Cenaclul Alexandru Sihleanu – 21 Aprilie 2021
FERICIREA ESTE SINGURUL DIAMANT CARE ARUNCAT LA GUNOI NU MAI STRĂLUCEȘTE
Miercuri, 21 aprilie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„(De ce te ferești nu scapi) I-a plăcut doar țuica tare,/ Cu paharul mare, plin,/ Iar acum, la înhumare,/ Popa l-a stropit….cu vin! (Paralela 45) Tatuată din iubire, Împărțită cu umor/ Două zile lucrătoare,/ Tropice….ecuator. (Partidă ratată) A refuzat partida asta,/ Deși-i frumoasă, ca-n icoane,/ Că dumnealui nu vrea și basta,/ Să investească-n silicoane!” (Dumitru Hangu)
A continuat lectorul de serviciu, Vasile Ghinea, cu un grupaj de poezii scrise în spital, în urma infectării cu covid: (Albastre tăceri) Iarna a sechestrat primăvara/ în catacombele furiei./ Înălțăm imnuri de slavă/ albastrei tăceri,/ pașii Domnului coboară/ prin sanctuarul lui Zamolxis/ spre centrul pământului/ lăsând în urmă/ jalea omului/ doborât de om. (Chemare) Privirea mi se lungește/ în picătura perfuziei,/ mâncarea așteaptă/ deshidratarea din mine./ Vântul adie printre crengi/ liniștea luminii./ Copacul mișcă ramurile/ ca-ntr-un salut,/ ca-ntr-o chemare/ și-n umbrele pe marginea zidului/ parcă văd chipul lui Horea./ Petice de nori,/ o lumină cu porumbei,/ nelipsite ciori/ agitând văzduhul. (Sine die) Iarna își leagănă/ egoistă amintirile,/ amână primăvara/ sine die./ Drumurile noastre/ s-au ascuns în umbra nebuniei noastre,/ fericirea zace/ la lada de gunoi/ a istoriei. (Ideal) Drumurile noastre/ și-au schimbat idealurile, sensurile./ Aruncăm minciuna/ frumos poleită/ pentru trădarea din noi./ Naivitatea naște monștrii/ trădării noastre,/ omul providențial/ n-a sosit./ Pentru noi/ totul înseamnă trădare/ de neam și de țară. (Jertfă) De la puritatea tăcerii
din nașterea zilei,/ până la trădarea tăcerii/ din noaptea minții,/ ne-am închinat/ zeului Ban/ cu toate idealurile/ jertfindu-ne dragostea/ de lângă noi. (Etalare) S-a ivit un soare palid/ dis-de-dimineață./ La pervazul geamului/ musca-și etalează/ mersul dezinvolt/ și în baia de lumină/ își poartă destinul/ a doua zi/ după Buna Vestire./ Duminică, după Buna Vestire/ pomii și-au arătat mugurii,/ turturelele străbat aerul plăcut,/ se aud vrăbiuțele,/ seara se lasă peste oraș,/ peste grijile, jalea, dorurile/ de sub unda covidului.
