Fărădelegea lui Călin – Codu-n civil
Americanii și preocuparea pentru calcularea taxelor anual. Un fleac.
Și la noi. De mică însemnătate. O toleranță dusă până la trei ani, dacă minorul e un ,,păduche”, i-i averea o nimica, tutorele dând cu subsemnatul despre administrare în fața instanței. Aceeași pentru dările de seamă anuale: ,,… cum s-a îngrijit de minor și de…” bunurile lui. Un an și o lună. Maxim. Sau oferta aleatorie, la discreția instanței. (Art. 152)
Descărcare nu de… mărfuri. De altele, dar nu se spune de care. Art. 153 caută în socotelile matematice, venituri și cheltuieli, prin instanța de tutelă. Și de ce m-aș mira, juzii sunt de mult timp contabili.
Socoteală înseamnă vreo două chestii și un lucru, peiorativ, dar lucru. Care dintre cele trei poate fi alocată dispensei? Iar mai apoi, ,,… care ar fi făcut minorului o liberalitate…” spre ce înțeles să ne poarte? (Art. 154)
Mai greșesc oamenii…. Tutorele n-o fi hiper…. La prima călcătură strâmbă, de la minor, dar să fie de 14 ani, până la oricare din consiliu… și alte rude, prieteni etc. mi ți-l pârăște…. Că l-a păgubit pe cel mic. Deci, la judecată, la citări…. Ăl mic, sub 10 anișori, se ascultă, dacă este necesar. (Art. 155)
Ooo, mă! Cum să-mi ucizi minorul? Cum să-mi scoți pe ușa din… tutorele? Mort de-a binelea de asemenea. Addendum – nemenținerea situației de tutelare sau ,,izgonirea” celui actual, înlocuirea acestuia. (Art. 156)
De acord nu prea mi-s, ca după ce intră pe tărâmuri subterane tutorele, moștenitorii lui să preia frâiele îngrijirii minorului, chiar dacă îndeplinesc ca la carte textul Art. 157 și anunță imediat instanța. În dezacord și cu acea ,,persoană interesată”, de ceva vreme bântuind alineatele Codurilor, inclusiv pe acesta, Civil, care să înștiințeze dispariția tutorelui, dus definitiv. Apăi era corect și nici nu se punea problema ca un minor să tuteleze un altul, ci doar un curator special. Nu pricep de ce nu și un membru al consiliului de familie.
Flagrante și de tip ,,normal” sunt și alte situații, cauze pentru îndepărtarea tutorelui: abuzul, neglijența (eu porneam de la mediu) gravă, fapte nedemne și neîndeplinirea sarcinilor. De asemenea, inseram și obligațiile. Musai. (Art. 158)
Ei…. Înc-o dată curator special pentru 157 și 158? Nu se subînțelege, nu era scris deja în 157? (Art. 159)
Pleacă pe picioare, pleacă culcat, tutorele la final ori moștenitorii – ce ți-e cu lenea cu și bifarea la literă și cuvânt a drepturilor de autor, nu pun ,,șmecherii” în Al. 1 ,,major” lângă moștenitori, ca să lungească pe al doilea – dau dare de seamă generală. Și-ncurcătura naibii, a șaptea spiță la roată devine răspunzător de raport, reprezentantul legal al minorilor moștenitori ai tutorelui. Dacă nici așa ceva nu există sau nici măcar vreunul de aiurea să se capete după urma mortului, de scris va scrie curatorul special. Ce? De unde culege datele ultimului an, să zicem? Alta și mai bună! Instanța ,,… îl poate constrânge pe cel obligat să facă darea de seamă…” De nu, îl paște – m-am dus la misticul Art. 163 – amenda civilă. Măi băieți, treabă grea, mai mult de 30 de zile nu se acceptă ca termen: ,,… va trebui să cuprindă situațiile veniturilor și cheltuielilor pe ultimul an, să indice activul și pasivul, precum și stadiul în care se află procesele minorului.” Îmi desenează cineva traducerea? (Art. 160)
