Cenaclul Alexandru Sihleanu – 14 Aprilie 2021
DRAGOSTEA, LIANTUL DINTRE CREDINȚĂ ȘI ARTĂ, ESTE INGREDIENTUL CARE MENȚINE VIAȚA PE ACEASTĂ PLANETĂ
Miercuri, 14 aprilie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat cu momentul in memoriam Matincă Costea.
(Babele) La Bușteni, pe Caraiman/ Babele doresc de-un an,/ Dar la vile cu zăbrele/ Zilnic, cele tinerele. (Adam și Eva) Când Adam primea chenzina/ Eva-l aștepta în prag,/ Parfumată, bat-o vina!/ Fără frunză, dar… cu drag. (România) Am avut păduri și apă,/ Oameni mari și patrioți,/ Unii au tras hoții în țeapă,/ Acum țeapa-i pentru toți! (Raiul românesc) Românii o să-și revină./ Se-ntâmplă cum le-a fost scris./ Multe n-o să le convină./ Coadă și la… Paradis. (Dumitru Hangu)
(Unor colegi care nu îmi mai strâng mâna) Ei mâna nu mai dau cu mine…/ Nici vorbă să mă ofenseze,/ Căci gândul lor e doar de bine:/ Se tem să nu mă infecteze. (Pensionar la nuntă) M-aș distra o seară bună,/ Că e nuntă, sărbătoare,/ Însă pentru vin n-am gură,/ Pentru joc nu am picioare. (Băutura mea) Aș bea și apă din fântână,/ Dar nu apuc, e mare chin/ Că o bea vaca de nebună/ Și de necaz, eu beau doar vin. (Laurențiu Turcu)
A urmat lectorul de serviciu, Mihai Doina, cu un material informativ „(Sfintele Paști – Învierea Domnului) Paștele creștin își are originea în tradiția apostolică și are conținutul său în Răscumpărarea făcută de Iisus Hristos, prin Moartea și Învierea Sa. Paștele este consacrarea Învierii lui Iisus Hristos, cea mai veche și solemnă sărbătoare a creștinilor, sărbătoare ce nu are dată fixă, celebrată în prima duminică după luna plină echinocțiului de primăvară. În funcție de această dată sunt fixate celelalte sărbători fără dată fixă (Înălțarea, Rusaliile…). Cuvântul PAȘTE provine din grecescul „patere” consemnat în Septuaginta – cea mai veche traducere în limba greacă a Vechiului Testament – și înseamnă „trecere”, făcând aluzie la trecerea lui Dumnezeu prin Egipt ca să pedepsească pe egiptenii care distruseră locuințele israeliților. În limba ebraică săptămâna premergătoare Sfintelor Paști este denumită „paresimi”, care se apropie fonetic de „patimi”, dar care are altă semnificație. (…) La baza credințelor tuturor popoarelor stă oul (oul cosmic). Chinezii foloseau ouăle roșii cu două mii de ani înainte de nașterea lui Hristos, iar aceasta era o tradiție deja veche la ei. Egiptenii, perșii, fenicienii și israelienii considerau oul principiul creației; din acesta s-ar fi creat Cerul, Pământul și Văzduhul. Egiptenii aveau tot atâția zei câte animale și plante existau; aveau un zeu numit KOREF, care însemna bun, binefăcător. Acesta era reprezentat printr-o figură de om ce purta pe cap o pasăre răpitoare ce semnifica activitatea. Pasărea avea în cioc un ou, simbolul fecundității. La romani tinerii colorau ouă în roșu (culoarea preferată a multor națiuni) și le ofereau prietenilor de ziua lui IANUS – zeul roman considerat creator al Universului și personificare a oricărui început și sfârșit. La Roma ouăle erau folosite cu ocazia unor ceremonii. În Franța există credința că în Joia Mare toate clopotele creștinătății trimit sunetele spre Roma pentru ca să caute ouă în Alpii superiori. În Alsacia circulă legenda că o femeie săracă, care nu putea să cumpere cadouri scumpe copiilor săi, a pictat în toate culorile ouă și le-a ascuns prin grădină. Când copiii mergeau să-și caute darurile în grădină au văzut un iepure și au strigat: „Ia te uită! Un iepuraș ne-a adus ouă colorate!” La noi în țară se crede că la Paști se fac ouă roșii întru aducerea aminte de sângele nevinovat al lui Hristos, vărsat pentru păcatele omenirii. Legenda ne spune că cele dintâi ouă roșii le-a făcut Maria Magdalena pentru a produce bucurie rudelor sale. Ea a dat câte un ou adresându-i fiecăruia cuvintele „Hristos a înviat!” Toate rudele îi răspunseră: „Adevărat, a înviat!” Se zice că atunci când nu se vor mai colora ouăle roșii va fi sfârșitul lumii. La români nu există casă în care ouăle roșii să nu constituie o preocupare. Pentru a înfrumuseța ouăle, gospodinele le vopsesc în mai multe culori și chiar le „încondeiază”. Încondeierea ouăle lor este o artă pe care o cunosc din ce în ce mai puține femei. Pentru încondeiat, în afară de vopsele este nevoie de ceară și o „chișiță” – o unealtă simplă, compusă dintr-un bețișor, 2-3 fire de păr de porc și o bucățică de tablă. Tabla se învârtește în jurul unui vârf de ac ca să formeze din ea un tubuleț. O parte a tubulețului se fixează pe bețișor. Prin tubuleț se introduc 2-3 fire de păr de porc, care se leagă cu ață de bețișor, întărindu-se astfel tubușorul de băț. Tubușorul are circa 1 cm lungime. Mai avem nevoie și de un pămătuf pentru ceară și un alt bețișor la capătul căruia se leagă cu ață o bucățică de pânză. Aceasta servește la facerea ouălor punctate. Pentru încondeiere în mai multe culori, gospodinele încep cu vopsele deschise la culoare: galben, verde, iar în final cu vopsele închise la culoare: maro, negru. Bunicile își pregăteau singure vopselele: galbenul era obținut din cojile de ceapă; verdele din semințe de boz; roșu din băcan (un lemn care vopsește în roșu); maro din frunzele de nuc… Un alt procedeu de încondeiere folosește soluție concentrată de sare de lămâie. Ouăle înroșite sunt desenate cu pensula, creionul sau cu un bețișor muiate în soluție de sare de lămâie: desenele pot fi tot ce dorim – linii frânte, păsări, flori… Soluția de sare de lămâie îndepărtează culoarea roșie. Femeile moderne apelează la abțibilduri sau alte metode personale. În principiu este bine să fierbem ouăle înainte de a fi colorate pentru a fi înlăturate cele care plesnesc. (…)
Ieri, 13 aprilie, s-au împlinit 65 ani de la închiderea și desființarea Bastiliei râmnicene (1956). Azi aceasta este un adăpost pentru câini. Construcția aparține Institutului pentru Cercetarea Crimelor Comunismului. La Institut se schimbă des conducerea și… „șantierul pentru renovarea închisorii să-l continue cine a promis” (adică cei din urmă cu 5 ani). Înăuntru sunt schele pentru susținerea pereților să nu accidenteze pe… nimeni, pentru că este interzisă intrarea! Autocarele cu vizitatori se opresc la poartă (până Institutul aprobă să se intre în curte!)