„În sufletul fiecărui om doarme câte un talent, a spus cineva, dar nu-mi amintesc acum numele său. Lectorul de azi a trezit acel talent și l-a urcat deasupra celorlalte calități ale sale. Valoarea poeziei „marca Ghinea” ajunge până la cer, iar acolo o ascultă dl Matincă și maestrul Agheană. Prietenii noștri „o comentează în locul meu”, spunând că poezia modernă este greu de înțeles, dar și mai greu de pus pe muzică. Însă, poezia este cea mai eficientă terapie a sufletului, iar prin suflet a minții și a trupului. Într-o discuție cu maestrul Agheană, ani în urmă, l-am auzit spunând că poezia ne apropie de armonia universului. Poetul Vasile Ghinea făurește versuri delicate, dezvoltate într-o manieră personală, cu o expresivitate controlată. Lectorul dă senzația că scrie poezie ușor, precum un murmur, șoptit, care încântă auzul, sufletul și inima. Când ascultăm poeziile lui Ghinea avem convingerea, încet și sigur, Matincă, Agheană și cu mine, că poetul contribuie la dezvoltarea culturii râmnicene prin mărturisirile „din suflet”. Poezia sa este esențializată. Se distinge ușor sensibilitatea și transfigurarea sentimentelor în metafore, deseori memorabile. Viața și natura înconjurătoare pentru poetul Ghinea nu are secrete. Tristețile și bucuriile vieții cheamă la meditație și la înțelegere a tot și a toate. Poeziile, pe ansamblu, par că se îmbină armonios, se completează reciproc, creând efecte neașteptate. Limbajul folosit de poet este metaforic, figurat, entuziasmant. Farmecul liric exprimă sentimentele și emoțiile poetului într-o ipostază inedită, patul din spital și stresul provocat de coronavirus! Din acest motiv poeziile prezentate azi sunt mai deosebite decât altele, prezentate de poetul Ghinea cu alte ocazii. Lectura de azi reconfirmă un suflet visător, sensibil, înzestrat cu imaginație, dar și cu un pix inspirat. Felicitări și spor la scris, domnule poet!” (Mihai Doina)
„Astăzi, 21 aprilie, este o zi în care soarele a venit deasupra Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu” și a adus lumina în cadrul întâlnirii Cenaclului „Alexandru Sihleanu”. Am ascultat din creația poetică a dlui Vasile Ghinea care ne aduce în prezent gândurile, sentimentele, trăirile ce apar în moment de cumpănă în spital. Este o poezie care face ca cititorul să mediteze la clipele de viață când ne putem bucura de soare, de ciripit de păsărele, de zborul turturelelor, de liniștea serii, lumea văzută de pe patul de spital. Putem spune că dl Ghinea este o parte din frumusețea acestei zile de miercuri prin poezia pe care a prezentat-o. Îi dorim sănătate și spor în activitatea literară.” (Adrian Câmpeanu)
„Internarea în spital l-a făcut pe dl Ghinea să trăiască o situație de mare risc și simțurile, de astă dată, au fost încercate de această situație. De astă dată, anumite imagini i-au transmis anumite mesaje pe care a căutat transpună efectiv. Consider că prin creația literară stresul a fost mai ușor depășit. Îi doresc sănătate și spor la scris!” (Dumitru Bardaș)
„Pe lângă sensibilitate, spirit de observație, autorul ne prezintă azi o poezie nouă în care există mai mult verb, spre deosebire de alte poezii citite anterior. Din această cauză poeziile sunt vii, actuale. În general, toate poeziile prezintă teme actuale și un echilibru în folosirea figurilor de stil. Despre „Albastre tăceri”, poetul exprimă printr-o personificare, prin care arată „catacombele furiei iernii”, în care este sechestrată primăvara și foarte frumos exprimă în pragul afecțiunii avute, gândul că Domnul coboară prin tăceri albastre în sanctuarul lui Zamolxis lăsând în urmă „jalea omului doborât de om”. În poezia „Chemare” actualitatea prezentă are un tablou din spital, elementele naturii se împletesc dând rod imaginației în valențe deosebite în contextul dat. În poezia „Sine die” imperiul iernii se extinde peste primăvară ducând la amânarea fericirii umane specific reînvierii naturii primăvara. În poezia „Ideal” poetul face o constatare sumbră de schimbare a idealurilor și sensurilor prin folosirea de către oameni „a minciunii frumos poleite” și sub imperiul naivității, „totul înseamnă trădare de neam și de țară”. „Etalare” ultima poezie prezentată azi este o reînviere a naturii de la cele mai mici ființe la cele mai mari, iar soarele reprezintă ideea de reînviere a naturii ca o bună vestire pentru viitor acoperind și scoțând de sub „unda covidului”, deopotrivă „grijile, jalea, dorurile”. Deși sub spectrul bolii, poezia creată prezintă vitalitate, lumină și speranță de mai bine. Îi doresc succes în continuare.” (Georgeta Iuga)
Următoarea ședință a Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi pe 05 mai, începând cu ora 10:00. Lectorul de serviciu va fi dna Ecaterina Chifu. Paște fericit!
