Brigada diverse – U(D)MR… (m)da
5 aprilie 2021
Mă juruiesc pe existența lui…. De buni și răi, iaca, criză-criză…, avem noi ăștia mai marginali, mai îngăduitori, mai puțin norocoși la momentul pricinilor (mă perturbă un purtărel de cuvânt cu ,,selecția naturală”, încât i-aș…) efervescente, mai proști de doritori ce eram să vedem și alte mici oaze de băgat în seamă. Trăiești cu impresia că prinzi de picioare creatorul și nu i-ai mai da drumul niciodată. Cu astfel de suflete mișcate plecasem prin 2006, companie de zdrăngănele și tremolo emotiv de voci, să-i cântăm în strună Banului Craiovei, primar întreprinzător de Pdl-ist ce era, organizator de serate și-n bătătura țații Veta, și-n closetul lui nea Mărin, și sub cloța de sub care Sucă subtiliza generațiile galinacee nonșalant. Și-n îngăduiala lui și managementul altui breslaș, ne fură (oltenește, vericule!) alocate o triadă de spații de depunere de icre componistice. Știți, vă prefaceți că nu, c-o fiertură de lobodă și urzici pe post de spanac ne crește mușchiul, colțul și pulsul, suntem semnatari ai documentelor atestatoare (ăle vechi patalamale) (altă întreprindere cotidiană, de fonoteca varieteurilor tv, instantanee – pe mal pescarul, în apă năvodul, în farfurie imediat peștele) ca membri de buzunar și umplutură ai compozițiunilor plătite. De coincidențe-s sătul, una în plus nu mai verifică nicio existență tutelară universală. Plic, de 11 lei per an, de înștiințat ponderea în masa celor peste milionul de cântăreți de RO. Trecere la verificări, căci părerea Tomii-i îndoită de la an ’69, recurs la parole, apel la platforma lor, a mea, a…. Nimic, câteva texte făurite-n confuzie, pdf-uri silite la reveniri de inimă. 11 virgulă bani scrie, ăia se impozitează, cass-iesc (,,forfotirea” de acum un deceniu ilegalizată) și rămân de…. Nici măcar două abonamente în contul internetului plătibil la bt. Banca, nu țigara. Telefon cu ,,am primit”, întrebări cu mai sunt, dezaprobări pentru singularitate, încasare cash. Trei doamne, doar noi trei, Melu, Radu și Brăteanu, ne găsim în fața hotărârilor întârziate și definitive cu ceea ce la timpul ei se chemase pomana porcului (pentru). 600-ul dus, la fel pe sensul opus, îngăduit cu chiu, vai și explicitări aproape de culmea umilirii. Montare-șantare-plecare în două subsoluri și-un fost parter de cultură dezafectat, înnobilat pentru așa zile municipale cu suculețe și tării, pe fugă, într-o hăituială cu itinerar și popasuri însumând 8 ore, cu staționare finală în hol de hotel central la ultra-matinalul lui cinci, cu Ștefan Iordache consumat în dreapta…. Zi a doua ploioasă, mohorâtă ca mâhnirea noastră că făcusem vâlvă trei secunde. Întors, trecut benevola participare la catastiful cu ,,a fost”. Și cum! Mitică Popescu singularizat la o masă a noastră de prânz, greii Berceanu, Boc, Blaga și Videanu în trecerea lor de carne și oase, Udrea însăși pironit ochii-n coada mea nedumerită zece secunde (numărasem în gând), Iordache la plecare și întoarcere la aceeași masă în hol, ca maeștrii și alții. Noi pe post de ,,vedete”.
Interogarea mea fusese pertinentă. Precum în cutiile cu șuruburi, dacă ai găsit unul cândva, la trebuință se va găsi cu siguranță și al doilea (teoremă ce nu se aplică în mulțimea magazinelor locale). La o adică, de ce pe lângă treiurile miei n-ar mai încăpea încă trei? Ca să fiu sincer, trecusem mult mai departe, nesătul văzusem triplu de ,,foame”. Trece-o zi, să treacă și a doua dacă poftește…. Nu toată. Pe la orele finelui de program bucureștean un interurban fistichiu. La doamne sărut-mâna, la recunoaștere întâietate. La mine a doua treime vine.
Și-am opinat și-oi mai. Nu te fac concetățenii artist, nu-ți apreciază ei statutul și puterea, ci capitala. Și-o mai spun: de-o zeamă-s chiar și eu un țâr de compozitor.
