ai tot timpul/ Să te ții de fluierat!/ -Vreau acum, ce dacă-i noapte?/ Nu pot, buni, rezista!/ -De-i așa… ușor… nepoate,/ Fluieră-n urechea mea!” (Laurențiu Turcu)
„(Unui președinte) Pentru o nouă candidatură,/ Eu vă doresc mult noroc,/ Să fiți din nou președinte,/ Dar… la scara de la bloc. (Epocii de aur) Dispărură de pe steag,/ Munți, păduri, câmpii și lanul,/ Dar, au mai rămas în minte,/ Secera și cu ciocanul. (Prietenilor) Constat cu tristețe, frate,/ Că-mi vine să-mi ies din pepeni,/ Oare asta e dreptate?/ Când ești sincer, n-ai prieteni.” Lecturate de dna prof. Ecaterina Chifu din volumul „Epigrame” a regretatului Smarandache (Manea) Agheană, Dumnezeu să-l odihnească în pace!
A urmat, cu acordul audienței, Mihai Doina, cu un material informațional despre „Sărbătoarea Columnei lui Traian”. Dl. col. Mihai Doina este un adevărat patriot care caută să prezinte în Cenaclul „Alexandru Sihleanu” informații deosebite de interes local, dar mai ales național. Cinste lui! „Pe lista sărbătorilor stabilite de UNESCO, ziua de 12 mai este menționată Sărbătoarea Columnei lui Traian. În urmă cu mai mult de 19 secole a fost inaugurată la Roma „Columna”. Ea avea rolul să sărbătorească victoria împăratului Traian în războaiele daco-romane de la începutul secolului al doilea. Pe columnă sunt redate scene din timpul celor două războaie de cotropire a Daciei de către romani. Columna s-a inaugurat la 12 mai, anul 113. În urma celor două războaie (101-102 și 105-106) Dacia intră sub stăpânire romană (106-271) timp de 165 ani. Trădat de apropiații săi, Decebal este înfrânt. El nu se sinucide, cum place Cancelariei Austro-Ungariei să creadă, ci este ucis de romani! Romanii se temeau de Decebal! I se taie mâna dreaptă pentru a nu mai putea lupta și i se taie și capul, pe care îl duc la Roma înfipt într-o suliță, ca trofeu de război. Comoara regelui dac și toate bogățiile Daciei ajung pe mâna romanilor. Cu comoara regelui, împăratul Traian-cotropitorul, își comandă un monument în forul Romei (piața centrală). Monumentul este opera lui Apolodor din Damasc. Columna are înălțimea de 39,83 m. În anul 117, în vârful monumentului era ridicată statuia lui Traian, iar la baza Columnei, în interior, era păstrată urna de aur cu cenușa rezultată la incinerarea împăratului, mort în 117. Târziu de tot, în 1787 statuia împăratului este înlocuită cu statuia Sf. Petru. Pe Columnă se află 124 basoreliefuri, care urcă în spiral, concepute ca o ilustrare a „Comentariilor lui Traian” (așa este numită Columna la Roma). Românii consider basoreliefurile un original act de naștere al poporului roman. Legat de Columnă întâlnim personajul Badea Cârțan: el este fiul unui cioban din Munții Făgărașului-Gheorghe Cârțan. Strălucit urmaș al dacilor, el devine pelerinul pământului românesc, eroul unei odisee europene. Gheorghe Cârțan a plecat pe jos la Roma, sprijinit în toiag, în costumul popular și cu desaga plină cu cărți, căutând să adeverească pentru cei mulți originea poporului roman. Nicolae Iorga l-a numit „un fanatic țăran al romantismului național, expresie vie a voinței poporului din Transilvania de a se elibera de asuprirea Imperiului Austro-Ungar și de a se uni cu țara”. Tânărul Cârțan a folosit cea mai eficientă armă: cartea! Aflat, împreună cu tată și cu turma de oi, pe crestele munților, într-o zi senină de vară, în care panorama Făgărașului se distingea până departe, în zare, curios, l-a întrebat pe tată: „ce este dincolo de crestele munților?” Uimit el află că acolo sunt români… „Dar noi ce suntem? Nu suntem tot români? De ce aici nu-i România?” Și a simțit nevoia să treacă dincolo, în vechiul Regat… Cel mai mare serviciu adus neamului său a fost acela că timp de 30 ani a răspândit în Ardeal cărți scrise în limba română. Se consideră că el a cărat cu desagii săi, dincolo de munți, pe cărări numai de el știute, peste 250.000 de exemplare, în greutate de peste 20 tone. Munca sa de ridicare culturală a românilor ardeleni nu era pe placul autorităților maghiare și toată viața a fost urmărit și deseori arestat. Gheorghe Cârțan a ajuns la Roma de 3 ori. Prima călătorie a făcut-o în ianuarie-februarie 1896, călătorie care a durat 43 zile. Ajuns la Roma, a mers la Columnă și s-a învârtit în jurul monumentului uriaș până „a citit” toată istoria de pe el, apoi a turnat la baza Columnei săculețul cu pământ adus din curtea părintească. Rupt de oboseală s-a învelit în cojoc și a adormit seara la baza Columnei. Dimineață, un sergent de stradă a exclamat plin de mirare: „A căzut un dac de pe Columnă!”, întrucât îmbrăcămintea sa era identică cu a dacilor sculptați pe Columnă. Ziarele de a doua zi titrau: „Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cușmă, cu ițari și opinci.” I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri. El a făcut senzație la Roma, fiind primit cu simpatie și prețuire peste tot.”
