Muzica zilelor noastre: Aldea
Dan Vladimir Andrei Aldea, mai exact. Mare muzician, care-a dat rockului autohton o altă
dimensiune. Împingându-l izbutit spre progresiv și propulsându-l, cu ,,Sfinx”, pe locuri de
vârf în clasamentele vremii. În minți și-n inimi nenumărate. Deschise, pe bună dreptate,
acestui amestec sonor de excepție, nepieritor…
Trebuie precizat că nu doar vioara și chitara aflatu-s-au în panoplia instrumentală
complexă a tânărului bucureștean. El arătându-se-n lume și ca vocalist, aranjor,
compozitor inspirat. A scris muzică de film și de teatru remarcabilă. A colaborat cu alți
interpreți de gen ori de folk și i-am urmărit pe viu unele concerte înainte de expatriere.
Lucra pe corzi deloc simplist și c-o dibăcie de invidiat. Solourile sale impresionând prin
amploare și ingeniozitate. Cu Bibi Ionescu, Toroimac, Enache, Cernea și alții atâția a suit
pe scene pân-a plecat în Occident. Unde s-a așezat la pupitre tehnice, în studio, și a lucrat
la imprimări, profesionist…
De vreo câțiva ani reîntors în țară, își luase casă-n Bărăgan și acolo l-a răpus infarctul, în
somn. Au rămas înregistrările și amintirile noastre, câți mai suntem, despre el. Muzica-i
vie veșnic va fi pentru noi feerie, splendoare, model, bucurie. „Din nou acasă”, de pildă, pe
versurile lui Șt. O. Iosif, e un giuvaer. Drag nu numai mie etern. Dane, nicicând nu ți-om
spune adio, jurăm…
Adrian SIMEANU
