Spații culturale nr. 60 (13)

Nicolai TĂICUȚU

Raftul cu cărți

Fevronia Spirescu, Rădăcinile, Fundația Culturală Antares, Galați, 2017, 107 p. Într-o cronică literară recentă la această carte, Valeria Manta Tăicuțu menționa: … Prozopoemele incluse în acest volum se remarcă prin umor și oralitate, sunt vii și nu caută „efectele speciale” care să ducă cu gândul la o elaborată/ premeditată regie. Cartea spune o poveste alcătuită din secvențe de viață aduse în prezentul lecturii, dar și al scrierii. poeta este deopotrivă personaj, martor și narator al scenelor pe care le plasează într-un prezent continuu…

 

Paul Spirescu, Trepte, Editura Grinta, 2017, 149 p. Iată POETUL: Eu, prinț al clipei și-mpărat temut/ al tuturor erorilor din univers/ din mâlul frământat de zei născut/ și aruncat pe-un colț de zbor invers// cu brațele-nnodate la un pol de frig/ și ochiul stâng în dreptul răsturnat/ când mă străpunge-un fulger și mă-nfior și strig/ și mă adun pe-o emisferă de păcat/ eu, prinț al clipei și dușman de moarte/ al tuturor destinelor care ne pasc/ rebel și singur și sălbatic foarte/ aștept un singur gest ca să mă nasc… (În loc de prefață). Și urmează gesturile dătătoare de nașteri ale lui Paul Spirescu. Pe bune!

 

Silvia – Ioana Sofineti, Mortul viu, Editgraph, Buzău, 2018, 141 p. … Prin acest volum, spune Cristina Ștefan, Silvia-Ioana Sofineti face o cercetare literară și de artă în demersul său teoretic. Ea pornește de la ideea că odată cu evoluția omenirii, noi, generațiile actuale, înțelegem din zi în zi că realitatea poate fi altfel decât o vedem, că sunt și alte realități „în afara oamenilor obișnuiți”, doar că specia umană își folosește un mic procent din capacitatea sa cerebrală. Și atunci? Literatura și arta propun alt mod de-a privi și a înțelege realitatea, pentru că „sunt lucruri dincolo de noi, pe care doar le intuim”.

 

Geo Galetaru, Fotografia unei duminici amânate, Editura Eurostampa, Timișoara, 2018, 245 p. Din fericea naivitate a copilului care a fost în anii cincizeci ai secolului trecut (Ce mai, suntem fericiți), autorul plonjează în verva verbului și a vieții poetice, metaforele dându-și mâna de la un poem la altul, aducându-le un final doar previzibil. O lectură plăcută întru poezie este Fotografia unei duminici amânate. Ex: ce să însemne/ acest strigăt/ de pe malul străin/ și unde se duc învingătorii/ să-și plângă/ armura fisurată/ nimeni nu știe/ cifrul acestui șotron invizibil/ nimeni nu știe/ câte degete are moartea/ la mâna dreaptă (Nimeni nu știe).

 

Victoria Fonari, La marginea absolutului/ Au bord de l’absolu, Chișinău 2016, 78 p. Pe clapeta primă a copertei, autoarea menționează: Versurile din cartea La marginea absolutului/ Au bord de l’absolu sunt o experiență de a-mi traversa simțirea cuvântului în două dimensiuni. Fiecare limbă are muzicalitatea proprie… Iar pe coperta a patra a cărții, George Lateș apreciază: … Victoria Fonari este o voce care se aude deja în contextul literaturii din Basarabia… Exemplificăm: Uneori și foaia poate înmuguri/ în cuvinte? Albul prinde crenguțele/ de rânduri scrise/ și…/ înmuguresc în cuvinte/ Tăcerea citită de primăvară/ e o tăcere care izbucnește în muguri/ în aroma verdelui ascuns/ și albastrul respiră a verde/ și roșu stă camuflat în petale albe de flori/ ascunde strigătele de cocori (Lecturi de primăvară).

 

Lidia Grosu, Torida, prin friguri, neliniștea, Editura Ro.cart, București, 2018, 152 p. În prefața pledoarie pentru versul cu încărcătură emoțională, George Călin apreciază: … Prin prezentul volum de versuri „Torida, prin friguri, neliniștea”, (…)Poeta Lidia Grosu ne-a descoperit calea spre ea și a relevat-o în versuri care sună din ce în ce mai cristalin, mai armonios descoperindu-ne o femeie plină de fragilitate și visare. (…) După umila mea părere, Lidia Grosu rămâne un martor comod al transformării umanității, o sursă esențială de reconfigurare a spiritualității actuale, definită simplu – POET.

 

Tudor Cicu, Copil din flori – roman, Editgraph, Buzău, 2017, 196 p. Într-o mărturisire făcută în cartea Prieteni prin cărți, autorul spunea: Nu sunt prea îndepărtate aceste imagini, descrise aici, de atmosfera veacului trăit printre tătari și turci, în satul meu natal. Am început cândva, să scriu romanul unor „destine” ale comunității tătărești, dar mereu cineva mi-a dat peste mână. Pagini după pagini s-au transformat doar în povestiri răzlețe. Acestei povești, trăită intens, pesemne că nu-i sosise încă timpul. Însă întâmplările, trăite în acel sat tătăresc, își cereau dreptul de a fi rostite.