A continuat lectorul de serviciu, dl prof. Grigore Leaua, cu un eseu, intitulat „Gena de aur”, nu neapărat literar, dar un eseu definitoriu pentru autorul avid de cunoaștere, prin care a atins puncte nevralgice despre poporul ales pe care caută să le elucideze, dar lasă loc de continuare, în manieră proprie. Îl așteptăm cu noi provocări la discuții. „Într-o vreme în care raporturile dintre popoare constau în războaie interminabile și jafuri de proporții, atunci când a fost sfințit templul de la Ierusalim, cel care s-a adresat primul lui Iahve, Dumnezeul evreilor din toate timpurile, a fost regele Solomon. Printre altele, în rugăciunea sa regele Solomon îi cere Dumnezeului său ca acesta, atunci când în templul său vor veni să i se roage chiar și străinii, să le îndeplinească dorințele, oricare vor fie ele, așa cum le îndeplinește și evreilor, poporul său ales. Tot așa, după mii de ani, astăzi orice străin care intră în casa unui evreu este tratat cu respect și bunăvoință ca și când ar fi un membru al familiei respective. Încă de la începutul istoriei lor evreii au călătorit prin multe țări făcând negoț, în același timp însă cunoscând tot ce ținea de viața popoarelor respective: religie, știință, cultură, economie ș.a.m.d. Acest fapt explică și abilitatea evreilor de a învăța ușor limbi străine, dar și curiozitatea lor de a cunoaște tot ce ține de existența altor popoare. Antisemitismul din toate timpurile, dar mai ales antisemitismul din zilele noastre, antisemitismul secolului 21, nu poate explica cum un popor atât de dornic de dialog, plin de bucuria de a trăi și de respect pentru străinii în mijlocul cărora a fost nevoit să trăiască fără voia sa timp de două mii de ani, un asemenea popor a fost supus unor suferințe și chinuri de neimaginat provocate tocmai de cei alături de care își trăiau viața într-un exil imposibil, dictat de sângeroșii săi torționari de la Roma. Nu pare deloc curios faptul că după ce păgânii de la Roma au dat foc celui de-al doilea templu de la Ierusalim, i-au ucis pe evrei, iar pe cei care au scăpat cu viață i-au alungat în toate cele patru zări, creștinii care le-au luat locul peste tot în imperiul roman au continuat să facă același lucru omorându-i pe evrei, arzându-i pe ruguri după ce îi jefuiau ca niște bandiți de rând sau trimițându-i pe cavalerii templieri să umple de sânge evreiesc zidurile Ierusalimului. Totul s-a încheiat cu Holocaustul nazist, o veritabilă apocalipsă a poporului evreu, imposibil de imaginat și de înțeles chiar și în zilele noastre, când pretindem cu neobrăzarea celor lipsiți de memorie că am devenit civilizați, adică niște indivizi liberi, democrați etc., etc., niște indivizi care cred însă că Holocaustul nu a existat pentru că a fost atât de cumplit, încât nu cred că e posibil ca așa ceva să se întâmple în lumea asta. Willem Gloshouwer, predicator olandez contemporan, ca noi toți din fericire pentru noi, i-a întrebat odată pe creștinii care participau la o acțiune de evanghelizare: cine am fi fost noi astăzi dacă nu ar fi existat evreul Iisus. Nimeni, le-a răspuns tot el. Iată de ce nu poate exista o lume fără evrei, o lume fără Israel. Astăzi tehnicile de descifrare a AND-lui uman au evoluat până la un nivel incredibil, încât orice popor poate afla totul despre profilul său genetic privind pur și simplu ecranul unui calculator. Lăsând de o parte faptul că alfabetul limbii ebraice pare să corespundă tiparului AND-lui uman, ar fi interesant pentru toți neonazistii din lumea de azi să citească AND-ul poporului evreu. E posibil să descopere acolo ceva ce i-ar putea surprinde: frumusețea poporului ales căruia Iahve i-a dăruit ceva mult mai prețios decât toate bogățiile lumii, gena de aur.”
