Brigada diverse – Li(n)ie
6, 7 martie 2021
Când pleci la serviciu inventând matinal refrene manelistice, e semn rău. Indiferent de ziua în care se petrece, dezicând eresul popular al marții cu trei orologii rele. Puținele versuri, două, fără verb – ce-i trebuie genului muzical?, acțiunea este dată de mișcarea, mișcarea de ritm -, rezumând societatea – mult prea mult spus – la componentele cele mai importante: ,,Telefonul, cheile și banii,/ Fetele, băieții și golanii.”
,,Enumerologii” ăștia televizatici sunt de comă – expresia reduce râsul -, trăsnăile lor nu contenesc, se întețesc și bagă insul în chichioane. Punând la îndoială adevăratele trăiri. Trecând de la natura ființei umane și încorporarea ei în univers, la clima și tendințele ei băbești. Dacă iese cucul, dacă-i vine cintezei să ciripească, dacă a secat fântâna de la Cotul Donului sunt semne că… (invenții personale) plouă, că iarna mai durează 20 de secunde față de precedenta…. ,,Din bătrâni” se judecă după reumatism vremea și după cum dă colțu-n muguri.
Istorii pierdute și de pierdut. Nu de scris în manualele școlare despre totalitarismul comunist. Lor, elevilor, să li se predea biografia lui Guță, Șușanu, ale copiilor teribili din hiphop-ul românesc, despre viața ,,asexuată” a Biancăi. Toate celelalte sunt inexistente.
Vă rugasem, și nu mi-ați ascultat sfatul, să vă mai uitați peste ,,prognozele” viitorului. Treaba voastră, să nu-mi spuneți mâine-poimâine că s-a-ntâmplat și nu știați….
……….
Urmărind serialul Murdoch, încerc să capăt senzația trendurilor și nevoilor nestringente devenite utilitate. Am luat la cunoștință cât de importantă a fost pizza, cum a fost receptată și cum canadienii, de poveste, au acceptat-o pentru un cent pe mușcătura. Fiind poate printre cele mai banale deveniri umane dintre sutele de tehnici înșirate cu stăpânire de sine și fenomen, cu aparate construite ad-hoc și de o fiabilitate nemaiîntâlnită, exact la finele secolului 19 – ca să mă postez între cei care privesc jumătatea goală a paharului, nesperând la un veac 20 plin de speranțe (cum nici n-a fost) -, dar acaparantă și ofertantă pe piața dependenței (când n-ai ce pune-n loc, îngurgitezi orice pune botniță pornirilor furibunde stomacale). Revenind la cotidian, acest ,,ia ce ți se dă”, cu plajă largă, ne invită în bucătăria asiatică, foarte des în ultimii 20 de ani (păi, nu ni se propuseseră 1000 de ani mahomedici?), impunându-ni-se produsele puternic aromate și condimentate, cu un ingredient nou în comunul kebab: tonul.
Turcii cu ale lor, noi cu vechiul dacism redescoperit. Cu litere la fel de labile precum scrierea ruloului cu de toate (uneori cu foarte puțină carne), ba cu k, ori cu che, sau cu p. Din tabloul variațiunilor pe aceeași buche, extrag doar pe cele care au inventat scrierea fără diacritice, deloc incriminatoare de neștiință: A, I, T și-un E(psilon) drept S.
Când știrile se pun laolaltă în dosarul personal, capeți certitudinea existenței coincidenței. Strania plutire deasupra valurilor a vaselor de croazieră, senzație cu obturare de lumină, și predicția că la jumătatea primei sute a lui 2000 vor pluti astfel de vapoare, cât jumătate din suprafața Râmnicului, pe deasupra vârfurilor de munte cele mai înalte. Precum zisele lui Kurzweil cu nanoboții și pandemia lui Gates. Același pas mic pentru gând, aceeași împlinire pentru omenire. Apropo de vacanțe.
Pentru călătorii neașteptate vă puteți adresa, ca-n ,,Fabrica de ciocolată”, unui miliardar. Deocamdată doar unuia japonez, singurul cu agenție de voiaj selenară.
Șanse sunt pentru oricine. De aceea la galantar puteți găsi două opțiuni: concert și paradă. Doar dacă nu le ratați vaccinându-vă. Concert pentru înțepați în Israel – cu dovada vaccinului – și paradă pentru gay în SUA – ăștia sunt înțepați din… fire.
Locurile pe scaunele parlamentare sau în structurile guvernamentale au pentru unii efect magic: te adâncesc în somn. Am mai derulat procesul și cauzele. Și victimele, indiferent de meserie și IQ. Și cine ar fi crezut că vor face KO un luptător K1? Despre generălese la 35 de ani ce să mai zic?