Luni, 12 aprilie, s-au împlinit 60 ani de la zborul primului om în cosmos! Iuri Gagarin a zburat 108 minute, iar după câțiva ani a fost omorât de ierarhii săi din invidie – devenise mai cunoscut decât ei!” Dl Mihai Doina are un hobby, pe lângă desen și sculptură: acela de a căuta detalii, informații despre evenimentele ce au loc la nivel național sau locale cu implicare în cele naționale. Trebuie subliniat, apreciat efortul în documentare pentru a face cât mai atractiv, mai plăcut materialul tematic. Îi dorim multă sănătate!
„A încercat să explice etimologia cuvântului Paști și în același timp a încercat să explice obiceiuri pascale din țara noastră, cum ar fi încondeierea ouălor. A fost un fel de trecere în revistă a unor lucruri cunoscute.” (Georgeta Iuga)
„Tema tratată este bine venită, dat fiind că ne aflăm în postul Păresimilor, perioadă pregătitoare pentru Sfintele Paști, care reprezintă sărbătoarea centrală a creștinilor, respectiv Învierea Domnului. Lectorul de serviciu, dl Mihai Doina, ne-a readus în amintire o serie de elemente și tradiții legate de această sărbătoare. Ne-a arătat că numele Paști vine din limba greacă, omițând însă a spune că până a fi grecesc termenul a fost evreiesc. Cuvântul Pesha înseamnă trecere, respectiv trecerea evreilor de la cumplita robie egipteană la libertate, iar în creștinism trecerea de la robia diavolului la libertatea în Hristos. Frumos vorbește lectorul despre ouăle roșii arătând că tradiția le duce în timpul lui Hristos, respectiv la Maria Magdalena. Sfintele Paști, arată lectorul, reprezintă sărbătoarea cu dată schimbătoare, fiind în prima duminică de după lună plină, după echinocțiul de primăvară. Regula aceasta a fost fixată la Sinodul Întâi Ecumenic ținut la Niceea în anul 325. La acest sinod au participat 318 părinți din toată lumea creștină, inclusiv doi episcopi din părțile noastre, unul din Goția și altul de la Tomis. Săptămâna patimilor sau săptămâna pătimirii lui Iisus este săptămâna care ne aduce tuturor în față marea iubire pe care Dumnezeu ne-a purtat-o din totdeauna. Săptămâna aceasta culminează cu Învierea lui Hristos, ceea ce demonstrează că și noi suntem chemați să avem parte de aceeași bucurie a Învierii.” (Laurențiu Turcu)
„Pentru națiunea română important este să avem ca strateg biserica ortodoxă română care reprezintă călăuza noastră spirituală. Dl lector și-a dat silința și a reușit să ne informeze, din mai multe surse, câte ceva din toate. Referitor la credință, scot în evidență iubirea din punct de vedere spiritual, atât în societate cât și în familie. Dacă nu avem iubire totul se destramă. Cu iubirea trecem toate obstacolele în viață. Unde este iubire, este și pace.” (Dumitru Bardaș)
Dl Adrian Câmpeanu, neputând fi în același timp în două locuri, dorind să participe la ședința cenaclului, dar având în aceeași zi programată altă acțiune, a cerut ajutor tehnicii pentru a-și exprima părerea despre materialul lectorului: „Lectorul de astăzi, 14 aprilie, Mihai Doina, a adus o mare de bucurie în „mijlocelul” cenacliștilor prin buchetul de culori pline de curiozități. Am fost deosebit de interesat de încondeiere – arta tradițională românească ca parte a Patrimoniului național. Divulgarea secretului acestei arte mă ispitește să experimentez acest meșteșug sub bagheta domnului lector. Mulțumesc acestui creator de atmosferă interesantă și plină de dăruire în cadrul Cenaclului „Alexandru Sihleanu”. Vă doresc multă inspirație și spor la încondeiere (atenție la ouă)… și domnul Ghinea V. să fie sănătos!”
Miercuri, 21 aprilie, începând cu ora 10:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Vasile Ghinea. Vă așteptăm, cu drag!