„A discuta despre evrei necesită un mare grad de acceptare. Consider că personalitatea lui Iisus este incontestabilă și noi dacă am încerca să luăm câte ceva ca educație, este un câștig. Referitor la genomul uman, este știință acumulată și care încă nu este pe deplin elucidată, îți este necesară inițierea în domeniu. Consider că materialul dlui profesor este bine venit, ne ajută să ne completăm golurile noastre legate de evrei și ne ajută în relațiile noastre.” (Dumitru Bardaș)
„Îi mulțumim dlui Leaua că ne-a adus această informație despre poporul evreu. Ne-a îmbogățit cunoașterea și ne-a ajutat să fim mai toleranți cu toții. Ne-a dat explicații despre titlul eseului „Gena de aur” care este un dar divin. Eu sunt impresionată de tragediile prin care a trecut poporul evreu și am văzut pioșenia cu care turiștii de toate naționalitățile vizitau „Monumentul Holocaustului din Paris”. Îl așteptăm cu noi eseuri.” (Ecaterina Chifu)
„Știu că dl prof. Leaua este pentru noi un fel de enciclopedie ambulantă. D-lui ne aduce, de fiecare dată, în ședințele Cenaclului „Alexandru Sihleanu” diferite informații istorice și literare spre cunoaștere. În ceea ce privește articolul de astăzi pot spune că din punctul meu de vedere este un cumul de informații și de trecere în revistă a unor descoperiri mai noi sau mai vechi. În ceea ce privește lectura de azi sunt de părere că nu este o creație artistică. Lipsesc figurile de stil, mijloacele artistice, lucrarea având un caracter informațional. Îi dorim succes și îl așteptăm cu noi lucrări.” (Georgeta Iuga)
„În primul rând l-am ascultat pe dl col. Mihai Doina care, ca de obicei, ne-a prezentat o serie de informații de mare interes. Astăzi ne-a vorbit despre Columna lui Traian” și am aflat multe lucruri noi. Este important că această Columnă a lui Traian reprezintă o frântură din sufletul neamului nostru și demonstrează că deși dacii au fost înfrânți, nu au fost îngenuncheați. Aș completa că o copie desfășurată a Columnei lui Traian se află la Muzeul de Istorie al României. În legătură cu dl prof. Grigore Leaua afirm că nu mai uimește de mult și mă copleșește de fiecare dată prin explozia de informații pe care le prezintă spontan. Dl prof. este incomod la dialog deoarece de fiecare dată când vii cu părerea ta, pleci cu părerea D-sale. Vorbește frumos despre „Gena de aur” a evreilor dând de înțeles că această genă pleacă de la însuși Dumnezeu. După căderea primilor oameni în păcat, Dumnezeu a format poporul ales pe care l-a dirijat în istorie și l-a păstrat la înalte cote religioase, morale și umane pentru că el trebuia să dea naștere Mântuitorului lumii Iisus Hristos. Legat de cei care ar fi antisemiți, aceștia lovesc și în Hristos, și în apostoli care au fost evrei, și în final în întreaga umanitate. Eseul dlui Leaua îl consider a fi de factură academică și ne îmbogățește pe toți cei care l-am ascultat.” (Laurențiu Turcu)
„Despre „Gena de aur”, este un eseu informativ bazat pe e adevăruri istorice despre evrei. Pe dl prof. Leaua îl caracterizez ca fiind un om de mare bunătate sufletească, având un prieten evreu. Ne-a adus astăzi multe informații pe care nu le știam până acum. Din eseul d-lui am înțeles că evreii sunt foarte credincioși și foarte buni la suflet, considerând străinii pe care îi găzduiesc ca pe membrii familiilor lor. De la tatăl meu știu că evreii erau buni comercianți. Ei se mulțumeau și cu un bănuț pe zi fiind omenoși cu acei cumpărători. Respectau banul. Pentru ei religia era sfântă. Dumnezeu lor Iisus este fiul lui Dumnezeu. Pentru toate națiile Iisus este al tuturor celor care au iubire în suflet. Lumina inimilor este Dumnezeu. Dl prof. Leaua are din partea mea mult respect pentru dragostea, învățăturile și credința D-sale. Respect și considerație. Aștept cu interes următorul eseu.” (Mioara Zaharia)
Miercuri, 19 mai, începând cu ora 10:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Grigore Leaua. Vă așteptăm, cu drag!
