Cotețul cu metafore – Iarba
Iarba
Iar bate vântul prin pustiuri fade
ducând cu el parfum de nesfârșire
spre locul unde luna mută cade
într-un ocean vetust de nemurire.
Iar barca unui Charon orb plutește
tăindu-și drum prin apa vie a morții
și prin mătasea broaștei ce duhnește
a hoit de spânzurat în stâlpul porții…
Iar bate clopotul dogit în mica turlă
plângându-i lunii muta ei cădere,
chemând la priveghere lupii care urlă
la noaptea albă și la stele pasagere…
Iar barbaria morții solitare a lunii
ne schilodește amintirile antume,
din vremea când zâmbea amărăciunii
ce încă nu se prăvălise peste lume…