 

Florin Ciocea, Al doilea manual de fenomenologie, Editura Helis, Slobozia, 2017, 138 p. În însemnările sale de lectură, Lucian Mănăilescu scrie: … Felul în care este structurat fantasticul în Al doilea manual de fenomenologie amintește vag de Fundația lui Asimov (la felul cum pot fi regăsite și alte structuri livrești, precum poveștile episodice din Hanul Ancuței sau învierea morților, ce are loc și la Fetești, la fel ca în Cimitirul Buna Vestire al lui Tudor Arghezi). Autorul are curajul și talentul de a dizolva toată această magmă în retortele proprii, alcătuind o lume paralelă cu realitatea, dar „comunicând” cu aceasta prin „găurile de vierme” ale „țării triste, plină de umor”…

 

Ioan Dănilă, Casa din cuvinte… (pro Alecsandri) – Documentar, antologie și interviuri, Editura Vicovia, Bacău, 2018, 166 p. De documentar și antologie s-au ocupat: Ioan Dănilă (ponderea cea mai mare), Dumitru Ghermaniuc, Constantin Zavati, Andra Popa, Alexandra Holindrariu, Florin-Daniel Dincă (ultimii trei, studenți fiind), Florin Faifer, Alina-Mihaela Dănilă, Ion N. Oprea, Doina Cernica, M, Florin-Daniel Dincă (ultimii trei, studenți fiind), Florin Faifer, Alina-Mihaela Dănilă, Ion N. Oprea, Doina Cernica, Mircea-Constantin Jurebie, iar interviurile realizate și consemnate de Ioan Dănilă cu Corneliu Bucur, Nicolae Cârlan, Magda Cârneci, Radu Cârneci, acad. Victor Crăciun, Felicia Donceanu, Ovidiu Genaru, Nora Iuga, Vilică Munteanu, Maria Ploae, Ilderim Rebreanu, Nicolae Scurtu, Silvia Strătilă, acad. Alexandru Surdu, Mihai Șora.

 

Gheorghe Onea, Anotimpul iubirii, Editgraph, Buzău, 2018, 96 p. Despre Gheorghe Onea, cu câțiva ani în urmă, prozatorul George Băiculescu spunea: … Trăiește aproape de cer și de stele, în lumina aspră, dar și mirifică, a pădurenilor; (…) Gheorghe Onea scrie așa cum simte, așa cum trăiește: simplu. Scrie dintr-o necesitate interioară imperioasă, acută, de a-și exprima gândurile, emoțiile, tristețile, spaimele. Scrie cu bucurie, tulburat. Dar și cu durere.

 

Daniel Nicolescu, Autori și cărți la interferența veacurilor Editura Alma Mater, Bacău, 2017, 132 p. Cartea are prefața semnată de Grigore Codrescu, Accente ale originalității în tabloul literar contemporan. Criticul literar Daniel Nicolescu se oprește asupra cărților a 19 autori: Petre Got, Ioan Prăjișteanu, Martin Culcea, Mirel Petrovici, Adrian Erbiceanu, Nicolae Mihai, Mihaela Mocanu Gâlcă, Paul-Lucian Letzner, Cornelia Ichim-Pompiliu, Cornel Constantin Ciomâzgă, Corneliu Groapă, Nicolae Manolescu, Liviu Chiscop, Grigore Codrescu, Petre Cochior, Eduard Ștraub, Nicolae Popa, Rodica Dascălu, Ioan Cozma și scrie două eseuri: Bacovia, poet pseudopesimist, Timp istoric, timp epic în proza contemporană și comentariul: Moment genezic – Tristan Tzara.

 

Adriana Ambrosie, Călător pe Arca lui Noe, Editura 24:ORE, Iași, 2016, 421 p. În textul Ecouri după lansare, Ana Chiscop menționează: … Călătorind pe Arca lui Noe „am vizitat” atâtea țări, obiective turistice, case memoriale, muzee cât n-aș putea vizita real dacă aș mai avea o viață. Autoarea este, de cele mai multe ori, un călător filozof, un poet în descrierea locurilor frumoase, iar locurile văzute, oamenii, realizările lor, istoria,, credințele și obiceiurile lor îi trezesc reflecții adânci și meditații spirituale, morale și estetice.

 

Mircea Constantin Jurebie, Imagini suprapuse, Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2016, 130 p. Nuanța arhaică este relevată de mereu adolescentul Mircea Constantin Jurebie și în acest nou volum de versuri: Imagini suprapuse. Ex: Ajută-mă, am prins o stea în mână/ Și s-a speriat și nu pot s-o mai țin, Prin razele ei curge un suspin/ Și-mi pare rău.// Ajută-mă să-i mângâi pâlpâirea/ Din care lacrimile se preling/ Și-n noaptea fricii gândurile-și sting/ În plâns// Ajută-mă, nu cred că-ți cer prea mult,/ Așează-te alături și-mpreună/ Să-i împletim, din vise, o cunună…/ Măcar atât. (din Ajută-mă).